{"id":5253,"date":"2010-11-11T10:02:27","date_gmt":"2010-11-11T08:02:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5253"},"modified":"2010-11-11T10:04:27","modified_gmt":"2010-11-11T08:04:27","slug":"comunism-de-cumetrie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/comunism-de-cumetrie\/","title":{"rendered":"Comunism de cumetrie"},"content":{"rendered":"

Gabriela Adamesteanu, Provizorat<\/em>, Iasi, Editura Polirom, 2010, 448 p.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

Noul roman al Gabrielei Adamesteanu nu e o aparitie notabila. Contine o sumedenie de clisee\u00a0 lingvistice si culturale. De asemenea, \u201eProvizorat\u201c nu impune niciun personaj, deoarece prozatoarea nu creeaza desfasurari narative care sa declanseze mecanisme psihologice sau comportamentiste. Totodata, sufera din pricina logoreei lozincarde: c\u00e2nd vorbesc, indiferent daca se afla \u00een spatiul public ori privat, aproape toti arunca jeturi propagandistice. Sigur, mi se poate reprosa ca n-am observat ca, proced\u00e2nd astfel, scriitoarea a configurat un atlas al limbii de lemn si ca l-a folosit ca pe un cal troian, demasc\u00e2nd poncifele ideologice prin integrarea lor \u00een carte. Intentia se arata inutila, dat fiind ca avem la dispozitie discursurile Tovarasului, \u00eenregistrate video si redate \u00een \u201eSc\u00e2nteia\u201c.<\/strong><\/em>
\nO alta deficienta ar fi ca tema feminitatii \u00een comunism nu prezinta niciun interes. \u201eProvizorat\u201c repeta cu fidelitate pelicula \u201e4 luni, 3 saptam\u00e2ni si 2 zile\u201c. Romanul reproduce si spiritul unui alt film recent \u2013 \u201eAmintiri din Epoca de Aur\u201c -, vehicul\u00e2nd anecdote despre familia Ceausescu. Bancurile acelea nu prea constituie o surpriza. Au intrat \u00een antologii. Au fost redate \u00een presa postdecembrista. Le stiam pe toate cele inserate de prozatoare; si, uneori, le-am auzit povestite mai bine dec\u00e2t sunt consemnate \u00een carte.
\nAm \u00eenteles ca autoarea a dorit sa captureze, \u00eentr-o uriasa fotografie, o secventa din deceniile totalitarismului de st\u00e2nga din Rom\u00e2nia. A recuperat poncifele rumegate de activisti. A readus \u00een discutie \u201epetele\u201c din dosarele de cadre. A surprins urmele capitaliste din economia etatizata (magazinele \u00eencredintate mandatarilor), dar si beneficiile demnitarilor Partidului si de angajatii Securitatii (restaurantele \u201ecu circuit \u00eenchis\u201c). A regasit agitatia celor care \u00eencercau sa obtina un pasaport ca sa capete statutul de exilati politic.
\nPe scurt: \u201eProvizorat\u201c devine doar \u00een parte un document social. Reusita se datoreaza abordarii problemei indivizilor cu biografii dalmatiene, \u00eentr-o epoca de asimilare a copiilor fostilor detinuti politici (taranisti, liberali, simpatizanti antonescieni si legionari), cu scopul \u201ede a fauri visul de aur al omenirii\u201c. Esecul provine din faptul ca romanul e un colaj, o succesiune dezl\u00e2nata de imagini prezentate ca \u00eentr-un manual de istorie. Faptele n-au nicio urma de complexitate. Le lipseste procesualitatea. Gabriela Adamesteanu nu observa ce se petrece \u00een drumul de la cauze la efecte.
\nCronica de familie<\/strong>
\n\u201eProvizorat\u201c \u00eenseamna si o continuare la \u201eDrumul egal al fiecarei zile\u201c. Letitia Branea revine \u00een dubla ipostaza. Pe de o parte, e torturata de sot (Petru Arcan), care \u201e\u00eei reproseaza ca, atunci c\u00e2nd s-a casatorit cu ea, a luat \u00een spate dosarul plin de pete al familiei ei, anii de \u00eenchisoare ai tatei si ai necunoscutilor lui frati, care risca sa \u00eei spulbere numirea \u00een postul de conferentiar\u201c (p. 11). Pe de alta parte, se afla \u00eentr-o continua agitatie, \u00eentr-o situatie de ne\u00eenteles pentru o persoana obisnuita sa poarte stigmatul unui tata \u00eencarcerat din pricina unei presupuse colaborari cu Garda de Fier. Angajata \u00een Cladire \u2013 colosul copiat dupa Universitatea \u201eLomonosov\u201c din Moscova \u2013, Letitia nu crede \u00een asa-zisa integrare sociala a \u201eelementelor tinere\u201c (fara a tine de cont de originea lor \u201esanatoasa\u201c), despre care \u00eei relateaza Sorin Olaru, coleg de serviciu si amant, \u00eendoctrinat de tezele celui de-al IX-lea congres P.C.R: \u201eParintii nostri, Lety, ne-au insuflat spaima lor de masini negre si arestari, fiindca \u00eesi \u00eenchipuiau ca noi vom fi declarati dusmani de clasa! Numai ca pe noi ne-a educat acest regim! El ne-a at\u00e2rnat de g\u00e2t cravata de pionieri, el ne-a pus carnetul de utecist \u00een m\u00e2na!\u201c (p. 45).
