{"id":5257,"date":"2010-11-11T10:05:35","date_gmt":"2010-11-11T08:05:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5257"},"modified":"2010-11-11T10:06:26","modified_gmt":"2010-11-11T08:06:26","slug":"un-sadoveanu-necunoscut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/un-sadoveanu-necunoscut\/","title":{"rendered":"Un Sadoveanu necunoscut"},"content":{"rendered":"


\n\u2013 130 de ani de la naStere –<\/strong><\/p>\n


\n\u00cen 1937, la v\u00e2rsta de 57 de ani, Mihail Sadoveanu marturisea: \u201eAm obiceiul sa distrug scrisorile, ciornele si notele, ca sa nu fie bataie de cap mai t\u00e2rziu pentru oameni curiosi. Dintr-o discretie fireasca, n-am comunicat publicului despre predecesorii mei dec\u00e2t extrem de putin. N-am alimentat notele biografice din carti, de aceea cele mai multe sunt vagi ori cuprind neexactitati\u201c.<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen fapt, la acea data, existau deja multe \u201eciorne si note\u201c ale lui Sadoveanu, pe care scriitorul nu le distrusese. La ele aveau sa se adauge altele, pe parcursul a \u00eenca douazeci de ani. Sunt pagini de jurnal si documente, reunite \u00eentr-un masiv volum aparut la Editura \u201eJunimea\u201c, care, aprecia Constantin Ciopraga \u2013 \u201eproiecteaza lumini \u00eentregitoare asupra unui Sadoveanu necunoscut\u201c.
\nMostenitorii lui Sadoveanu \u2013 Constantin Mitru, secretarul personal al scriitorului, si Maia Mitru \u2013 au arhivat si au dactilografiat manuscrisele \u2013 \u00eensemnari de jurnal, evocari, note de calatorie \u00een tara si strainatate, reflectii si trimiteri la opere clasice ale literaturii si filosofiei, \u201eobservatii, aforisme, ravase\u201c, schite de proiecte literare, documentari, impresii de lectura, citate, liste de carti ce trebuiau procurate, cuvinte si expresii specifice graiurilor din diverse regiuni, toponimice si elemente de onomastica etc. Prima notatie dateaza din 1906. Tot materialul cuprins \u00een caietele si carnetele olografe ale marelui scriitor, pregatit pentru editare de mostenitorii amintiti, a fost structurat de Olga Rusu.
\nConstantin Ciopraga, unul dintre biografii si exegetii lui Sadoveanu, caruia \u00eei apartin amplul studiu introductiv si notele de subsol, precizeaza ca \u201eautorul \u201eBaltagului\u201c nu a tinut un jurnal propriu-zis \u2013 \u00een genul unui Rebreanu. \u00censemnarile sale au, mai totdeauna, caracter ocazional\u201c.
\n\u00censemnarile se \u00eentind pe o perioada de nu mai putin o jumatate de secol (1906-1956), cele dintre 1906-1944 fiind cuprinse \u00een 25 de carnete. Valoarea de document, de marturie a celor mai multe texte depaseste sfera biografiei si operei sadoveniene (desi toate au o legatura directa cu acestea) si priveste aspecte mai generale ce tin de atmosfera unor epoci diferite, de momente importante din istoria tarii ori din cea a unor institutii si organizatii ca, de pilda, Academia sau Francmasoneria rom\u00e2na unita (\u00een Addenda este reprodus textul integral al cuv\u00e2ntarii lui Sadoveanu, \u00een calitatea sa de Mare Maestru, rostita \u00een cadrul Primului Convent federal ce a avut loc \u00een Bucuresti, la 15 aprilie 1934).
