{"id":5277,"date":"2010-11-11T10:29:33","date_gmt":"2010-11-11T08:29:33","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5277"},"modified":"2010-11-11T10:31:19","modified_gmt":"2010-11-11T08:31:19","slug":"turneul-cannes-ului-la-bucuresti","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/turneul-cannes-ului-la-bucuresti\/","title":{"rendered":"Turneul Cannes-ului la Bucuresti"},"content":{"rendered":"

Thierry FR\u00e9MAUX\u00a0 \u2013 \u201ehomo filmicus\u201c si \u201eone man show\u201c pe scena cinematografiei mondiale<\/strong><\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n

<\/strong><\/em><\/p>\n

19 octombrie 2010 este sortita sa ram\u00e2na o zi istorica, marc\u00e2nd \u00eent\u00e2lnirea publicului rom\u00e2nesc cu Thierry Fr\u00e9maux, Delegatul General, omul care face si desface aproape totul la Cannes, fara a-l da uitarii pe acela numit \u201eMonsieur Cannes\u201c, presedintele festivalului, Gilles Jacob. Locul manifestarii \u2013 Uniunea Cineastilor din Rom\u00e2nia, Sala de marmura si Cinematograful Studio. <\/strong><\/em><\/p>\n

O prima editie a ceea ce Cristian Mungiu si casa sa de distributie, Voodoo Films, \u00eesi propun sa proiecteze prin \u201eLes Films de Cannes \u00e0 Bucarest\u201c, a echivalat cu o tripla atitudine de reevaluare: a Cannes-ului recent, cu o parte din titlurile de la ultima editie; a filmelor rom\u00e2nesti intrate mai de demult \u00een programele marelui festival; o invitatie adresata, si onorata, celui mai influent si mai activ reprezentant de acolo, un adevarat spiridus, energicul homo universalis al cinematografiei de azi, Thierry Fr\u00e9maux.
\nVom cauta sa parcurgem c\u00e2teva din ipostazele sub care o asemenea personalitate s-a produs la Bucuresti, \u00een fata unui public t\u00e2nar, dar si a c\u00e2torva dintre cunoscatorii mai experimentati ai artei a saptea.
\nA fost o zi usor mohor\u00e2ta, concretizata \u00een semnalele unei dimineti ploioase, de \u00eenceput de clima autumnala, prin care iarna ameninta sa vina mai devreme. Ambianta s-a \u00eencalzit \u00eencet-\u00eencet. Ora nu a fost respectata sau anume, \u00eenca din programul tiparit, s-a insinuat o ezitare, din care a trebuit sa decurga am\u00e2narea celor doua etape ale discursului delegatului general de pe Croazeta: o conferinta de presa, dar si un masterclass, fara a lasa de-o parte, apoi, prefatarile la filmele din grupajul zilei.