\nConstruita at\u00e2t din similitudini, c\u00e2t mai ales din contraste, legatura Letitiei cu Sorin se numara printre putinele reusite ale Gabrielei Adamesteanu. Si, trebuie sa admit, e unul dintre cele mai izbutite cupluri din literatura de dupa 1990. Nimic nu e cert \u00eentre cei doi. Traiesc cu bucurii efemere si false, \u00eentr-o stare de provizorat. Prilej de confort psihic si de euforie erotica, \u00eent\u00e2lnirile se petrec \u00een locuinta unui prieten al barbatului. Letitia vede \u00een Sorin (asa cum se petrecuse \u00een \u201eDrumul egal al fiecarei zile\u201c cu unchiul Ion) fantasma tatalui. Fara sa stie, relatia lor se \u00eentemeiaza pe c\u00e2teva \u201ebube\u201c ereditare comune.
\nEchivocul legionar sub care sta viata protagonistei dispare, \u00eentruc\u00e2t, \u00een c\u00e2teva capitole retrospective (reunite sub denumirea \u201eDosare de familie\u201c), se clarifica trecutul parintelui (Victor Branea) si al fratilor sai. Persecutia neamului \u00eesi are cauza \u00een faptul ca fratele cel mai mare, Caius Branea, fusese secretar de stat \u00een guvernul condus de Ion Antonescu dupa rebeliunea legionara din 21-23 ianuarie 1941. Sav\u00e2rsind un pacat capital \u00een viziunea comunistilor, fostul demnitar le-a transmis culpa si celor cu acelasi s\u00e2nge, iar Victor si Traian, fratele mijlociu, au intrat, la r\u00e2ndul lor, \u00een beciurile Securitatii. Sorin se nascuse \u00eembracat \u00een camasa verde, fiind copilul Soranei Iovanescu si probabil al lui Vasi Stamatiu, ambii particip\u00e2nd la actiunile dirijate de Horia Sima. Botezat Corneliu Vasile, copilul nu si-a cunoscut niciodata mama si tatal. Adoptat de sotii Olaru (Virgil si Nelly), baietelul a capatat o alta identitate. O privire lucida ne \u00eencredinteaza ca Letitia si Sorin provin din familii cu probleme distincte. \u00censa, puterea rosie, cu spiritul ei uniformizator, nu facea deosebire \u00eentre Antonescu si legionari.
\nLetitia si Sorin \u00eesi asuma divergent povara genetica. Ea resimte de mica blestemul comunitatii. Provenind dintr-o familie tarata, se obisnuieste sa fie tematoare, suspicioasa, precauta. De aceea, desi i se pare ca iubitul ei \u201eeste \u00eenlocuitor de preot, de terapeut, de familie\u201c (p. 326), traieste sentimentul ca barbatul ales ca sa-l \u00eenlocuiasca pe sotul agresiv a fost, \u00een lumea terorii, o proiectie inexistenta. A doua nevasta a lui Petru Arcan se abrutizeaza. Nu poate scapa de spaima provocata de bunavointa derutanta a unui regim care i-a fost ostil din copilarie. Toleranta reprezinta conditia ambigua \u00een care au \u00eencarcerat-o directivele Tovarasului.