\nSa ne oprim la c\u00e2teva pagini din acest jurnal. \u00cen 1907, anul rascoalelor, Sadoveanu \u00eei trimitea ministrului Spiru Haret un raport confidential privind situatia \u00eenvatatorilor din Moldova, \u00eendeplinindu-si astfel o sarcina de serviciu, ca functionar al Ministerului Instructiunii. El informeaza, \u00eentre altele: \u201eMulti mi-au spus limpede: dreptatea este a muncitorului obijduit. Arendasii si proprietarii, fara deosebire de nationalitate, \u00eesi bat joc de munca rom\u00e2nului. Toti surtucarii satului, primari, notari, scriitorasi, mulg fara rusine, fara mila, aceasta vaca laptoasa. Se adaoga la acestia si preotul \u2013 care aproape \u00een toate partile (Moldovei \u2013 nota mea) e \u00een discordie cu \u00eenvatatorul\u201c. Acesta \u2013 \u201ecare este un \u201ecalic\u201c\u2026 sta l\u00e2nga taran si l\u00e2nga nevoile lui\u201c, fiind practic \u201eun izolat\u201c. \u201eSi de multe ori \u2013 constata Sadoveanu \u2013 taranii sunt cu preotul si cu ceilalti \u00eempotriva lui\u201c. Filele de jurnal din luna august 1906 vorbesc despre experienta sublocotenentului \u00een rezerva Sadoveanu \u00een mars spre tabara de la Sipote, prin Probota, Lespezi si H\u00e2rlau, ce a \u00eensemnat un efort fizic istovitor, mai ales pentru el, care avea la acea data 103 kilograme: \u201eMarsul mi-a ars talpile asa de tare si mi-a ranit un picior\u201c. C\u00e2teva personaje sunt \u201e\u00eencondeiate\u201c necrutator: \u201eDomnul capitan Holban, cumnatul ilustrului literat Eugen Lovinescu\u201c nu se spala, generalul Tell este deopotriva limitat si absurd. Notele din 25 iunie 1913 surprind starea de spirit \u00een regimentul 15 Infanterie Falticeni, care era una favorabila intrarii \u00een razboiul balcanic. \u00cen fine, pentru a mai da un exemplu, \u00een 1926, \u00eei scria de la Iasi lui Octavian Goga \u201eiubit prieten\u201c, anunt\u00e2ndu-si \u201edupa \u00eendestula chibzuinta\u201c, decizia de a intra \u00een politica, mai exact \u00een Partidul Poporului, condus de generalul Alexandru Averescu. \u00cesi motiva optiunea astfel: \u201eSe pare ca e nevoie \u00eendeosebi de contributia intelectualilor, \u00eentr-o epoca de cobor\u00e2re a intelectualitatii generale\u201c. Sunt consemnate si \u00eent\u00e2mplari mai marunte, dar nu mai putin interesante. \u00centr-o fila de carnet, din 1939, Sadoveanu se arata indignat de o \u00eent\u00e2mplare de la Teatrul National din Iasi: \u201eLa Iasi, comitetul de directie al Teatrului cerceteaza cazul artistului Ciubotarasu care a palmuit o fata, o eleva, Puica Petrovici. \u00cen declaratia lui, Ciubotarasu neaga fapta. Din ce se stie, fapta a sav\u00e2rsit-o. Am voit sa-i usurez situatia, fac\u00e2nd apel la constiinta lui si la sufletul lui de scriitor, cer\u00e2ndu-i sa marturiseasca adevarul. A ezitat, apoi a refuzat, refugiindu-se \u00eentr-o noua lasitate, declar\u00e2nd ca-si da demisia\u201c.
\nNe\u00eendoios, de o importanta deosebita, \u00een primul r\u00e2nd, desigur, pentru istoricul si criticul literar, este ceea ce aflam din acest corpus de documente inedite despre scriitorul Sadoveanu. Surprizele nu sunt deloc putine. Se clatina, daca nu chiar se prabusesc, asertiuni, opinii, judecati, truisme care au facut o lunga cariera \u00een critica si istoria noastra literara, ca sa nu mai vorbim de manualele scolare sau cursurile universitare. Jurnalul infirma multe dintre locurile comune privind laboratorul de creatie al lui Sadoveanu, gestatia unor opere devenite clasice sau orizontul sau cultural. \u00cen treacat amintim aprecierile antinomice referitoare la acest ultim aspect. G. Calinescu scria \u00een 1937, \u00een \u201eAdevarul literar\u201c: \u201e\u00cel cred foarte necultivat\u201c, iar Alexandru Paleologu, dimpotriva, considera \u2013 \u00een eseul \u201eTreptele lumii sau calea spre sine a lui Mihail Sadoveanu\u201c, aparut \u00een 1978 \u2013 ca autorul \u201eBaltagului\u201c \u201ee cel mai intelectual scriitor rom\u00e2n de la Eminescu \u00eencoace\u201c. Paginile de jurnal atesta ca mult mai aproape de adevar se situeaza Al. Paleologu.