\nSunt multe motive ce ne \u00eendreptatesc sa-l privim pe celebrul oaspete ca pe unul care stie si a vazut multe. Banuiesc ca destui dintre aceia care, studiind astazi cinematograful, aspira sa ajunga \u00eentr-o zi cu un film \u00een fata ochilor lui Thierry Fr\u00e9maux, s-au uitat la ilustrul personaj ca la un \u201edeux ex machina\u201c. Oricum, nu e de ici de colea sa-l \u00eent\u00e2lnesti la Bucuresti pe omul despre care se spune ca nu este doar m\u00e2na dreapta a presedintelui Gilles Jacob,\u00a0 ci si posibilul sau continuator. O suma de calitati ale acestuia ne \u00eendreptatesc sa-l consideram de pe acum apt sa duca mai departe povara uriasului mecanism cinematografic si mediatic definit prin cele trei cuvinte fetis: Festival de Cannes. \u00cen fond, a recunoscut c\u00e2t de legat este de cinematografia rom\u00e2neasca atunci c\u00e2nd, premiat la o gala Gopo, imediat dupa Palme d’Or pentru Cristian Mungiu, a realizat ca rom\u00e2nii \u00eei poarta noroc, fiind atunci avansat din postura de delegat artistic \u00een aceea de delegat general. Acum, c\u00e2nd se pregateste sa sarbatoreasca un deceniu de activitate la Cannes, din nou prezent \u00een Rom\u00e2nia, ne ofera o lectie de cinema. Legat de aceasta,\u00a0 speram ca gestul sa fie \u00eentors printr-o convocare a unui cineast rom\u00e2n sa tina, la r\u00e2ndul lui, Lectia de cinema de la una dintre editiile viitoare ale festivalului, situatie p\u00e2na acum nemai\u00eent\u00e2lnita sau sa invite o personalitate de la noi \u00een juriul mare, ceea ce, de asemenea, nu s-a mai \u00eent\u00e2mplat. Venind la Bucuresti, Fr\u00e9maux ne-a adus \u00eenca o data aminte ca, de fapt, toate drumurile cinematografiei rom\u00e2nesti duc mai \u00eent\u00e2i la Cannes si abia dupa aceea \u00een alte directii. Cum se simte \u00een acest gen de actiuni? Ca un c\u00e2ntaret de rock aflat \u00een turneu. Dar, de fapt,\u00a0 ca si cum festivalul \u00eensusi s-ar afla \u00een turneu. Cum si este, de asta data la Bucuresti, ceea ce nu s-a mai \u00eent\u00e2mplat p\u00e2na acum.
\nSi Cannes-ul se \u00eenvata, nu-i asa?<\/strong>
\nDin primul moment al venirii lui Thierry, era de remarcat\u00a0 privirea acestuia peste sala de marmura de la Studio, cu o asistenta ce crestea ca aluatul, \u00een buna parte alcatuita din\u00a0 studenti de pe la universitatile de profil. Gestul sau evaluator, de om care a vazut si\u00a0 revazut, presupun, casetele conferintelor de presa ca si ale ceremonialelor de seara ale urcarii treptelor, parea \u00eembl\u00e2nzit \u00eentr-un z\u00e2mbet amical, mai ales c\u00e2nd, omniprezent, Cristian Mungiu i-a soptit ceva la ureche. Amfitrionul principal avea sa o faca de mai multe ori pe parcursul zilei.
\nA mai fost un moment familiar, c\u00e2nd si-a scos scurta, asez\u00e2nd-o cu o miscare larga, exacta, pe spatarul scaunului si c\u00e2nd imediat a luat \u00een m\u00e2na microfonul. Erau \u00eenmagazinate aici efectele comportamentale ale unui om deprins sa-si duca viata \u00een fata unui ecran, \u00een clar-obscurul salii de proiectie, ca o vietate cu reflexele determinate de conditia de a\u00a0 studia universul umbrelor de pe o p\u00e2nza. Ma g\u00e2ndeam la aceste mici gesturi de fiecare zi ca la o atitudine behaviorista, ca pagini ale unui comportament de om al cinema-ului, lipsit de prejudecati, cum va sublinia mai t\u00e2rziu. Era, sa nu uitam, manifestarea unui \u201ecin\u00e9mathequaire\u201c, cum se va si autodefini, venind de la Lyon, nevr\u00e2nd nici acum sa renunte la activitatea de acolo, de la Institutul Lumi\u00e8re, desi Cannes-ul \u00eel solicita aproape total. Era, cu mult mai mult, forma unei inhibitii de protectie, o reactie-tampon la posibila avalansa de \u00eentrebari. Nu era greu sa \u00eentelegi dupa aceea, sinceritatea unui profesionist al privirii, c\u00e2nd marturisea ca petrece ore \u00een sir, la Paris, vaz\u00e2nd filmele din preselectia festivalului. Nu pe toate cele 1700, c\u00e2te sunt expediate, si nici macar \u00een totalitate pe cele 700 ramase \u00een studiu. Sunt zile c\u00e2nd acolo man\u00e2nca si acolo doarme, ca un \u201ec\u00e2ine de paza\u201c, am putea spune, al valorilor cinematografiei mondiale.
