{"id":5264,"date":"2010-11-11T10:09:40","date_gmt":"2010-11-11T08:09:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5264"},"modified":"2010-11-11T10:10:36","modified_gmt":"2010-11-11T08:10:36","slug":"in-plin-romantism","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/in-plin-romantism\/","title":{"rendered":"\u00cen plin romantism"},"content":{"rendered":"

Nicolae Dabija, Tema pentru acasa<\/em> (Roman)<\/em>, Editura Princeps Edit, Iasi, 2009, 374 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Prin volumul recent aparut, \u201eTema pentru acasa\u201c, Nicolae Dabija, poetul si publicistul de la Chisinau, a reusit sa ne surprinda chiar de la titlu, mai precis, de la subtitlu. Prezenta unui compus din lexicul didactic, \u00een titulatura, ne-a \u00eendreptatit, la prima \u201ecitire\u201c, p\u00e2na la reperarea \u201eavertismentului\u201c \u201e(roman)\u201c, de pe coperta, sa-l consideram publicistica, \u00een seria altor scrieri cu care ne-a obisnuit autorul. Dar n-a fost sa fie asa! Si, odata deschisa cartea, a urmat o lectura captivanta.
\nUn \u201eCuv\u00e2nt\u201c preliminar rezuma povestea neobisnuita care a determinat scrierea cartii, a carei actiune \u00eencepe \u00een satul Poiana, la 28 iunie 1940. Daca ne-am opri aici din citit, am completa, fara efort, fisa evenimentului, cu numele teritoriului si al celor care au facut din 28 iunie 1940 o data istorica. Personajul principal, profesorul de limba si literatura rom\u00e2na, Mihai Ulmu, \u00een acel moment, se afla la ora, cu elevii ultimei clase de liceu, urm\u00e2nd sa \u00eencheie, ca de obicei, cu \u201etema pentru acasa\u201c. Atmosfera aminteste \u201eLa derni\u00e8re classe\u201c: aceeasi invazie a vecinilor … neasteptati de nimeni, prusaci la Alphonse Daudet, rusi la Nicolae Dabija. Acestia din urma patrund \u00een sala de clasa si \u00eenlocuiesc, \u00eentr-un gest de \u201eVae victis!\u201c, portretul lui Eminescu cu cel al lui Stalin. De aici \u00eencolo lucrurile se precipita, ora urmatoare nu mai are loc, si nici controlul temei indicate. Mihai Ulmu este deportat \u00een Siberia, \u00eentruc\u00e2t \u00eesi asuma faptele clasei sale, extrem de grave, la adresa Puterii Sovietice: dubla profanare a portretului lui I. V. Stalin, mai \u00eent\u00e2i prin \u00eendepartarea acestuia de pe perete, si cu adaosul unui retus \u00een linia mustatilor, apoi, prin reasezarea poetului M. Eminescu. Catre locul detentiei, este urmat, fara sa banuiasca, de una dintre elevele sale, Maria Razesu, care \u00eel iubea \u00een taina. Pretextul: returnarea unui volum de M. Eminescu, \u00eemprumutat de la Mihai Ulmu. Re\u00eent\u00e2lnirea, urmata de o scurta evadare a celor doi, c\u00e2nd se si casatoresc simbolic, marcheaza decisiv destinul profesorului. Existenta paralela, \u00een penitenciare diferite, le face detentia suportabila, dupa capturare. Nasterea copilului, separarea acestuia de mama la \u00eemplinirea v\u00e2rstei de 2 ani, prin predarea la orfelinat, alias \u201efabrica de infractori\u201c, o noua tentativa de evadare a Mariei pentru a-si salva \u201epuiul\u201c din ghearele tifosului, \u00eempuscarea grava a eroinei, moartea acesteia, urmata de aceea a lui Stalin si prabusirea sistemului penitenciar din Siberia, iesirea lui Mihai Ulmu din detentie, recuperarea fiului sau identificat ca azilant la Nadrecinoie, revenirea la Poiana, direct \u00een sala de clasa si, \u00een sf\u00e2rsit, verificarea \u201etemei pentru acasa\u201c, dupa … 13 ani, sunt principalele momente care alcatuiesc viata personajului sub semnul istoriei.
