{"id":5271,"date":"2010-11-11T10:25:19","date_gmt":"2010-11-11T08:25:19","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5271"},"modified":"2010-11-11T10:27:55","modified_gmt":"2010-11-11T08:27:55","slug":"interviu-cu-alexandr-zinoviev","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/interviu-cu-alexandr-zinoviev\/","title":{"rendered":"Interviu cu Alexandr Zinoviev"},"content":{"rendered":"

O masa rotunda intitulata \u201eFurnicarul uman fara iluzii\u201c, organizata la \u00eenceputul anului la Kremlin-Bic\u00eatre, Paris, pe tema globalizarii si valabilitatii ideilor democratiei, \u00eesi propunea sa evidentieze contributia \u201efilozofului vizionar Alexandr Zinoviev\u201c la \u00eentelegerea fenomenelor social-politice ale lumii contemporane. Participantii (1) la dezbaterea moderata de Olga Zinoviev recunosteau ca multe dintre afirmatiile si pronosticurile lui Alexandr Zinoviev, adesea paradoxale, par\u00e2nd uneori hazardate, se adeveresc astazi. Prevazuse, de exemplu, \u00eenca de prin 1991, criza care a lovit Occidentul si afirmase ca ar putea lua proportii asemanatoare celei din 1929. Eu \u00eensami am avut ocazia sa ma conving c\u00e2t de corecte erau previziunile sale: la \u00eenceput de decembrie 1989, c\u00e2nd, \u00eempreuna cu Augustin Buzura \u00eentr-o vizita la Alexandr Zinoviev, l-am \u00eentrebat, \u00een acel moment \u00een care comunismul se prabusea \u00een celelalte tari din Est, iar \u00een Rom\u00e2nia nu se misca nimic, care crede ca va fi situatia la noi. Ne-a raspuns atunci ca la prima iesire din tara Ceausescu va fi \u00eenlaturat de la putere. \u00cemi aduc si azi aminte cum a clatinat din cap ne\u00eencrezator Augustin Buzura. Ceea ce a urmat este de acum istorie. <br><\/br>Interviul pe care \u00eel supun atentiei cititorilor a fost transmis fragmentar la Radio \u201eEuropa Libera\u201c, \u00een cadrul emisiunii \u201eControverse-Confluente Est-Vest\u201c, la 12\u00a0 noiembrie 1992, c\u00e2nd Alexandr Zinoviev \u00eemplinea 70 de ani. Din cauza spatiului de emisie limitat nu am avut posibilitatea, din pacate, sa-l oferim la vremea respectiva \u00een forma sa integrala.<\/strong><\/em><\/p>\n

Doctor \u00een filozofie, profesor de logica matematica, membru al Academiei Italiene, al Academiei Finlandeze de Stiinta si al Academiei din Bavaria, Alexandr Zinoviev este considerat unul dintre cei mai mari logicieni ai timpului nostru, care, prin operele si lucrarile sale stiintifice, a deschis perspective neasteptate. Si totusi, Alexandr Zinoviev este cunoscut marelui public nu datorita stiintei, ci literaturii. \u00cen 1976 \u00eei aparea la Editura \u201eL’Age d’Homme\u201c, romanul \u201e\u00cenaltimile ametitoare\u201c, o autopsie burlesca a totalitarismului, despre care Alain Besan\u00e7on scria ca \u201edepaseste \u00een profunzime tot ceea ce a fost scris \u00een URSS despre URSS\u201c. Bernard Pivot remarca stilul deosebit al lui Zinoviev, arta folosirii \u201eumorului negru, a r\u00e2sului tragic, a absurditatii colosale\u201c \u00een descrierea \u201erotitelor ideologice, a angrenajelor politice\u201c. Cartea avea sa atraga asupra lui Zinoviev fulgerele Moscovei. Avea sa fie concediat din functiile pe care le detinea la Institutul de Filozofie al Academiei de Stiinte a Uniunii Sovietice si la catedra de logica a Facultatii de Filozofie din Moscova. \u00cen 1978, \u00eei aparea la aceeasi editura \u201eViitorul radios\u201c, al doilea roman \u00een care Zinoviev face autopsia comunismului, care i-a adus \u201ePrix Medicis Etranger\u201c pentru cel mai bun roman european al anului. De data aceasta, sanctiunile Moscovei sunt mult mai aspre: este expulzat si i se retrage cetatenia sovietica. Stabilit la M\u00fcnchen cu familia, Olga si fiica lor Polina si, mai apoi, a doua fiica a lor, Xenia, Alexandr Zinoviev a lucrat la \u00eenceput ca profesor la Universitate, dar ulterior s-a concentrat asupra lucrarilor si cartilor sale. \u00cen 1982, Alexandr Zinoviev primea premiul Alexis de Tocqueville pentru eseul sociologic \u201eRealitatea comunismului\u201c, iar \u00een 1992, i se conferea \u201ePremiul international pentru literatura Tevere\u201c, distinctie prestigioasa primita \u00eenaintea sa de Arthur Miller, Ernst Junger, Alberto Moravia. De-a lungul timpului, multe dintre scrierile sale au figurat pe listele cu cele mai bune carti ale anului.<\/p><\/blockquote>\n