\nO surpriza este si moralistul Sadoveanu, \u00een linia marilor moralisti ai culturii universale, din care \u00eesi si extrage adeseori idei, aforisme, cugetari, pun\u00e2ndu-le \u00een r\u00e2nd cu ale sale. O reflectie din jurnal este de o frapanta actualitate: \u201eOrice natiune are doua categorii de reprezentanti: ai puterii si ai meritului. Cei ai puterii reprezinta o epoca marginita; cei ai meritului sunt reprezentantii ei vesnici. Cei dint\u00e2i primesc stralucirea de la natiunea lor; ceilalti dau natiunii lor stralucire. Primii o servesc sau o tiranizeaza cu propriile ei forte, ceilalti o acopera cu binefacerile geniului lor. Primii \u00eei pot suscita inamici \u00eentre popoarele vecine; oamenii de talent si de geniu \u00eei aduc respectul lumii \u00eentregi\u201c.
\nUnul dintre cliseele infirmate de manuscrisele inedite, publicate dupa aproape o jumatate de veac de la moartea scriitorului, este acela ca Sadoveanu redacta spontan, cu o uimitoare usurinta. Or, numeroase \u00eensemnari ale scriitorului dovedesc ca procesul de elaborare era complex si \u00eendelungat, adeverindu-se astfel ceea ce raspundea Sadoveanu la o ancheta a \u201eRom\u00e2niei literare\u201c, din 1930: \u201e\u00cen general, la mine elaborarea se face cu mare \u00eent\u00e2rziere, dupa timp \u00eendelungat\u201c. Cu trei ani \u00een urma, \u00een 1927, referindu-se la \u201etruda\u201c pe care o presupune Literatura, cu majuscula, exemplifica \u00een jurnal: \u201eFlaubert lucra ani si ani la romanul lui. Caragiale si Vlahuta tineau pe pupitru bucatile lor pentru un cuv\u00e2nt ori o \u00eentorsatura de fraza. Boileau, pe care \u00eel recitam \u00een liceu, ne dadea un precept teribil \u00een chestie de vers: Polissez \u2013 le sant cesse et le repolissez\u2026\u201c.
\nDespre \u201eBaltagul\u201c s-a spus, s-a repetat obsesiv ca l-a scris \u00een numai opt zile, dar aflam din jurnal ca cele 90 de pagini ale romanului au presupus multi ani de documentare si cristalizare. Se confirma si \u00een acest caz o marturisire a scriitorului: \u201eMi s-a \u00eent\u00e2mplat ca elemente de intriga, de actiune sa le port \u00een mine 10-15 ani\u201c. Notatiile privind, de exemplu, \u201eZodia Cancerului\u201c sau \u201eFratii Jderi\u201c se \u00eentind pe 127 de pagini de caiet. E vorba de date istorice, ranguri boieresti, aspecte ale relatiilor cu Imperiul Otoman etc. Mitul spontaneitatii marelui scriitor cade, mai ales daca avem \u00een vedere scrieri reprezentative sau capodopere precum \u201eCreanga de aur\u201c ori \u201eHanu Ancutei\u201c pe care Sadoveanu \u00eel considera \u201etot un fel de roman\u201c. \u201eHanul Ancutei\u201c era g\u00e2ndit si documentat, atesta jurnalul, \u00eenca din 1921, deci cu 7 ani \u00eenainte de publicare. Pentru \u201eNunta domnitei Ruxandra\u201c, publicat \u00een 1932, s-a pregatit timp de 5 ani. Perioade lungi de gestatie au necesitat si alte scrieri: \u201eNada florilor\u201c, \u201eCazul Eugenitei Costea\u201c, \u201eValea Frumoasei\u201c. Aflam, de asemenea, ca unele proiecte de romane sau nuvele au ramas nefinalizate.
\nConstantin Ciopraga defineste jurnalul ca fiind \u201eo banca de date\u201c. \u00cen el sunt notate elemente de ritual magic, imprecatii, sintagme rare, forme lexicale, toponimice, istorisiri populare, expresii si sententii plasticizante ce releva o experienta milenara de viata, evocari ale unor evenimente. Impresionant este numarul de termeni si nuante semantice \u00eenregistrate de diarist. \u201eArtist cu virtuti de filosof erudit, acest cel mai mare cunoscator al limbii rom\u00e2ne \u2013 pe toata \u00eentinderea si pe \u00eentreaga-i istorie \u2013 nu pierde nici un prilej pentru a-i ilustra tezaurul\u201c, remarca autorul studiului introductiv.