\nCriticii invitati \u00een juriu \u00eesi uita adesea profesia si vor sa devina vedete<\/strong>
\nO spune un sociolog exersat al lumii filmului si un critic expert. Nu-i citeste pe autorii de articole \u00een decursul celor douasprezece zile ale festivalului pentru a nu se \u00eenfuria, desi e constient de faptul ca atunci c\u00e2nd un film nu place el este considerat vinovatul, iar atunci c\u00e2nd productia respectiva ia lauri, meritul este doar al regizorului. Apara valoarea, dar adesea, timpul cerne talentele, dincolo de presiunea momentului. Criticii au datoria de a spune \u201eadevarul pentru viitor\u201c. Considera Cannes-ul drept cea mai mare democratie cinematografica. A realizat aceasta chiar la prima sa participare, c\u00e2nd, aleg\u00e2nd \u201eMoulin Rouge\u201c, cu Nicole Kidman, a trecut peste faptul ca filmul nu avea o presa prea buna. De ce ezita sa-i coopteze pe critici \u00een juriul principal? Pentru ca devin imediat vedete, uit\u00e2nd de conditia lor. Ceea ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat, de pilda, cu Alberto Barbera, directorul Muzeului National de Cinema al Italiei, prezent la editia din 2010. Sa nu ne facem ca nu vedem cum criticii sunt destul de prezenti \u00een alte sectiuni.
\nAtitudinea fata de filme poate fi transanta. Esti sau nu generos cu ele. A \u00eenvatat sa nu spuna \u201ee bun\u201c sau \u201ee rau\u201c. Timpul va decide. Cinematograful este ca o biserica universala. Religia este a iubirii, a pacii, a \u00eentelegerii. La ce sunt bune festivalurile? La educarea publicului. Ce fel de cinema iubeste? Cinematograful bun. Ce genuri? Ce autori? \u00cei place Godard si Straub, dar si filmul experimental, si cel contemplativ, si cel de factura \u201eextremista\u201c, dar nu-i displace cinematograful popular realizat de Chaplin, Kurosawa sau Ford. Nu respinge nimic, dar agreeaza disputele, dezacordurile. Nu sunt cumva cam multe festivaluri? si daca?! \u00cen Franta sunt 365, c\u00e2te zile are anul si c\u00e2te sortimente de br\u00e2nza exista. Este ca \u00een \u201enumeric\u201c. Alegi, selectezi. Filmele trec la o v\u00e2rsta clasica, iar aici \u00eel citeaza pe Henri Langlois, parintele Cinematecii Franceze, cel care a inventat pasiunea de a tezauriza arta filmului. Este normala o atare afinitate la un \u201ecinematecar\u201c lyonez.
\nMungiu, protejat. Puiu, dezavantajat<\/strong>
\nNu te poti retine sa-l iscodesti pe delegatul general \u00een legatura cu c\u00e2teva din locurile comune ale abordarii mediatice a festivalului. Ca sa nu fie nici un dubiu, el \u00eensusi provoaca o polemica mult rulata. De ce aceiasi oameni? Pentru ca, p\u00e2na la urma, nu sunt multi cei care fac calitatea acestei arte. Un festival precum Cannes-ul suporta trei mari comparatii: cu Jocurile Olimpice, cu Campionatul mondial de fotbal si cu Turnul Eiffel. Cannes-ul este o localitate mediteraneana care-si sporeste brusc populatia cu 40 000 de locuitori temporari. Toti criticii alearga sa prinda c\u00e2t mai multe din cele cinci-sapte filme ale unei zile de festival. Dar mai este farmecul monden al vedetelor, mai sunt multele pahare de whisky pe care invitatii de marca se \u00eencumeta sa le consume \u00een caruselul de party-uri organizate pe terasele din fata marilor hoteluri sau noaptea, \u00een ambianta de lux a vaselor de croaziera. Ce ram\u00e2ne din uriasa truda a unei preselectii? Sentimentul valorii care persista. P\u00e2na la urma, fratii Dardenne, Tarantino, Lars von Trier, Kusturica sunt greu de \u00eenlocuit. Lumea uita ca si \u00een anii saizeci era cam la fel. Cine erau favoritii acelei epoci? Antonioni, Visconti, Bergman, Tarkovski. Dintotdeauna marii regizori au facut filme mari. Nu se poate fara ei. E ca si cum din echipa Frantei ar fi trebuit eliminat Zidane. Nimeni nu ar fi conceput asa ceva, stiindu-se ca era \u00een mare forma.