***
\nCrisula Stefanescu: Domnule Zinoviev, desi nu sunteti specializat \u00een probleme rom\u00e2nesti, parerea dumneavoastra intereseaza Rom\u00e2nia, care nu poate sa nu urmareasca cu atentie ce se \u00eent\u00e2mpla cu vecinul ei de la Rasarit. Cum vedeti evolutiile pe continentul nostru si mai ales \u00een partea lui rasariteana?<\/em><\/strong>
\nAlexandr Zinoviev: <\/strong>Punctul meu de vedere nu-i prea optimist, din rau \u00een mai rau. Stiti, razboiul rece a fost depasit. Uniunea Sovietica a fost \u00eenvinsa \u00een acest razboi. Nu este o \u00eenfr\u00e2ngere a comunismului, ci a Uniunii Sovietice. Vestul a fost mult mai puternic dec\u00e2t Uniunea Sovietica pe toate planurile: militar, economic, ideologic, cultural. Uniunea Sovietica a fost \u00eenfr\u00e2nta, dar Vestul nu a c\u00e2stigat acest razboi. \u00cemi pare ca \u00eentreaga lume a fost \u00eenfr\u00e2nta. Acum vedem consecintele. Unificarea Germaniei a avut loc si viata este mai grea dec\u00e2t \u00eenainte de unificare. Si ma \u00eendoiesc de faptul ca va fi mai bine. Apoi, situatia \u00een America. Statele Unite au putut sa joace un rol conducator \u00een lume pentru ca au fost un dusman al Uniunii Sovietice. Acum acest dusman a disparut. Si ce vor face Statele Unite ale Americii? Ele pretind ca \u00eesi vor pastra vechea hegemonie, dar ma \u00eendoiesc. \u00cen momentul de fata se produce o regrupare a fortelor. Uniunea Sovietica este distrusa, dar n-a murit \u00eenca. Comunismul mai exista, deteriorat, \u00eentr-o forma diferita. Si sa nu uitam ca exista China. Tarile din Estul Europei sunt \u00eentr-o situatie de criza si pare sa nu existe iesire din aceasta criza. Tarile occidentale sunt de asemenea \u00een criza, nu numai economica, dar si politica, psihologica. Reculul Uniunii Sovietice este numai \u00eenceputul catastrofei. C\u00e2t va dura aceasta situatie este greu de spus. Tarile occidentale doresc sa se uneasca si sa creeze o noua putere, dar aceasta idee europeana nu este noua, desi politicienii si politologii o prezinta ca si cum ar fi. Este o idee veche, \u00eenainte de primul razboi mondial era foarte populara. Trotski a scris un articol pe aceasta idee, iar Lenin a criticat-o. Apropo, \u00een 1914, Lenin a scris ca ideea de a crea o Europa Unita este anti-americana si anti-japoneza. Astazi sunt exprimate aceleasi idei. Germania este nerabdatoare sa devina din nou o putere mondiala.<\/p>\n

C. S.: Ce sanse dati acestei \u201enoi idei vechi\u201c? Se va materializa?<\/em>
\nA. Z.: <\/strong>\u00centr-o masura, da. Se poate observa ca rezistenta este foarte puternica, dar cu toate acestea liderii tarilor occidentale doresc sa o impuna. Unificarea Europei este inevitabila. Inevitabila. Nu va fi \u00eensa asemeni unui stat national. Va fi o noua forma de societate. Sovietologii occidentali si politicienii descriu aceasta noua formatie \u00een termeni vechi ca pe o federatie sau confederatie, dar din punctul meu de vedere toate aceste notiuni sunt lipsite de sens. Este nevoie de o noua terminologie sociologica sa explici ce se \u00eent\u00e2mpla.<\/p>\n

C. S.: Cum va functiona, dupa parerea dumneavoastra, Europa unita?<\/em>
\nA. Z: <\/strong>Dupa parerea mea, este imposibil sa faci o uniune de parteneri egali. Va exista o ierarhie politica, economica, ideologica, culturala. La v\u00e2rf va fi cu siguranta Germania, care tinde sa fie un lider al Europei si are sanse. Greu de spus care va fi rezultatul, dar Germania va \u00eencerca sa fie liderul Europei unite.<\/p>\n

C. S.: Care credeti ca va fi viitorul fostei Uniuni Sovietice?<\/em>
\nA. Z.: <\/strong>Sa vorbim despre Rusia. Deci Uniunea Sovietica s-a dezintegrat, dar \u00een prezent vedem \u00een Rusia acelasi proces de dezintegrare. Este imposibil cu acest guvern, cu acest regim politic, cu actualele strategii politice sa mentii integritatea Rusiei. Cred ca si Rusia se va dezintegra, numai ca, tin sa subliniez, este vorba de dezintegrare politica, superficiala, pentru ca relatiile economice sunt foarte puternice. La baza, \u00een ad\u00e2ncime, nu este at\u00e2t de usor sa o dezintegrezi. \u00cen cinci ani, mai mult sau mai putin, tendinta de reintegrare va aparea din nou. Exista si motive de ordin extern care vor duce la reaparitia tendintelor de reintegrare. Ma refer la situatia internationala. Cred ca statele unite ale Europei vor fi o amenintare pentru aceasta regiune.<\/p>\n