\nPublicistul militant si poetul, aparent, au cedat locul romancierului. Acesta din urma ne propune o noua formula, \u00een care, identificam cele doua ipostaze scriitoricesti ale lui Nicolae Dabija. \u00cen organizarea romanului recunoastem editorialistul, caci naratiunea este divizata \u00een 60 de capitole (editoriale) succesive si, totusi, autonome, \u00een sensul ca lectura independenta a fiecaruia devine cu putinta. Remarcam titlurile percutante prin capacitatea rezumativa: de pilda, \u201eOrfelinatul\u201c trimite la locul \u00een care, perseverent, Mihai Ulmu \u00eesi recupereaza fiul; \u201eLanul\u201c si \u201eLectia de literatura\u201c abreviaza cele doua sectoare de \u201econcentrare\u201c a populatiei din Poiana: pe de o parte, c\u00e2mpul unde \u201esuflarea satului\u201c a iesit pentru \u201eadunatul p\u00e2inii\u201c (adica seceris), pe de alta parte, scoala unde generatiile tinere se pregatesc pentru \u201eceva mai mult\u201c dec\u00e2t parintii lor, ambele, cur\u00e2nd, \u00een impact cu \u201eeliberatorul … ocupant\u201c
\nActiunea, structurata simetric, se deschide si se \u00eenchide cu o ora de curs, \u00een care ponderea revine momentului didactic \u201eTema pentru acasa\u201c.
\nCum am mai spus, \u00een carte, re\u00eent\u00e2lnim publicistul, dar fara vehementa din tabletele-tip \u201eLa ordinea zilei\u201c sau chiar \u201ea istoriei\u201c. Faptul se explica prin problematica romanului, axat pe Iubire, ca principiu fundamental de existenta, nu numai \u00een varianta sublima c\u00e2ntata de poeti, ci si ca posibilitate de convietuire. Nicolae Dabija pledeaza pentru iubirea-pasiune, dar, mai ales, pentru iubirea-armonie interumana, adica pentru \u00eengaduinta si toleranta aproapelui, cheia conversiunii imposibilului \u00een posibil. Maria are un iubit, dar cu toti ceilalti se comporta ideal, respect\u00e2nd si realiz\u00e2nd Binele comun. \u00centr-un fel, aceasta este \u201eteza\u201c romanului, caci nu numai titlul este didactic, ci si intentia autorului, \u00eentr-un sens pozitiv.
\nDestinul lui Mihai Ulmu devine exceptional prin dragostea exceptionala pe care i-o poarta Maria Razesu. Dimensiunile acestui sentiment depasesc scara normalitatii. Eroina pleaca \u00een cautarea omului iubit \u00een \u00eengrozitoarea Siberie, cu elanul tineretii si al iubirii. Informatiile noastre despre acel loc, de la supravietuitori ai \u201etransferului\u201c istoric fortat, stau toate sub emblema \u201ehorresco referens\u201c. Forta iubirii face posibila calatoria unei eleve de liceu de una singura, \u201ela capatul lumii\u201c, \u00een paralel cu trenurile \u201emortii\u201c (ale deportatilor) si ale dezastrelor de razboi, sub pretextul returnarii unei carti \u00eemprumutate, dar cu scopul real de a fi alaturi de omul iubit. Gestul ei iesit din comun o situeaza \u00een plin romantism, ca si multe alte detalii: \u00eenfatisarea profesorului (\u201ecu fata palida, plete lungi si negre ca de carbune… ochi obositi de lectura\u201c), coincidenta intersectarii celor doua trenuri care pe cai diferite \u00eei ducea \u00een Siberia pe cei doi (\u201e\u00centr-o noapte… aparu un alt tren din directie inversa \u00een al carui geam zari postat un chip care i se paru cunoscut: o t\u00e2nara care semana ca doua picaturi de apa cu una dintre elevele lui \u2013 Maria Razesu… dar ce sa caute ea \u00een Siberia?\u201c), nunta lor \u00een taiga, aceeasi taiga care a dat fiori celor obligati sa o cunoasca \u00eendeaproape, transportul \u00eencapatorului rucsac, pregatit de Maria, la Poiana, pentru festinul de nunta, de la fata de masa cu \u201ehorbotica\u201c spumoasa, p\u00e2na la cele doua paharute care au ajuns intacte \u00een fata mirilor, schimbul de inele confectionate din iarba, personajele angelice, luminoase (Maria, Mihai) \u00een opozitie cu maleficii Kudreavtev si Liubov Herbertovna Skreab, \u201elocatia\u201c Siberiei tortionare pentru dragostea cea mai liliala cu putinta etc. etc.
