{"id":5260,"date":"2010-11-11T10:07:37","date_gmt":"2010-11-11T08:07:37","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5260"},"modified":"2010-11-11T10:08:17","modified_gmt":"2010-11-11T08:08:17","slug":"%e2%80%9elimba-se-misca-punctuaia-sta%e2%80%9c","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9elimba-se-misca-punctuaia-sta%e2%80%9c\/","title":{"rendered":"\u201eLimba se misca, punctuatia sta\u201c"},"content":{"rendered":"<p>Am vazut ce mare importanta are o virgula \u00een text, fie el chiar poetic. Din necesitati de gramatica, pentru a se \u00eentelege mai simplu textul eminescian, multi editori pun virgule \u00een plus. Alteori, \u00eensa, sunt scoase virgulele eminesciene. Despre virgula si despre punctuatie \u00een general, \u00eenca din 1828, Ion Heliade-Radulescu spune \u00een \u201eGramatica rom\u00e2neasca\u201c: \u201eDa, fieste ce limba \u00eesi are ortografia sa si aceea a statutu mai norocita care s-a impus la mai putine reguli. Punctuatia numai a statut si este tot aceea la toate limbile, pentru ca oamenii tot \u00eentr-un fel se g\u00e2ndesc si miscarile si opririle lor \u00een vorbire sunt tot acelea. Cel mai delicat si cu g\u00e2ndire lucru \u00een ortografie si care face cinste duhului omenesc este punctuatia: ea desparte si face clare judecatile noastre, arata sirul si relatia lor si ne face sa \u00eentelegem si sa ne facem \u00eentelesi \u00een scrierile noastre; si ea singura \u00eemplineste sf\u00e2rsitul pentru care s-au aflat regulile ortografiei, mai v\u00e2rtos \u00een limbile cele vii. Toate celelalte nu sunt dec\u00e2t o pedanterie si o lipsa (=necesitate) \u00een g\u00e2ndul si duhul omenesc\u201c.<br \/>\nNu exista, asadar, punctuatie rom\u00e2neasca, germana, frantuzeasca, englezeasca etc.: domeniul tine de antropologie, este \u00een firea omului generic sa strige si sa puna virgula la vocativ, semnul mirarii la imperativ etc. Desigur, \u00eensa, limbile si-au construit, cu timpul, reguli proprii de a punctua. Nu exista un stil de punctuatie nemtesc, dar sunt c\u00e2teva reguli care se aplica \u00een scrierea limbii germane altfel dec\u00e2t \u00een rom\u00e2neste, de pilda. Cine zice ca Eminescu \u2013 si mai ales, Titu Maiorescu \u2013 punctueaza ca \u00een germana, se \u00eensala ori de c\u00e2te ori vrea sa evite discutia directa asupra virgulei. \u00cen nici o limba nu se pune virgula \u00eentre subiect si predicat, astfel ca asemenea virgule, c\u00e2nd le \u00eent\u00e2lnim \u00een poezia lui Eminescu, nu tin de \u00eentelegerea textului conform altui spirit dec\u00e2t cel al limbii rom\u00e2ne.<br \/>\nIata, de pilda, drumul lui Hyperion, \u00een \u201eLuceafarul\u201c, redat de punctuatia maioresciana pastrata \u00een toate editiile: \u201eUn cer de stele dedesubt,\/ Deasupra-i cer si stele \u2013 \/ Parea un fulger ne-ntrerupt\/ Ratacitor prin ele\u201c. Imaginile sunt, aici, parca desenate simetric: ceruri paralele, unul dedesubt, altul deasupra, Hyperion urc\u00e2nd prin ele undeva, sus, catre centrul universului, \u00een cautarea Tatalui. Iata, \u00eensa, textul tiparit \u00een \u201eAlmanahul Rom\u00e2nia Juna\u201c (aprilie 1883): \u201eUn cer de stele de desupt\/ De asupra-i cer de stele \u2013 \/ Parea un fulger ne&#8217;ntrerupt\u2026\u201c \u00cen august 1883, \u201eConvorbiri literare\u201c reiau \u00eentocmai, cu o singura diferenta: \u201eDeasupra\u201c \u00een loc de \u201eDe asupra\u201c. \u00cen punctuatia maioresciana, \u201ei\u201c din \u201edeasupra-i\u201c este pronume: \u201edeasupra sa\/ lui\u201c, pentru ca virgula a \u00eentrerupt relatia subiect-predicat. \u00cen punctuatia \u201eAlmanahului\u201c si a \u201eConvorbirilor\u201c, \u00eensa, acelasi \u201ei\u201c \u00eenseamna \u201eeste\u201c: deasupra este cer de stele. \u00cen context se vorbeste despre viteza: \u201eSi cai de mii de ani treceau\/ \u00cen tot at\u00e2tea clipe\u201c. Sensul din \u201eAlmanah\u201c \u2013 \u201eConvorbiri\u201c este limpede: cerul de dedesubt este, devine, cer deasupra; cu mare viteza cerurile se succed deasupra. Urmeaza ca Hyperion zboara\u2026 \u00een jos, nu catre centrul universului, ci catre margine. Noi am spune \u201ecerul de dedesubt\u201c, adaug\u00e2nd prepozitia \u201ede\u201c pentru a marca originea. Eminescu are: \u201eUn cer de stele de desupt\u201c, pastrat cu sfintenie de toti editorii p\u00e2na la Perpessicius (1939). \u00cen editia a doua a sa, din 1964, Perpessicius face unele concesii noilor norme ale limbii: scrie cu \u201e\u00ee\u201c si \u201esunt\u201c, etc. Aici el leaga: \u201ededesupt\u201c ca sa se pastreze sensul, ca \u00een \u201eDe din vale de Rovine\u201c. Limba rom\u00e2na are, \u00een privinta lui \u201ede\u201c, \u201ecapriciile\u201c ei: \u00eel vrea repetat. La mine \u00een sat sunt doua biserici, una la deal si una la vale. Toata lumea zice: biserica \u201ede de la deal\u201c si biserica \u201ede de la vale\u201c (oarecum legat: \u201ede delavale\u201c, \u201ede deladeal\u201c, \u00een rostire accentu\u00e2ndu-se al doilea \u201ede\u201c, \u00eenc\u00e2t devine \u201ede d\u00e2ladeal\u201c, \u201ede d\u00e2lavala\u201c). Nu biserica \u201ede la vale\u201c, cum ar fi \u201edin vale\u201c, pentru ca nici nu e vorba de deal-vale ca forme de relief: e un drum aproape drept. \u201eDe la\u201c are sens de orientare: \u201edin spre\u201c. Dictionarele nu au simtul limbii vii c\u00e2nd propun (iar editorii accepta) \u201ededesupt\u201c \u00eentr-un singur cuv\u00e2nt, fac\u00e2nd adjectiv (\u201ecer dedesupt\u201c) dintr-un adverb at\u00e2t de mobil. Virgula maioresciana mai c-o \u00eentelegi, dar aceasta adjectivare de lexicon te pune pe g\u00e2nduri.<br \/>\n<strong>Libertatea latinA<\/strong><br \/>\n\u00cen proza, si mai ales \u00een teatru, accentele rostirii sunt marcate grafic de catre autori. Caragiale, \u00een editiile sale, (adica: \u00een publicarea de catre el \u00eensusi a textului), are astfel: \u201eMmitocane!\u201c, \u201ePpastramagiule!\u201c (Zita, \u00een \u201eO noapte furtunoasa\u201c), \u201eAuzi, mmizerabilul! Sa &#8216;ndrazneasca sa-mi tie drumul!\u201c Personajul este furios (sau mimeaza), pronunta consoanele duble la \u00eeneceputul cuv\u00e2ntului exact cum se \u00eent\u00e2mpla \u00een vorbirea obisnuita. \u201eSa &#8216;ndrazneasca\u201c, scris cu apostrof larg, se citeste silabic, raspicat si are sensul: \u201enumai sa \u00eendrazneasca el, ca\u2026\u201c A se compara cu interogatia interioara, care s-ar scrie \u201esa&#8217;ndrazneasca el?!\u201c (apostrof str\u00e2ns \u2013 sens: \u201eoare \u00eendrazneste el?!\u201c). Toate aceste forme dispar \u00een editiile actuale, care au simplu: \u201eMitocanulul! Pastramagiul! Sa-ndrazneasca sa-mi tie drumul!\u201c. Ipistatul, \u00een \u201eD&#8217;ale Carnavalului\u201c: \u201eVorrrba!\u2026 Ce cauti noaptea \u00een pravaliile negustorilor?\u201c Aici editiile actuale pastreaza identic. Unde si unde, asadar, strabat notatiile lui Conu&#8217; Iancu. Alt exemplu (Farfuridi citeste foaia volanta care anunta candidatura lui Catavencu): \u201e\u2026\u00een \u00eemprejurimile prin care trece tara, judetul nostru nu poate fi mai bine reprezentat dec\u00e2t de un barbat independent ca amicul nostru d. Ca-ta-ven-cu\u201c. Autorul subliniaza si scrie despartit \u00een silabe, ca indicatie de rostire a replicii apasat si sacadat pentru ca Farfuridi este indignat, emotionat, surprins etc. Nu se pastreaza scrisul lui Caragiale.<br \/>\nIata replici din Ion Creanga: \u201eDupa ce hoata de vulpe a aruncat o multime de pesti pe jos, biniiisor! Sare si ea din car\u201c. Autorul face interjectie din adverb, ceea ce \u00eencurca gramatica si editiile nu primesc. Eminescu are, \u00een \u201ePajul Cupidon\u201c: \u201eDe lumina ca talharii\/ Se fereste binesor\u201c. Editiile (toate cele 15 pe care le-am consultat) reiau \u201eca t\u00e2lharii \u2026 binisor\u201c. Pajul Cupidon nu este, \u00eensa, un \u201et\u00e2lhar\u201c, adica nu t\u00e2lhareste. \u00cen Moldova se zice, cam \u00een saga, \u201etalhariule!\u201c pentru t\u00e2narul caruia \u00eencepe a-i mirosi a catrinta, cum gloseaza I. Creanga. Trebuie pastrat \u00een poezia lui Eminescu. Despre \u201ebinesor\u201c, vedem tot din exemplul lui Creanga, cu \u201ebiniiisor!