C. S.: Nu sunteti prea pesimist?<\/em>
\nA. Z.:<\/strong> Nici optimist, nici pesimist. Sunt om de stiinta care cerceteaza. Vreau sa investighez si sa prezint situatia asa cum este. La \u00eenceputul perestroicii nimeni nu putea sa prevada rezultatele. Am fost singurul, dar nu m-a crezut nimeni. Nimeni. Guvernul sovietic si clasa conducatoare au dat dovada de o mare stupiditate, au esuat \u00een realizarea reformelor si, ca sa se salveze, au capitulat \u00een fata Occidentului. Din punct de vedere moral, psihologic, intelectual, aceasta generatie de nomenclaturisti este lipsita de principii, capabila sa tradeze \u00eentreaga lume pentru interesele ei.<\/p>\n

C. S.: Dar sunt produsul societatii comuniste, al societatii sovietice<\/em>!
\nA. Z.: <\/strong>Da, desigur. Desigur. Noi toti suntem \u201ehomo sovieticus\u201c. Totusi si acest om sovietic este diferit. Oamenii la care m-am referit apartin clasei conducatoare.<\/p>\n

C. S.: Care este soarta ideologiei marxiste?<\/em>
\nA.Z: <\/strong>Situatia este complicata, deoarece, pe de o parte, a existat ideologia marxist-leninista la nivel teoretic, iar pe de alta parte, ideologia practica, sa-i spunem, care n-are nimic de-a face cu acest marxism-leninism teoretic. La nivelul practic, oamenii doreau sa-si poata face o cariera, sa faca bani, sa munceasca c\u00e2t mai putin si sa obtina c\u00e2t mai mult cu putinta. Acest nivel este surprins \u00een detaliu \u00een toate cartile mele. A existat o contradictie \u00een cadrul ideologiei marxiste. \u00cen cadrul ideologiei capitaliste nu exista contradictii \u00eentre cele doua straturi. Cu totii se misca \u00een aceeasi directie: proprietate privata, bunuri materiale, libertate. La nivelul practic al ideologiei poti sa vezi scriitori faimosi, filozofi, psihologi. Guvernul sovietic, sistemul politic, ideologia oficiala au dorit ca omul sa lucreze fara sa primeasca nimic \u00een schimb, valorile spirituale fiind prezentate ca fiind mai importante dec\u00e2t cele materiale. Sunt un om tipic din acest punct de vedere. Nivelul meu de trai era mai scazut dec\u00e2t al celui care dadea cu matura \u00een biroul meu. Nu aveam nimic. Pentru mine era mult mai important sa \u00eemi petrec timpul cu prietenii mei, sa citesc, sa scriu. Maiakovski spunea ca o camasa curata \u00eei era \u00eendeajuns. Pentru mine la fel. Liderii comunisti ar fi dorit ca toti oamenii sa fie \u00een felul acesta. Dar, \u00een timp ce eu \u00eempreuna cu c\u00e2tiva prieteni puteam fi, nu puteai pretinde acelasi lucru de la cele doua sute cincizeci de milioane de cetateni sovietici. Majoritatea lor era absolut indiferenta la nivelul teoretic al ideologiei. Ei doreau sa man\u00e2nce, sa bea, sa-si educe copiii. Si propaganda occidentala a fost extrem de eficienta \u00een Uniunea Sovietica pentru ca a coincis cu ideologia practica a poporului sovietic. Propaganda sovietica si cea occidentala au durat decade, dar nu au avut nimic de-a face cu idei abstracte, cu concepte. Vestul a criticat modul de viata din Uniunea Sovietica. Propaganda occidentala a atras atentia asupra partilor slabe ale vietii noastre si a prezentat celor din Est Occidentul ca si cum ar fi fost paradisul pe pam\u00e2nt. Multi oameni din Uniunea Sovietica au vizitat Vestul. Ce-au facut c\u00e2nd au venit? Au alergat la supermarket sa cumpere lucruri. Nimeni, din sutele de persoane care ne-au vizitat de-a lungul celor cincisprezece ani de c\u00e2nd suntem la M\u00fcnchen, nu s-a dus la muzeu sau la teatru. Nici unul. Academicieni, scriitori, pictori, toti s-au dus imediat sa faca t\u00e2rguieli. Din acest punct de vedere propaganda occidentala a fost extrem de eficienta.
\nC. S.: Care sunt valorile occidentale \u00een care credeti?<\/em>
\nA. Z.: <\/strong>Lumea occidentala \u00eemi este straina. Nu pentru ca este lipsita de valoare. Nu. Este cea mai buna. Sunt de acord ca este tot ce poate fi mai reusit \u00een civilizatie din istoria omenirii. Dar am saptezeci de ani. M-am nascut \u00een comunism si am trait acolo cincizeci si cinci de ani. Mi-a fost imposibil sa ma schimb. Sunt produsul unei societati comuniste. Eram obisnuit sa traiesc \u00een acele conditii. \u00cemi este imposibil sa ma acomodez la cele de aici.<\/p>\n