\nListele de carti de literatura, filosofie, istorie sau din alte domenii, existente \u00een jurnal, dar si comentariile, citatele ratifica, si ele, mai cur\u00e2nd ceea ce afirma, cum aratam mai sus, Alexandru Paleologu: \u201eSadoveanu e cel mai intelectual scriitor rom\u00e2n de la Eminescu \u00eencoace\u201c. E de observat ca intelectual \u00eenseamna aici mai mult dec\u00e2t cult sau cultivat, Paleologu suger\u00e2nd ca lecturile, cultura dob\u00e2ndita asa-zic\u00e2nd pe cale livresca, erau filtrate de o g\u00e2ndire profunda si judecate \u00een relatie directa cu natura, cu Cosmosul, cu tainele si frumusetile lumii. S-a facut adeseori eroarea de a-l considera pe Sadoveanu doar un arhaizant, un \u00eendatorat marilor cronicari si cartilor populare: \u201ePelerinul printre arhetipuri \u2013 atragea luarea aminte profesorul Constantin Ciopraga, \u00eentr-un amplu interviu pe care i l-am luat pentru \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, \u00eenainte de aparitia cartii la care ma refer \u2013 nutrea (programatic) nostalgia cunoasterii totalizante, integrationiste, angaj\u00e2ndu-se \u00een lecturi ale unor lucrari istorice, parcurg\u00e2nd lucrari de filosofie, citind capodopere ale literaturii universale. Palmaresul lecturilor lui face impresie, de pilda cele din 1906, c\u00e2nd era foarte t\u00e2nar si c\u00e2nd \u00eencepe jurnalul. El preia din cartile altora puncte de vedere felurite: despre religie, despre virtute, fericire si speranta. Mediteaza la concepte precum materialism si spiritualism, cu opriri la Epicur si Lucretiu, la Bacon, la d’Holbach, Locke si Condillac, la Descartes si Leibniz, la Hegel si Kant. Extrage fragmente definitorii \u2013 frecvent \u00een franceza, uneori \u00een latina \u2013 din Pythagora si Machiavelli, din Horatiu, Tit Liviu si Sf\u00e2ntul Augustin, din Montesquieu si Voltaire, din Victor Hugo, Goethe si Heine, Balzac, Maupassant, Flaubert si Baudelaire, din Napoleon Bonaparte si Franklin etc. \u00cen 1907 figureaza Euripide, Empedocle, Seneca, Tertulian, Fichte, Pascal, La Fontaine, Rousseau, La Rochefoucauld, Byron. \u00cen 1906 retine cuvinte indiene din Kipling. Pe aproape doua pagini citim o lista de \u00abCarti de cumparat\u00bb \u2013 toate \u00een franceza \u2013 48 de autori reprezent\u00e2nd diferite literaturi: Goethe, Tolstoi (4 titluri), Hoffmann, Manzoni, Thackeray, Turgheniev si altii. \u00cen 1928, probabil \u00een pregatirea unui interviu, face trimiteri la Keyserling si Freud. Interesante sunt reflectiile despre arta si frumos, \u00eensiruite dupa citate din Lombroso\u201c.
\n\u00cen concluzie, un Sadoveanu p\u00e2na acum necunoscut, un Sadoveanu de dincolo de monumentala sa opera.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u2013 130 de ani de la naStere – \u00cen 1937, la v\u00e2rsta de 57 de ani, Mihail Sadoveanu marturisea: \u201eAm obiceiul sa distrug scrisorile, ciornele si notele, ca sa nu fie bataie de cap mai t\u00e2rziu pentru oameni curiosi. Dintr-o discretie fireasca, n-am comunicat publicului despre predecesorii mei dec\u00e2t extrem de putin. N-am alimentat notele… Cite\u0219te mai mult »Un Sadoveanu necunoscut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[513,3923],"class_list":["post-5257","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mihail-sadoveanu","tag-note-biografice-sadoveanu"],"views":2602,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5257","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5257"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5257\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5257"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5257"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5257"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}