{"id":526,"date":"2009-12-10T12:39:14","date_gmt":"2009-12-10T10:39:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=526"},"modified":"2009-12-10T12:40:00","modified_gmt":"2009-12-10T10:40:00","slug":"riez-milord-%e2%80%9efunny-people%e2%80%9c-de-judd-apatow","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/riez-milord-%e2%80%9efunny-people%e2%80%9c-de-judd-apatow\/","title":{"rendered":"Riez, milord: \u201eFunny People\u201c de Judd Apatow"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><em><strong>Sa fii in forma nu e intotdeauna cel mai bun lucru. Seth Rogen, o zic p\u00e2na si prietenii lui din \u201eTipi simpatici\u201c, nu risca sa st\u00e2rneasca prea multe hohote de r\u00e2s in varianta fara burta. Glumele lui sunt aceleasi, obsesiile nu s-au schimbat, dar umorul l-a parasit, e ca si cum, mai mult dec\u00e2t in jocurile de cuvinte si in delirurile verbale licentioase, in straturile adipoase ii statea puterea.<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p>Intr-un sens sau altul, si celelalte personaje sunt \u201efunny\u201c (adica amuzante, penibile sau si una, si alta); din pacate, nu sunt si \u201epeople\u201c. Ci vin de undeva din lumea regizorului si comediantului Judd Apatow, in care orice nerozie e scuzabila, at\u00e2ta timp c\u00e2t e in numele prieteniei. In care orice poti sa faci, numai sa nesocotesti prietenia, nu.<br \/>\nApatow asterne pe pelicula o lume in care personajele nu se maturizeaza niciodata, cu totii ram\u00e2n niste baietei, indiferent de aparente. Isi fac o cariera, se ajuta sau se saboteaza reciproc, se implica in tot felul de intrigi sentimentale, dar profunzimea acestor intrigi nu o depaseste pe cea dintr-un college movie oarecare, profunzimea relatiilor dintre ei e cea care poate fi int\u00e2lnita intr-o fratie, cu ritualuri si reactii reflexe, e un sistem al carui farmec se va epuiza inevitabil, putin c\u00e2te putin, pe masura ce se va impune ca atare. Cu fiecare nou film scris sau regizat de Apatow, senzatia de d\u00e9j\u00e0-vu va fi tot mai pregnanta.<br \/>\nFunny Death<br \/>\nFilmul functioneaza totusi at\u00e2ta timp c\u00e2t personajul principal stie ca e bolnav, at\u00e2ta timp c\u00e2t stie ca 8% sanse de reusita inseamna mai degraba 92% sanse de esec si incearca sa traiasca, asa cum poate, cu ideea asta. Nu e nimic original, e un fel de \u201eAll That Jazz\u201c in care protagonistul nu e genial si oricum nu da doi bani pe arta lui, insa cel putin clovnul impertinent pe care Sandler il interpreteaza aproape de fiecare data isi arata alta fata (aceea fara str\u00e2mbaturi care se vor amuzante la fiecare trei minute), iar Sandler insusi arata ca stie sa joace, asa cum nu a mai facut-o de la \u201ePunch-Drunk Love\u201c (\u201eAmetit de dragoste\u201c) al lui Paul Thomas Anderson, din 2002, incoace.<br \/>\nE ceva profund lipsit de onestitate in prima jumatate a lui \u201eFunny People\u201c, lacrimogenia asta a deathsploitation-ului, a filmului care trateaza moartea (a protagonistului, a unuia dintre copii, a celui mai bun prieten) e ceva foarte la indem\u00e2na, un asemenea subiect tratat cum trebuie \u2013 muribundul sa fie in floarea v\u00e2rstei si sa moara greu \u2013 compenseaza multe st\u00e2ngacii, uneori face sa fie trecute cu vederea conceptii de-a dreptul dubioase, precum in cazul recentului \u201eSeven Pounds\u201c (\u201eSapte suflete\u201c) al lui Gabriele Muccino. Dar si de data asta reteta functioneaza, si de data asta reuseste sa impresioneze, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t in chestiune nu e un biped oarecare, ci un star. Toata averea comicului trist nu face doi bani atunci c\u00e2nd moartea sau viata bat la usa, cliseul asta ni-l serveste Eminem in persoana, intr-un rol episodic, e ceva umor in asta.<br \/>\nFunny Love<br \/>\nDoar ca, miraculos, George Simmons, personajul lui Sandler din \u201eFunny People\u201c, se insanatoseste, iar din acel moment filmul o ia la vale. Din acel moment intra in scena Dragostea.<br \/>\nMai int\u00e2i dragostea dintre George si o fosta prietena. Boala i-a deschis ochii, acum stie ce e important in viata, esential e sa faci ce-ti dicteaza inima, iar aceasta ii dicteaza ca e musai sa reia legatura cu Laura (Leslie Mann), sa o rec\u00e2stige, sa fie din nou impreuna cu ea. Reuseste, dar pentru scurt timp: in calea fericirii lor se interpune cea de-a doua idila a filmului. Aceasta a doua idila e cea dintre George si Ira (Seth Rogen).<br \/>\nLa inceput, relatia dintre cei doi este una strict profesionala. Apoi incep sa-si schimbe un pic atitudinea unul fata de celalalt. Dupa care se cearta, pentru ca pe final sa se impace. Astfel sunt barbatii lui \u201eFunny People\u201c, asa vede Apatow prietenia.<br \/>\nDezordinea asta logica, in care oameni in toata firea fac tot felul de t\u00e2mpenii din dragoste pentru patronii lor, e in tot cazul mai putin deranjanta dec\u00e2t faptul ca, de vreo trei-patru ori, cadem prada unei manevre deloc sofisticate \u2013 schimbarea din mers. Mai int\u00e2i, happy end-ul (de care nu stim inca daca o sa avem parte) inseamna supravietuirea lui George. Dupa care George vrea mai mult: a supravietuit, acum trebuie pur si simplu sa fie cu Laura. Insa oare e bine sa fie cu Laura? Oare o iubeste intr-adevar? Oare ea il iubeste pe el? Oare e bine sa mai faca un film pentru copii? Oare e bine ca Ira sa lucreze in continuare pentru el?<br \/>\nLa nici una dintre intrebarile astea nu avem raspuns. Credem pentru o vreme ca stim ce si cum, dupa care prioritatile personajelor sunt reconfigurate. O data, de doua ori, de trei ori, cine mai stie?<br \/>\nPartea amuzanta e ca asa se int\u00e2mpla si in viata. Crezi ca vrei ceva, dupa care iti dai seama ca te-ai inselat. O data, de doua ori, de trei ori, de c\u00e2te ori merge. In viata, e normal sa fie asa.<br \/>\nIntre acea normalitate si acest talmes-balmes, intre hohot si st\u00e2njeneala. Aici e ironia lui \u201eFunny\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Sa fii in forma nu e intotdeauna cel mai bun lucru. Seth Rogen, o zic p\u00e2na si prietenii lui din \u201eTipi simpatici\u201c, nu risca sa st\u00e2rneasca prea multe hohote de r\u00e2s in varianta fara burta. Glumele lui sunt aceleasi, obsesiile nu s-au schimbat, dar umorul l-a parasit, e ca si cum, mai mult dec\u00e2t in&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/riez-milord-%e2%80%9efunny-people%e2%80%9c-de-judd-apatow\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Riez, milord: \u201eFunny People\u201c de Judd Apatow<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[83,290,291,289],"class_list":["post-526","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-film","tag-funny-people","tag-judd-apatow","tag-seth-rogen"],"views":2229,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/526","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=526"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/526\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=526"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=526"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=526"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}