C. S.: Totusi ati criticat ani si ani de zile societatea comunista!<\/em>
\nA. Z.: <\/strong>Sunt aici de aproape cincisprezece ani, dar traiesc \u00een izolare. De fapt sunt acolo, nu sunt aici. Rusia este mintea si inima mea. Este imposibil sa o scot din mine. Am o anumita experienta aici \u00een Vest, dar ca observator, nu ca un occidental. Ca un om de pe o alta planeta. Si aici viata este contradictorie. Vestul are multe merite, foarte multe, dar exista si reversul lor. Oamenii trebuie sa plateasca pentru tot. Ca sa ma refer la mine. Am sa formulez foarte pe scurt. Eu unul am fost liber \u00een Uniunea Sovietica. Am lucrat si mi-am dorit mijloace de subzistenta minime. At\u00e2t mi-am dorit: minimul. Dar sa fiu liber si sa \u00eemi folosesc timpul asa cum cred de cuviinta, pentru lucrarile mele, pentru munca de creatie. Aici, dimpotriva, sunt obligat sa-mi folosesc puterile creatoare pentru a obtine bani. \u00centelegeti ce vreau sa spun? Aceasta diferenta dintre cele doua civilizatii este foarte importanta. Oamenii din Occident sunt condamnati sa munceasca, sa lucreze din greu. Au un nivel de viata foarte ridicat, extrem de ridicat. \u00cen special dupa cel de-al Doilea Razboi Mondial, nivelul de trai a crescut imens. Dar pretul pentru acest nivel de viata este prea ridicat. Pentru mine, ca om al sistemului comunist, ar fi mai bine ca standardul sa fie mai scazut, poate chiar de doua ori mai scazut, deoarece \u00een acest caz si eforturile pentru a-l satisface ar fi mai mici. \u00cenainte de perestroika, multi straini au venit \u00een Uniunea Sovietica si au spus ca pentru ridicarea nivelului de trai poporul ar trebui sa munceasca de doua ori mai mult ca \u00eenainte. Toti cei cu care au vorbit au refuzat. Oamenii din tarile occidentale muncesc de dimineata p\u00e2na seara si a doua zi o iau de la capat. Din copilarie si p\u00e2na la pensie. Pentru ca odata retrasi la pensie sa-si cumpere o casuta. Noi \u00een Uniunea Sovietica nu ne g\u00e2ndeam niciodata la viitor. Viitorul nostru era garantat. Nu excelent, nu briliant, dar totul era clar. Este foarte greu sa alegi. Daca as fi fost nascut aici, as fi preferat acest mod de viata. Dar, ca om de stiinta, urmaresc viata si aici si dincolo si nu pot sa nu observ si partile bune si cele slabe. Este adevarat ca, potrivit anumitor criterii, este mai civilizat aici dec\u00e2t \u00een Rusia.<\/p>\n

C. S.: Domnule Zinoviev, ce puteti sa ne spuneti despre cea mai recenta carte a dumneavoastra, \u201eTsarville\u201c, aparuta la editura Plon?<\/em>
\nA. Z.: <\/strong>Titlul rusesc este \u201eConfuzie\u201c. P\u00e2na la un anumit punct este o continuare a cartii mele \u201eKatastroika\u201c. Personajul principal, un t\u00e2nar, nascut fara brate, \u00een apropierea unei centrale nucleare, cu o viata foarte grea, ura regimul comunist, pe activistii de partid si dorea sa se razbune. Asa ca dorea sa o ucida pe Iolkina – este vorba de o analogie a numelui Ielt\u00een-Iolkina -, o activista pe care o socotea vinovata de nenorocirea lui. Porecla ei este Maotzedunka. Pregateste totul, dar \u00eentre timp \u00eencepe perestroika. Maotzedunka-Iolkina \u00eesi schimba opiniile si purtarea si devine imediat anticomunista, democrata si interzice partidul comunist. Si personajul nostru este pus \u00een fata unei probleme: ce sa faca? Dorea sa o omoare, numai ca ea este acum cea care a distrus vechiul regim. Sub noul regim, se dovedeste \u00eensa a fi si mai rau dec\u00e2t \u00eenainte. Un regim care nu are nimic de-a face cu democratia. De fapt, tot vechiul regim sub alt nume. Nu este o economie capitalista, ci una criminala. Asa ca \u00eencepe sa adune noi dovezi \u00eempotriva Iolkinei. P\u00e2na sa le adune, Iolkina este omor\u00e2ta. Nu din motive politice, ci de c\u00e2tiva t\u00e2lhari care, vaz\u00e2nd-o cu valizele pline, o omoara cu pietre. Pentru personajul principal nu exista cale de iesire, asa ca se sinucide. Am pus acest subiect \u00eentr-un context \u00een care am explicat situatia de dinainte si de dupa perestroika. Care va fi evolutia? Avansez mai multe posibilitati: restaurarea comunismului, distrugerea tarii si asa mai departe.<\/p>\n