\nSe simte ca are un mic cui \u00eempotriva criticii, dar parca mai ales \u00eempotriva criticilor francezi. Nu \u00eent\u00e2mplator evita sa le cunoasca parerile \u00een timpul festivalului. Regreta ca acum critica este mai putin importanta. Chiar asa? Nu suporta amenintarile de tipul: \u201eDaca nu ma includeti \u00een competitia oficiala, atunci o sa merg la Venetia\u201c. Se practica genul acesta de santaj, iar uneori este foarte greu sa gasesti o solutie, mai cu seama \u00een cazul unor autori greu de eludat, care nu recunosc ca pot sa rateze c\u00e2teodata. Dar si c\u00e2nd \u00eesi propune sa aduca un autor, se da peste cap, ca sa zic asa, si o face p\u00e2na la urma. Cel mai bun exemplu este al unui film proiectat la Bucuresti, \u201eEnter the Void\u201c de Gaspar Noe. Nu era si nu era gata, dar \u2013 stiind ambitia ideatica slujita de o formula tehnica foarte curajoasa, legata de experienta mortii din universul halucinant al drogurilor \u2013, a acceptat sa vada materialul nemontat, solicit\u00e2nd apoi precipitarea definitivarii filmului, spre a prinde ora Cannes-ului, ceea ce s-a si \u00eent\u00e2mplat, cu toate ca la film avea sa se mai lucreze si dupa proiectia de gala.
\nFata de cinematograful rom\u00e2nesc, Cannes-ul are o opinie solida, favorabila. Care ar putea fi principala calitate a acestuia? Faptul ca sunt at\u00e2tea feluri de bun cinema rom\u00e2nesc c\u00e2ti autori. Un autor poate avea succes la Cannes, dar e cumva nelinistitor ca, apreciat \u00een toata lumea, tocmai la el acasa filmul rom\u00e2nesc sa nu se bucure de atentia, altminteri binemeritata, a spectatorilor.
\nMotivatiile alegerii pentru selectie cunosc apoi etapa aprecierii juriilor. Un presedinte poate cunoaste aproape dinainte filmul preferat, iar acesta se \u00eent\u00e2mpla sa aiba si acceptul celorlalti membri. A se vedea cazul recent al presedintelui Tim Burton, care a sustinut filmul unui cineast thailandez cu un nume greu de pronuntat, Apichatpong Weerasethakul, palmdorizatul editiei 2010, pentru \u201eOncle Boonmee celui qui se souvient de ses vies ant\u00e9rieures\u201c.
\nCa un maestru al deliberarilor sufocante, intuieste indiscretia mocninda, indusa, a publicului de la Bucuresti. De aceea nu uita sa dea unele detalii personale, ce tin de subiectivitatea unei hotar\u00e2ri. Nu i-o ceruse nimeni, cu o \u00eentrebare explicita, dar simtea cum subiectul pluteste \u00een aer, parca antren\u00e2nd tensiunea orgoliilor individuale.