\u201c, ca este o rostire afectata, imitativa (eventual, cu un gest din m\u00e2na suger\u00e2nd ferirea, strecurarea)<br \/>\nGramaticalizarea excesiva a unui text, fie el de Eminescu, de Creanga ori de Caragiale, risca sa-l scoata din zona vie a vorbirii, \u00eel osifica, \u00eel face bun de pus la muzeu. De mai bine de 60 de ani, din perioada interbelica, acest rationalism pozitivist domina editiile noastre din clasici. Corect, gramatical, clar, limpede, pe \u00eenteles: aceste imperative ale spiritului didactic-didacticist s-au impus \u00een texte. Iata-l pe Creanga, \u00een povesti: \u201eMaaa duc \u00een toata lumea! \u2013 Ei, ce vesti ne mai aduci de la t\u00e2rg? \u2013 Ia, nu prea buna! Bietii boisorii mei s&#8217;aaau dus ca pe gura lupului; Mai am numai trei zile de trait, si te-aaai dus, Ivane, de pe fata pam\u00e2ntului\u201c. Caragiale, strigatele lui Catavencu agresat de Tipatescu: \u201eAjutoor! Sariiti! Ma omoara vampiirul! Prefectul asasiin! Ajutor!\u201c<br \/>\nAm citat din editiile vechi, pentru ca cele curente aduc textul la norme. Regularizarea textului, supunerea lui stricta la normele dictionarului, ale gramaticii, toate acestea au avut si alte efecte. \u00centr-adevar, luati un roman actual ori un volum de versuri: nu veti observa nici macar intentia autorilor de a sublinia grafic vreun cuv\u00e2nt, lungind o vocala, dubl\u00e2nd o consoana, \u00eempartind un cuv\u00e2nt \u00een silabe pentru a indica citirea sacadata etc. Literatura rom\u00e2na s-a gramatizat ea \u00eensasi suta la suta, cuvintele cad \u00een carti direct din dictionarul ortografic, ortoepic si cum i-o mai fi zic\u00e2nd, scriitorii au devenit cei mai docili emuli ai lingvistilor si gramaticilor&#8230;<br \/>\nPersonal, am scapat de griji, ca sa zic asa, de c\u00e2nd presa a devenit libera: trebuind sa-si gaseasca ea \u00eensasi cititori (pentru ca abonamentele nu se mai fac prin serviciu), si-i cauta \u00een modul cel mai firesc: vorbindu-le, pe limba lor \u2013 nu pe limba ei. Mai ales televizorul si radioul, de c\u00e2nd s-au umplut de limba vorbita libera, sunt \u00eendreptare naturale ale&#8230; \u00eendreptarelor oficiale.<br \/>\nRaspunsul la dilema \u201egalaxia Guttenberg sau galaxia Marconi\u201c vine si de la libertatile pe care le acordam scrisului. O scriere terna, uscata, exacta are darul sa standardizeze lectura, si deci, g\u00e2ndirea. Asta duce literatura \u00een general catre ratiune, o scoate din raza de atractie a inimii. Suntem latini prin optiunea noastra perpetua pentru latinitate; aceasta sablonizare a scrisului nu tine, \u00eensa, de libertatea latina, de fantezia latina, de inventivitatea continua a latinului. As zice ca i se da literei o importanta prea mare, o individualizare, o independenta\/ autonomie ca si c\u00e2nd tasta masinii de scris ori a claviaturii actuale pentru calculator ar fi totul. Dar cuv\u00e2ntul nu \u00eenseamna o \u00eensiruire ordonata de litere, iar literatura este formata din cuvinte, este, de fapt, cuv\u00e2ntatura (\u201ecuvintelnic\u201c, cum foarte expresiv spunea Andrei Cornea). Sa dai o libertate at\u00e2t de mare literelor \u2013 si sa strunesti cuv\u00e2ntul \u00een reguli peste reguli si norme idem \u2013 poate asta e sanatos, e normal, drept, corect \u2013 dar frumos nu este.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am vazut ce mare importanta are o virgula \u00een text, fie el chiar poetic. Din necesitati de gramatica, pentru a se \u00eentelege mai simplu textul eminescian, multi editori pun virgule \u00een plus. Alteori, \u00eensa, sunt scoase virgulele eminesciene. Despre virgula si despre punctuatie \u00een general, \u00eenca din 1828, Ion Heliade-Radulescu spune \u00een \u201eGramatica rom\u00e2neasca\u201c: \u201eDa,&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9elimba-se-misca-punctuaia-sta%e2%80%9c\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eLimba se misca, punctuatia sta\u201c<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3925,3251,3924],"class_list":["post-5260","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-punctuatia-la-eminescu","tag-stilistica-la-eminescu","tag-texte-eminesciene"],"views":2851,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5260","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5260"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5260\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5260"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5260"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5260"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}