C. S.: Domnule Zinoviev, v-as ruga sa ne spuneti care este situatia literaturii ruse. Asistam la o desacralizare a mitului scriitorului, dupa cum afirma de cur\u00e2nd Tatiana Tolstaya vorbind despre literatura din perioada postcomunista?<\/em>
\nA. Z.: <\/strong>Sunt si nu sunt de acord cu Tolstaya. Literatura sovietica \u00een timpul lui Stalin-Hrusciov-Brejnev era de foarte buna calitate. Nivelul cel mai ridicat l-a atins \u00een timpul lui Stalin \u00eenainte de razboi. \u00centocmai ca si cinematografia. Apoi, nivelul literaturii a \u00eenceput sa scada. Acum depinde ce criterii aplici pentru a-i stabili valoarea. C\u00e2nd eram \u00een Uniunea Sovietica eram convins ca nivelul literaturii sovietice este foarte scazut. De ce? Eram un cetatean sovietic, puteam sa vad realitatea, sa compar literatura cu viata reala. \u00cen mare, respingeam aceasta literatura ca fiind ideologica. Apoi, c\u00e2nd am parasit Uniunea Sovietica si am venit aici, am observat, prin comparatie, ca nu era chiar asa de proasta. Literatura si-a pierdut rolul pe care \u00eel avea. \u00cen secolul al XIX-lea si la \u00eenceputul secolului al XX-lea, literatura juca un rol esential. Literatura \u00een sens clasic nu mai detine locul pe care \u00eel avea. Vestul a fost inundat de ceea ce numim literatura de consum. Un milion de titluri apar \u00een fiecare an. Un milion! Dar c\u00e2te merita sa fie citite? \u00cen prezent, literatura rusa \u00eencearca sa urmeze modelele occidentale si a devenit at\u00e2t de proasta \u00eenc\u00e2t nici nu te poti referi la ea ca la literatura, deoarece imitatia nu se petrece la ceea ce are mai bun Occidentul. Printre cele un milion de titluri la care m-am referit \u00eenainte se pot gasi si zece excelente. Dar imitatia are loc la nivelul cel mai de jos. Scriitorii rusi, necunosc\u00e2ndu-i pe cei zece foarte buni, \u00eencearca sa scrie ca milioanele fara valoare.<\/p>\n

C. S.: V-as ruga sa ne spuneti numele unui scriitor care v-a impresionat. <\/em>
\nA. Z.: <\/strong>Niciunul nu m-a impresionat. Absolut niciunul. Deloc.<\/p>\n

C. S.: Atunci un g\u00e2nditor contemporan care v-a impresionat.<\/em>
\nA. Z.:<\/strong> Niciunul. Nu exista scriitor sau g\u00e2nditor \u00een lume care sa ma impresioneze. Exista c\u00e2tiva scriitori buni pe care \u00eei apreciez, dar criteriile mele de evaluare a unui scriitor sunt foarte severe. Pentru mine un scriitor este demn de acest nume c\u00e2nd aduce ceva nou \u00een dezvoltarea literaturii. Cunosc c\u00e2tiva scriitori foarte buni: Anthony Burgess, Graham Green, Alberto Moravia. Eugen Ionescu este un scriitor excelent. Eugen Ionescu a fost un mare scriitor pentru ca a facut descoperiri.<\/p>\n

C. S.: Domnule Zinoviev, o ultima \u00eentrebare: exista sau a existat vreun rom\u00e2n care a jucat un rol \u00een viata dumneavoastra? <\/em>
\nA. Z.: <\/strong>Pentru multi ani am fost \u00een relatii cu celebrul logician si matematician rom\u00e2n Grigore Moisil, care a tinut foarte mult la mine si care \u00een introducerea principalei sale lucrari de logica matematica a vorbit despre mine. M-a ajutat foarte mult la \u00eenceputul carierei mele. Am, de asemenea, c\u00e2tiva prieteni \u00een Rom\u00e2nia. L-as numi pe Sorin Vieru, care a fost doctorand la institutul nostru \u00een Moscova. Obisnuiam sa ne \u00eent\u00e2lnim des si am avut unul pentru celalalt sentimente prietenesti. Si n-as vrea sa uit sa-i mentionez pe prietenii mei rom\u00e2ni prezenti acum aici.<\/p>\n

Nota.<\/strong><\/p>\n

1. Printre participanti: prof. Bensimon, de la Institutul de stiinte politice Grenoble, M. Bloch, directorul sistemului de informatii de la Universitatea Paris-Dauphine, Prof. Dr. Bottke, rector al Universitatii Augsburg, M. Kirkwood, seful catedrei de limbi slave de la Universitatea Glasgow, Toschi Marazzani Visconti, scriitoare si jurnalista din Italia.<\/p><\/blockquote>\n