\nSentimentul care anima eroina netezeste toate asperitatile dintr-un fel de \u201edrum al crucii\u201c. Ca un apostol modern al Iubirii, \u00eembl\u00e2nzeste totul \u00een calea ei, fac\u00e2ndu-si aliati din potentialii inamici. Ajunsa la punctul de detentie, reuseste, cu z\u00e2mbetul pe buze, si iubirea \u00een suflet sa dob\u00e2ndeasca un loc de munca \u00een \u00eenchisoare, adevarata izb\u00e2nda \u00een planul ei secret. De acolo este mai aproape de Mihai Ulmu pe care \u00eel dirijeaza \u00eentr-o prima evadare comuna. Incredibil, pentru \u00eenceput, tentativa lor pare promitatoare, cei doi alearga spre libertate \u00eentr-un spatiu aproape complice, cu toata ostilitatea lui fireasca. Iubirea lor este at\u00e2t de frumoasa, \u00eenc\u00e2t acceptam conventia propusa de autor, cu tot neverosimilul ei: de la peisajul cu trifoi si romanita, mai degraba, \u201edus\u201c prin ochii mintii de la \u201ebastina\u201c, cadru al patului nuptial sub cerul siberian, p\u00e2na la Raul din clima, fauna, ori din autoritati, \u201edezactivat\u201c pentru c\u00e2teva clipe (zile). Poemul trait de cei doi fugari este sublim ca si natura care \u00eei ocroteste p\u00e2na la un punct. C\u00e2inii dresati cu profesionalism si calaii \u00eenarmati p\u00e2na \u00een dinti scurteaza brusc \u201evoiajul de nunta\u201c al evadatilor care deja \u201eatinsesera cu m\u00e2na cerul\u201c. Pentru cei doi, viata reintra \u00een fagasul normal de penitenciar, dar \u00een numele iubirii si sub semnul acesteia. \u201eInfernul\u201c sistematic organizat devine suportabil. Maria, cu fizicul ei delicat, executa munci demne de Hercule (sparge gheata \u201ebeton\u201c si sapa gropi \u00een solul de \u201ecremene\u201c al Siberiei). \u00cen paralel cu ea, nu mai putin delicatul profesor trece prin \u00eencercari similare.
\nAlaturi de militantul \u201edeghizat\u201c \u00een romancier, nu de putine ori \u00eent\u00e2lnim poetul. Dupa Constantin Stere, poetul Nicolae Dabija readuce \u00een literatura rom\u00e2na natura unica a Siberiei, \u00een care grandoarea se conjuga cu destinatia de trista amintire. Siberia este asimilata iadului, invers\u00e2nd emblema acestuia cu frigul: \u201e\u00cen iad nu e imposibil de cald. \u00cen iad e insuportabil de frig. Frig de suna oasele-n tine, c\u00e2nd lacrima pe care o slobozi \u2013 \u00een drumul de la ochi si p\u00e2na la pam\u00e2nt \u2013 se preface \u00een margea de sticla, iar aerul devine palpabil, irespirabil, fara sa mai poata intra pe nari, din care cauza simti cum te sufoci. \u00cen iad ninge cu fulgi \u00eenghetati, care te biciuiesc nemilos, ca sticla far\u00e2mitata… Ninsoarea biciuieste, gheata taie precum cutitul. Crivatul arde. \u00cen cazanul Gheenei e mai suportabil dec\u00e2t aici\u201c.
\nCartea este, indirect, o pledoarie pentru bucata de pam\u00e2nt numita chiar de rapitori Basarabia, pentru destinul ei nedrept, pentru intelectualii ei tragic disparuti. \u00cen text nu apare niciodata acest nume. El este doar sugerat: prin ziua fatidica, prin satul Poiana, unde elevii \u00eenvata, \u201eanul \u00eentreg\u201c, Eminescu, iar taranii \u201eaduna p\u00e2inea\u201c, prin toponimicele Raut si Orhei, prin camasa cu \u201eozoare basarabene\u201c (broderii) purtata de Mihai Ulmu, prin limba cu termeni specifici.