\n\u00cen schimb, Sorin a fost educat sa se adapteze, sa se deprinda cu regulile puterii. Nu e vorba de cameleonism, ci de \u00eensusirea constiincioasa a trasaturilor \u201eomului nou\u201c. Fostul Corneliu Vasile primeste lectia de supravietuire din partea sotilor Olaru: \u201eProaspetii parinti \u00eenvatasera deja ca trecutul, care at\u00e2rna ca o sabie a lui Damocles asupra prezentului, trebuie mereu falsificat\u201c (p. 179). Aici intervine alienarea t\u00e2narului. Sorin se rupe de familie, devenind fiu al statului paternalist. El judeca toate evenimentele prin optica \u201eoficiala\u201c. Drama sa izbucneste c\u00e2nd, ajuns angajat de \u201enadejde\u201c al Cladirii, primeste dreptul a pleca prima oara \u00een strainatate. Prelucrat cum se cuvine de securistul institutiei, Sorin ajunge sa-si plateasca loialitatea cu pretul urmaririi propriului tata, refugiat \u00een R.F.G.: \u201eVistig i-a scos \u00eentr-adevar lui Iulica Iovanescu notele informative si rapoartele despre legionarii din neamul lui, asa cum se jurase. C\u00e2teva chiar le v\u00e2r\u00e2se \u00een masina de tocat. Pe cele mai interesante\u00a0 \u00eensa le luase cu el, nu se stie c\u00e2nd pot sa cada bine, si-a zis. Acum, de pilda. Ca rasplata pentru calatoria \u00een Occident, Sorin Olaru va fi momeala ca sa se descopere daca Profesorul Hermann, ala cu studiile balcanice, nu este chiar tatal sau natural, Vasi Stamatiu, un legionar bagat \u00een multe\u201c (p. 276).
\nPile, cunostinte, relatii<\/strong>
\nGabriela Adamesteanu propune \u00een \u201eProvizorat\u201c un comunism organizat pe baza c\u00e2rdasiei. Promovarile, derogarile, rasplatile pot fi obtinute doar prin recomandari. Functia \u00eenseamna dependenta. Organigrama Cladirii se sprijina pe tridentul pile-cunostinte-relatii. Personalul se comporta precum burghezii arivisti anatemizati de \u00eentemeietorii Republicii Populare Rom\u00e2ne. C\u00e2rtelile si m\u00e2ncatoria sunt ocupatiile principale. Idilele \u00eentre sefi si subalterni se desfasoara exclusiv ca mijloace de eliminare a hormonilor, \u00eentruc\u00e2t oricine r\u00e2vneste sa calce pe o treapta superioara a piramidei.
\nNumai Letitia \u00eesi doreste sa se piarda \u00een \u201emasa\u201c. E metoda ei de a se proteja. Pentru c\u00e2tiva ani, s-a amagit ca Sorin i-a oferit echilibrul. \u00cesi da seama ca senzatia pe care o confunda cu dragostea este primejdioasa si inutila \u00een lumea \u00een care \u2013 asa cum o avertizasera mama si unchiul Ion \u2013 \u201ePrietenul cel mai bun te toarna la Securitate\u201c (p. 11). Doamna Arcan se detaseaza treptat de barbatul pe care \u00eel socotea, la un moment dat, de ne\u00eenlocuit. Se apropie de un alt coleg, Daniel Harry Fischer, fara a se g\u00e2ndi ca asa va scapa de obsesia persecutiei. Despartirea de Sorin coincide cu fuga lui Petru din tara. Plecarea acestuia din urma anuleaza o constr\u00e2ngere, fiindca sotul fugar \u00eei interzisese sa devina mama. Cu toate ca \u00een final pare speriata ca va naste un bastard al carui tata este colegul de serviciu, Letitia da semne ca n-ar mai avorta, refuz\u00e2nd banii de chiuretaj oferiti de fostul amant. Poate ca prozatoarea pregateste o continuare si destule indicii ma \u00eendeamna sa cred ca actiunea va fi plasata dupa 1990. Ram\u00e2ne totusi de vazut.
\n\u201eProvizorat\u201c nu e nici o carte de prima m\u00e2na, nici una deplorabila. E o aparitie modesta.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Gabriela Adamesteanu, Provizorat, Iasi, Editura Polirom, 2010, 448 p. Noul roman al Gabrielei Adamesteanu nu e o aparitie notabila. Contine o sumedenie de clisee\u00a0 lingvistice si culturale. De asemenea, \u201eProvizorat\u201c nu impune niciun personaj, deoarece prozatoarea nu creeaza desfasurari narative care sa declanseze mecanisme psihologice sau comportamentiste. Totodata, sufera din pricina logoreei lozincarde: c\u00e2nd vorbesc,… Cite\u0219te mai mult »Comunism de cumetrie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3922,3921,925,3920,2843,3125,1205],"class_list":["post-5253","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-scanteia","tag-discursuri-in-comunism","tag-gabriela-adamesteanu","tag-limba-de-lemn","tag-provizorat","tag-proza","tag-prozatori"],"views":3173,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5253","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5253"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5253\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5253"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5253"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5253"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}