Amintiri despre Alexandr Zinoviev<\/strong><\/p>\n

\n

\n

Pe 12 noiembrie Alexandr Zinoviev ar fi \u00eemplinit 88 de ani. Ce lucruri noi as putea sa povestesc despre Alexandr Zinoviev? Poate doar foarte personale, apartin\u00e2nd numai familiilor noastre, care ne vedeam des, nu numai ca \u00een Occident, d\u00e2nd un telefon \u00eenainte, ci si neanuntati, c\u00e2nd treceam \u00eent\u00e2mplator prin fata casei. Nu de putine ori, Alexandr venea sa ne vada c\u00e2nd iesea sa-si plimbe c\u00e2inele, pe\u00a0 Sharik, si \u201esa fure\u201c ziarul, cum \u00eei placea sa spuna. Cred ca \u00eel platea, dar ironiza ideea cinstei din societatea occidentala, straina omului sovietic care n-ar fi pus bani sa-si ia ziarul dintr-o cutie nesupravegheata. Cu familia Zinoviev, ne-am cunoscut \u00een toamna anului 1983. Initiativa primei \u00eent\u00e2lniri nu ne apartine noua, ci lui Alexandr si sotiei sale Olga. Polina, fiica lor, si Monella, fiica noastra, erau \u00een aceeasi clasa, se \u00eemprietenisera si se vedeau aproape zilnic si \u00een afara scolii, astfel ca aflaseram unii despre altii si vorbeam c\u00e2nd si c\u00e2nd la telefon. Am fost invitati \u00eentr-o dupa-amiaza la \u201eKaffee und Kuchen\u201c. Locuiau \u00een acelasi cartier cu noi, putin mai departe de linia de metrou care duce la aeroport, la parterul unei vile. \u00cen sufragerie, masa era pusa, numai ca \u00een loc de cafea si prajituri, ne asteptau vestitele blinii si vin alb. Dupa primul pahar, ne-am destins. Ne simteam legati prin trecut si prezent, prin experiente, daca nu comune, oricum asemanatoare. Cum noi nu vorbeam ruseste, iar ei nu aveau idee de rom\u00e2na, ne-am descurcat cu engleza, care a ramas si limba comunicarii dintre noi. Invitatia s-a prelungit p\u00e2na seara t\u00e2rziu. Ne-am mutat \u00een salon, unde peretii erau acoperiti de picturile lui Alexandr: tigve de cai si pasari cu orbite goale, m\u00e2ini halucinante, scheletice, zv\u00e2cnind dintr-un pam\u00e2nt gri, mohor\u00e2t, si ridic\u00e2ndu-se spre un cer asisderea, un autoportret, un portet al Olgai, \u00een semiprofil, cu carnatia alba ca de var si cu m\u00e2na st\u00e2nga ridicata, iesind din tablou si sprijinindu-se parca de rama, la fel de straniu ca si restul picturilor. Camera Polinei, care a mostenit talentul lui Alexandr, era plina cu propriile ei desene si picturi de o maturitate neobisnuita. Ne asteptam sa ni se arate camera de lucru a lui Alexandr, ceea ce nu s-a \u00eent\u00e2mplat. \u201eUnde scrieti?\u201c, am \u00eentrebat curioasa. \u201e\u00cen bucatarie\u201c, a raspuns Alexandr r\u00e2z\u00e2nd: \u201eUn scriitor n-are nevoie dec\u00e2t de un caiet, un ciot de creion si o masa. Daca are ceva idei \u00een cap, e mai mult dec\u00e2t suficient\u201c. Am aflat ulterior ca avea o camera de lucru la demisol, mai degraba un atelier unde picta si unde \u00eesi avea cartile, dar s-ar putea sa ne fi spus adevarul, sa fi scris pe masa din bucatarie. De c\u00e2te ori ne duceam \u00een vizita, singuri sau cu prieteni, sa-i iau un interviu sau sa stam la o sueta, \u00eel gaseam \u00een salon, proaspat barbierit, \u00eembracat impecabil, bucuros sa stea de vorba la un pahar de vin \u00een compania amicilor.
\nAlexandr Zinoviev nu era foarte \u00eenalt, dar bine facut, solid construit, si la cei peste saizeci de ani avea parul \u00eenca negru. Ochii te fixau \u00eentotdeauna, patrunzatori, fara sa alunece niciodata pe l\u00e2nga tine, atunci c\u00e2nd \u00eeti vorbea. Avea \u00een fiinta lui ceva patetic si o tristete de om singuratic, tristete care se risipea atunci c\u00e2nd se \u00eenflacara povestind ceea ce-l interesa sau \u00eel preocupa \u00een momentul respectiv. \u00cei placea sa vorbeasca si noua sa ascultam, ceea ce aducea o complementaritate care lipseste de multe ori \u00eentr-o prietenie unde toti vorbesc si aproape nimeni nu asculta. Cred ca nici nu avea cum sa fie altfel. Alexandr avea at\u00e2tea de spus, iar noi nu ne mai saturam ascult\u00e2ndu-l. Singura care \u00eel \u00eentrerupea era Olga, expun\u00e2ndu-i ideile cu mai multa convingere dec\u00e2t o facea chiar\u00a0 Alexandr \u00eensusi. Nu pierdea nici o ocazie sa mai strecoare si c\u00e2te o lauda, de care Alexandr nu ar fi avut nevoie, g\u00e2ndeam noi, sau, cine stie, poate era obisnuit sa traiasca \u00een aceasta adulatie ne\u00eentrerupta si stimulatoare. Alexandr astepta ca Olga sa spuna tot ce avea de spus, \u00eencuviinta si \u00eesi relua discutia din punctul unde ramasese.