\n\u00cen detaliile referitoare la malul Rautului si Orhei (i lui Tudor Soimaru), \u201esimtim sub picioare\u201c pam\u00e2nt rom\u00e2nesc, \u201eeliberat\u201c si \u00eenstrainat simultan. Imaginea \u201eeliberatorilor\u201c pe care ne-o propune autorul, poate pentru a apara, postum, demnitatea victimelor, este o varianta, \u00een aparenta, at\u00e2t de \u00eembunatatita, \u00eenc\u00e2t, pentru o fractiune de secunda, am dori sa-i cunoastem, dar, la scurt timp, deja \u00eei repudiem. Ne displace ca se asaza \u00een locul divinitatii izgonite (\u201eTatal Nostru\u201c \u2013 I. V. Stalin) si ca actioneaza, \u00eentr-o conceptie aberanta, \u00een numele Binelui. Unul dintre ei pretinde ca detinutii sa stea \u00een fata lui ca \u00een fata unui… preot. Se considera nici mai mult, nici mai putin \u201eun artist\u201c, \u00een propria exprimare: \u201estiu sa fac dintr-o camera de tortura un templu\u201c (…). Eu nu desfasor anchete, ci le oficiez. Observatia \u201eDaca nu biruiam noi \u00een revolutia din 1917, biruiati voi. Si eu eram cel batut, iar tu-mi trageai cu papucii-n ficati\u201c ne aminteste \u201eCimitirul vesel\u201c de la Sap\u00e2nta si unul din textele inscriptionate: \u201eAici zac eu si te uiti tu! \/ Mai bine ai zacea tu si m-as uita eu!\u201c
\nImaginea tutelara a noii lumi este \u00eenchisoarea, al carui elogiu servitorii acesteia nu se sfiesc sa \u00eel faca: \u201eE necesar pentru o societate sanatoasa ca fiecare membru al ei sa treaca macar pentru o perioada c\u00e2t de scurta prin aceste scoli de calire fizica si morala a cetateanului. Am avea atunci, cu siguranta, o societate ideala\u201c. \u201e\u00cenchisoarea e o universitate a vietii\u201c. Conform acestei conceptii, identitatea dintre orice locatie care orienteaza indivizii spre \u00eenchisoare si aceasta din urma, devine obsedanta: trenul este o \u201e\u00eenchisoare pe roti\u201c, Zarianka, loc de detentie, o \u201e\u00eenchisoare subdivizionara\u201c fata de U.R.S.S. \u201emultiplu al tuturor \u00eenchisorilor!\u201c Telul acestor lacase de exterminare a fiintei umane trebuie \u00eendeplinit cu orice pret. Dorinta condamnatului Mihai Ulmu de a nu mai trai, dupa moartea Mariei, este dezavuata de colonelul Kudreavtev: \u201eVei muri, dar nu c\u00e2nd vei dori tu (…) ci atunci c\u00e2nd vom dori noi (…). Te vom trata mai \u00eent\u00e2i, pentru a te putea omor\u00ee. Nu avem nicio placere sa tragem \u00eentr-un om mort\u201c. Altcineva hotaraste soarta condamnatului, pentru ca \u201eodata ajuns acolo, el \u00eenceteaza sa mai fie om, devine un numar, caruia, cel mai tare, \u00eei este frica nu de moarte, ci de viata\u201c.<\/p>\n

Nicolae Dabija imagineaza, sub semnul neobisnuitului, o frumoasa poveste de dragoste, ireal de frumoasa, \u201eca-n romane\u201c, \u00eentr-un context bicromatic constant, \u201ealb\/negru\u201c, ca \u00een cel mai autentic romantism. Cadrul actiunii concentreaza mizerie materiala si morala, \u00een conditii speciale de razboi si de detentie pe masura: Siberia. Minunatul episod, cu totul si cu totul neobisnuit, se armonizeaza cu fapte la fel de neobisnuite: plecarea Mariei, cu acordul plenar al parintilor la un drum lung c\u00e2t doua continente, cu o singura invariabila \u201e\u00e0 la guerre comme \u00e0 la guerre\u201c; existenta unui liceu satesc, cu personal de elita \u00een Poiana anului 1940; pretextul Mariei de a pleca; dezbaterea elevilor despre iubire, reluata dupa intruziunea tabloului lui Stalin si dobor\u00e2rea tricolorului si multe altele. Toate acestea apartin unui construct \u00een care militantul Nicolae Dabija nu lasa \u201earmele\u201c nici atunci c\u00e2nd scrie despre dragoste.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Nicolae Dabija, Tema pentru acasa (Roman), Editura Princeps Edit, Iasi, 2009, 374 p. Prin volumul recent aparut, \u201eTema pentru acasa\u201c, Nicolae Dabija, poetul si publicistul de la Chisinau, a reusit sa ne surprinda chiar de la titlu, mai precis, de la subtitlu. Prezenta unui compus din lexicul didactic, \u00een titulatura, ne-a \u00eendreptatit, la prima \u201ecitire\u201c,… Cite\u0219te mai mult »\u00cen plin romantism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3928,3926,3930,3929,3927],"class_list":["post-5264","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-editura-princeps-edit","tag-nicolae-dabija","tag-proza-actuala","tag-proza-contemporana","tag-tema-pentru-acasa-roman"],"views":6043,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5264","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5264"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5264\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5264"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5264"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5264"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}