\nFilmul lui Cristian Mungiu nu a fost de la \u00eenceput pe lista principala. Era la alta sectiune. L-a adus \u00een fata cu doua-trei zile \u00eenainte de devoalarea de la conferinta de presa pariziana. Mai mult, dincolo de schimbarea de macaz, filmul a fost \u00eempins spre \u00eenceputul festivalului, produc\u00e2nd apoi nu doar o surpriza, ci si o situatie inedita, prin faptul ca nu se mai \u00eent\u00e2mplase ca un titlu vehiculat din primele zile sa fie tinut minte si sa urce \u00een opinia criticilor si a juriului p\u00e2na la a deveni c\u00e2stigator. A reusit astfel sa protejeze \u201ePatru luni, trei saptam\u00e2ni, doua zile\u201c de atacul conjunctural inevitabil, ceea ce nu se \u00eent\u00e2mplase cu \u201eMoartea domnului Lazarescu\u201c. Neproced\u00e2nd la fel, e de \u00eenteles ca filmul lui Cristi Puiu a ramas la \u201eUn Certain\u00a0 Regard\u201c, sectiune pe care a dominat-o, spre regretul general de a nu fi fost introdus \u00een batalia pentru Palme d’Or. Altul ar fi fost destinul acestuia. Un fel de a recunoaste \u2013 ceea ce si face, textual, Thierry Fr\u00e9maux \u2013 ca\u00a0 acum \u00eei pare rau pentru involuntara dezavantajare a unui film mare. O marturisire ca o ispasire.
\nUneori istoria Cannes-ului cunoaste si asemenea momente. Venind la Bucuresti, delegatul general nu se spovedeste numaidec\u00e2t si nu se disculpa autocritic dec\u00e2t \u00een masura \u00een care descoperim noi \u00eensine o activa constiinta a valorilor, supuse, nu o data, iata, capriciilor, limitelor intuitive din strategia oricarei optiuni esentiale.
\nPrintr-o atare sinceritate, oaspetele bucurestean al toamnei 2010 nu este doar un\u00a0\u00a0 fermecator one man show la scara plantara a cinematografului, ci, cu deosebire, sa o recunoastem, un homo filmicus, pentru care nimic nu este rod absolut al hazardului. Acceptam astfel ca posteritatea poate repara c\u00e2teodata greselile omenesti prin chiar\u00a0 vocea celui ce le-a comis.
\nTimpul se duce \u00een fuga lui ireparabila, dar uneori reparatia morala reasaza \u00een\u00a0 coordonatele estetice ineluctabile ale unei valori autentificate ce se impune, \u00een cele din urma, de la sine. Tocmai de aceea \u00eemi place sa cred ca prezenta lui Fr\u00e9maux la Bucuresti este una istorica, menita sa induca si mai multa \u00eencredere \u00een capacitatea t\u00e2narului cinematograf rom\u00e2nesc de a-si depasi conditia.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Thierry FR\u00e9MAUX\u00a0 \u2013 \u201ehomo filmicus\u201c si \u201eone man show\u201c pe scena cinematografiei mondiale 19 octombrie 2010 este sortita sa ram\u00e2na o zi istorica, marc\u00e2nd \u00eent\u00e2lnirea publicului rom\u00e2nesc cu Thierry Fr\u00e9maux, Delegatul General, omul care face si desface aproape totul la Cannes, fara a-l da uitarii pe acela numit \u201eMonsieur Cannes\u201c, presedintele festivalului, Gilles Jacob. Locul… Cite\u0219te mai mult »Turneul Cannes-ului la Bucuresti<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3414,2336,3940,83,80,3941,3939,3938],"class_list":["post-5277","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-cinematografie","tag-cristi-puiu","tag-festival-cannes","tag-film","tag-film-romanesc","tag-mungiu","tag-thierry-fremaux","tag-turneul-cannes-la-bucuresti"],"views":2445,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5277","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5277"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5277\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5277"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5277"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5277"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}