\nEra un homosovieticus, nu un homunculus obisnuit \u00eensa, ci un supra-homosovieticus, cum \u00eei placea sa spuna, un produs al societatii comuniste, dar o societate care nu se dezvoltase, afirma el, conform legilor marxist-leniniste, ci dupa niste legi ale ei proprii, pe care el le descoperise primul. Pentru \u201eRealitatea comunismului\u201c, Alexandr luase Premiul Tocqueville, de care era m\u00e2ndru pentru ca era un admirator al scrierilor lui Tocqueville, cu care considera ca avea \u00een comun spiritul satiric. Alexandr putea sa fie neiertator, de-a dreptul sarcastic cu adversarii si chiar cu prietenii c\u00e2nd faceau vreo prostie, dar noi am scapat, fie n-am facut nici una, fie a trecut neobservata. Cred ca avea o mare disponibilitate pentru prietenie. Preceptul dupa care se conducea familia Zinoviev si se conduce si astazi este ca de prieteni nu trebuie sa te folosesti, iar daca \u00eeti fac un serviciu sa \u00eei rasplatesti cu generozitate tocmai pentru ca \u00eeti sunt prieteni. A facut mai multe gesturi de amicitie de-a lungul anilor: nu a cerut nici un ban pentru interviurile pe care mi le-a acordat si nici drepturi de autor la \u201eHomo Sovieticus\u201c pentru traducerea \u00een rom\u00e2neste, facuta de sotul meu, Andi. \u00cen plus, si-a facut \u00eentotdeauna timp c\u00e2nd am avut oaspeti care voiau sa \u00eel cunoasca si sa stea de vorba cu el.
\n\u00cei placea sa faca afirmatii paradoxale, socante pentru o g\u00e2ndire obisnuita cu clisee ideologice. Era\u00a0 greu sa-l prinzi \u00een tipare obisnuite, pentru ca nu era construit dupa un asemenea tipar. Nu era nici comunist, nici anticomunist, desi a fost considerat si una si alta, ci un om de stiinta, un cercetator. De multe ori i se reprosa siguranta de sine, receptata uneori ca aroganta. Nu era arogant, dar cred ca \u00eentelesese societatea occidentala si \u00eenvatase \u201esa se v\u00e2nda\u201c. Era adorat \u00een Franta. Pe la \u00eenceputul anului, fiind la o masa rotunda dedicata lui Alexandr Zinoviev, c\u00e2nd am iesit cu Olga si Polina sa m\u00e2ncam la\u00a0 restaurantul la care Alexandr obisnuia sa mearga c\u00e2nd era la Paris, am trecut pe l\u00e2nga o librarie din apropierea restaurantului unde cartile lui Alexandr erau tot \u00een vitrina.
\nNu-l interesa critica. Reprosurile nu-l atingeau. Poate ca cel mai mult conta ceea ce spunea Olga. Familia, prietenii si \u201ecolectivul\u201c, cum se referea la fostii sai colegi de institut ramasi \u00een Uniunea Sovietica, erau si ram\u00e2neau importanti. \u00cemi aduc aminte ca \u00eentr-o seara a trecut pe la noi, cu Sharik \u00een lesa, foarte abatut. Se simtea singur si ducea dorul discutiilor animate cu amici cu care sa se dueleze verbal, \u00eei lipsea Uniunea Sovietica, pe post de sursa de inspiratie, de pam\u00e2nt din care \u00eeti tragi seva, desi \u00eencepuse sa disece si societatea occidentala, careia \u00eei scotea la iveala, pe l\u00e2nga performante, deficientele si slabiciunile, fapt care avea sa atraga asupra-i nu putine \u00eenvinuiri si acuzatii. Ceea ce Alexandr Zinoviev reprosa lumii occidentale, desi o considera ca tot ce poate fi mai reusit \u00een civilizatie din istoria omenirii, era faptul, paradoxal \u00een sine, ca este prea eficienta si produce prea mult. \u201eAsta\u201c, spunea Alexandr, \u201e\u00eel stoarce pe om de puteri, \u00eel supune la at\u00e2tea tentatii, \u00eenc\u00e2t, din dorinta de a avea c\u00e2t mai mult, se \u00eenhama la munca, face datorii, pe care apoi \u00eentr-o viata \u00eentreaga nu mai reuseste sa le plateasca. Uite, eu… Mi-am luat o casa pe care cu toate eforturile nu am sa reusesc sa o platesc, ci foarte probabil ca am sa las mostenire urmasilor datoriile mele.\u201c
\n\u00cen 1982, \u00eei aparea\u00a0 la Editura l’Age D’Homme, din Lausanne, \u201eHomo Sovieticus\u201c, care avea sa fie mai mult dec\u00e2t un bestseller; \u201eHomo Sovieticus\u201c a devenit o notiune cu care opereaza politologii si presa din \u00eentreaga lume. Romanul, cum spuneam, a fost\u00a0 tradus \u00een rom\u00e2neste de Andi\u00a0 si a aparut\u00a0 la Editura Dacia, la Cluj, \u00een 1991. Am \u00eenca proaspete \u00een minte acele luni \u00een care Andi facea traducerea si \u00een care ne-am \u00eent\u00e2lnit si mai des ca de obicei si am stat de vorba seri \u00eentregi pentru clarificarea textului, pentru ca traducerea sa fie c\u00e2t mai apropiata de original. Si \u00eentr-adevar transpunerea ei cred ca a fost o reusita. Prin aprilie 1992, Marcel Chirnoaga, \u00een atelierul de l\u00e2nga Piata Amzei, ne vorbea cu \u00eenc\u00e2ntare despre cartea pe care tocmai o citea: \u201eHomo Sovieticus\u201c. C\u00e2nd i-am spus ca Andi a tradus-o, Marcel Chirnoaga, care nu facuse nici o legatura \u00eentre Andi si traducator, l-a \u00eembratisat, a luat o gravura si i-a scris o dedicatie: \u201eDomnului Andi Stefanescu, ca semn de admiratie si prietenie\u201c, iar c\u00e2nd ne-a vizitat la M\u00fcnchen, \u00een vara aceluiasi an, a avut bucuria sa-l \u00eent\u00e2lneasca si pe Alexandr.
\n\u00cen 1995, Radio \u201eEuropa Libera\u201c si-a \u00eenchis portile la M\u00fcnchen si \u00eentr-o formula restr\u00e2nsa s-a mutat la Praga. Noi ne-am luat o casa undeva la tara \u00een Bavaria si ne vedeam mai rar cu familia Zinoviev. Apoi Andi a lucrat o vreme la Praga, dupa care am petrecut mai multe luni \u00een California si \u00een Arizona. Nu stiu cum s-a \u00eent\u00e2mplat si ne-am pierdut din vedere. C\u00e2nd i-am cautat, am aflat, spre surprinderea noastra, ca Alexandr cu Olga si Xenia, fiica lor cea mica, plecasera la Moscova, iar Polina se stabilise \u00een Franta. Spun spre surprinderea noastra, pentru ca stiam de la Alexandr ca nu avea de g\u00e2nd sa se \u00eentoarca \u00een Rusia, cel putin nu \u00een cea a lui Gorbaciov sau Elt\u00een. Am \u00eencercat multa vreme sa dam de urma lor. C\u00e2nd am reusit \u00een sf\u00e2rsit sa o gasim pe Polina, am aflat ca Alexandr era de doua saptam\u00e2ni \u00een coma, \u00een urma unui accident vascular. Nu si-a mai revenit. S-a stins acolo de unde regretase asa de mult ca plecase, ca acceptase expulzarea \u00een locul Siberiei, care i se parea mai inspiratoare pentru un scriitor, cel putin pentru el, dec\u00e2t Occidentul. La Moscova \u00eesi regasise entuziasmul: preda din nou studentilor, scria carte dupa carte, se ocupa de reeditarea operei sale, lucra la institutul care-i poarta numele si unde astazi Olga, numita directoarea institutului dupa moartea lui Alexandr, se dedica mostenirii lui intelectuale cu o daruire si o competenta care nu ar putea fi egalate de nimeni altcineva; este redactorul-sef al revistei \u201eZinoviev\u201c, \u00eei editeaza \u00een continuare opera, da interviuri, participa la colocvii din \u00eentreaga lume dedicate operei si personalitatii lui Alexandr.
\nExilul, am mai spus-o si altadata, mi-a oferit sansa de a \u00eent\u00e2lni oameni pe care, \u00een tara, n-as fi avut cum sa-i \u00eent\u00e2lnesc. Alexandr, Olga si Polina Zinoviev se numara printre ei. Pe Xenia, fiica cea mica, am vazut-o mai putin, desi am fost primii la spital c\u00e2nd s-a nascut, Alexandr fiind plecat pentru o conferinta sau o lansare de carte. Dar Xenia, pe care am revazut-o la Paris, acum o domnisoara, picteaza, ca si Alexandr si Polina, si va fi, se pare, o mare pianista. Polina, scenografa, pictorita si ilustratoare de carte, \u00een traditia familiei, nu-si uita prietenii. \u00cenc\u00e2ntata de Tutu, personajul principal al unui roman pentru copii pe care l-am scris, \u201eUimitoarele aventuri ale Motanului Tutu\u201c, l-a ilustrat cu o pasiune la care nu m-as fi asteptat, dat fiind ca familia Zinoviev are \u201eslabiciune\u201c pentru c\u00e2ini, si a organizat deja doua expozitii cu ilustratiile \u00eensotite de text, la Paris si la Moscova, care s-au bucurat de\u00a0 succes.
\nAlexandr s-a stins din viata la Moscova \u00een 2006, pe 10 mai, la 84 de ani, fara sa ne mai revedem. Pe monumentul de pe morm\u00e2nt figureaza una dintre acele picturi halucinante care mi-au inspirat \u201e\u00cen vizita la Alexandr Zinoviev\u201c: \u201ePe h\u00e2rci de cai\/ veneau spre noi,\/ \u00een hohote pl\u00e2ng\u00e2nd, strigoi.\/ Sareau din p\u00e2nzele pictate\/ destine fr\u00e2nte sau curbate:\/ \u201eDe unde aduce KGB-ul\/ at\u00e2ta v\u00e2nt de libertate?\u201c\/ \u201eSiberia-i raspuns la toate!\u201c \/Si cranii triste-n gropi comune,\/ fara de cruci si far’ de nume\/ \u00eesi ridicau orbite goale:\/ \u201eAu fost masacre si nu lupte,\/ gloante \u00een ceafa, nu \u00een frunte.\u201c\/ Ieseau scheletele din gropi:\/ \u201e\u00cen paradisul gri etern\/ n-aveam nevoie de infern\u201c.\/ Deasupra noastra, un corb orbit,\/ de galben si neant prostit,\/ \u00eesi croncanea \u00eentruna spaima\/ \u00een fata golului perfid.\/ \u00cen aburi moi de ceai rusesc\/ am r\u00e2s domol\/ sa \u00eembl\u00e2nzesc\/ stihiile.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O masa rotunda intitulata \u201eFurnicarul uman fara iluzii\u201c, organizata la \u00eenceputul anului la Kremlin-Bic\u00eatre, Paris, pe tema globalizarii si valabilitatii ideilor democratiei, \u00eesi propunea sa evidentieze contributia \u201efilozofului vizionar Alexandr Zinoviev\u201c la \u00eentelegerea fenomenelor social-politice ale lumii contemporane. Participantii (1) la dezbaterea moderata de Olga Zinoviev recunosteau ca multe dintre afirmatiile si pronosticurile lui Alexandr… Cite\u0219te mai mult »Interviu cu Alexandr Zinoviev<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[3934,637,3935,3937,3936],"class_list":["post-5271","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-alexandr-zinoviev","tag-criza","tag-intelegerea-fenomenelor-social-politice","tag-interviu-radio-europa-libera","tag-pronosticurile-lui-alexandr-zinoviev"],"views":3689,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5271","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5271"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5271\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5271"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5271"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5271"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}