{"id":5245,"date":"2010-11-11T09:55:40","date_gmt":"2010-11-11T07:55:40","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5245"},"modified":"2010-11-11T09:57:18","modified_gmt":"2010-11-11T07:57:18","slug":"asa-grait-a-nietzschuletul-piciuletului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/asa-grait-a-nietzschuletul-piciuletului\/","title":{"rendered":"Asa grait-a Nietzschuletul piciuletului…"},"content":{"rendered":"

Radu Vancu, Sebastian \u00een vis,<\/em> Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2010.<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

C\u00e2nd poetii ajung tatici se \u00eent\u00e2mpla tot felul de lucruri ciudate: carti, autori si rime ajung sa se amestece printre g\u00e2ngureli si eructatii, bebelusii \u2013 c\u00e2nd nu leviteaza \u2013 o iau la sanatoasa pe covoare zburatoare, sufletul si morala sunt salvate de Apocalipsa, Elohim schimba scutece murdarite Rorschach, Supraomul nietzschean si Omul din subterana dostoievskian \u00eesi dau m\u00e2na pentru ca Zarathustra sa poata ursi \u201eCresti, devino ce esti!\u201c, toate, pentru gloria microscopata cuantic a scuipicilor \u201eserenissimului pici\u201c. Despre ultimul volum de poezie semnat de Radu Vancu, \u201eSebastian \u00een vis\u201c, nu se stie ce a fost mai \u00eent\u00e2i: blog sau carte. Poemele adunate astazi \u00een volum au aparut prima oara pe blogul cu acelasi nume. Totusi, cele doua obiecte literare nu sunt intersanjabile, macar pentru faptul ca blogul adauga o dimensiune poetica suplimentara fiecarui poem \u00een parte cu ajutorul sectiunii de comentarii, care a \u00eenregistrat at\u00e2t receptarea imediata, c\u00e2t si reverberatiile unei energii poetice speciale. Cartea, \u00een schimb, vaduvita de interactivitate, a c\u00e2stigat \u00een coerenta poetic-narativa: de la C\u00e2ntul I la C\u00e2ntul VII, Sebastian parcurge \u2013 am constatat cu uimire, desi \u00eei urmarisem constant cresterea \u00een mediul electronic \u2013 o poveste cu cap si coada (mai exact, cu capete si cozi poetice), duc\u00e2nd la capat si o fabula metafizica deloc obisnuita printre jucarii. Din acest motiv, mi se pare obligatoriu de evitat marea tentatie de a citi \u00een acest volum doar o \u201ejucarea poetica\u201c, \u201eliteratura pentru copii\u201c sau o varianta light de poezie. Faptul ca, \u00eenainte de a fi blog sau carte, aceste poeme au fost poezie nascuta din trairea nasterii unui fiu este prima garantie a seriozitatii volumului lui Radu Vancu. Nu si singura.
\nSupraomuletul Sebastian<\/strong>
\nStructurat ca o oda, pe c\u00e2nturi, volumul contine de fapt un singur poem, at\u00e2t de \u00eenc\u00e2ntator \u00een infinita lui tandrete, \u00eenc\u00e2t nu poate fi descris critic. Totusi, infama sarcina hermeneutica este usurata, asa cum am spus, de nou-capatata coerenta aproape epica a ispravilor bebelusului. Dinspre un \u00eenceput explicativ, unde lui Sebastian i se dau definitii (\u201ee Sebastian din trezie facut poezie\u201c, \u201ee un parc de distractii dintr-o carnita g\u00e2nguritoare\u201c, \u201ee un model upgradat de bebelus\u201e), ajungem la capat pe un Canal Grande de \u00eemprumut, \u00eentr-o gondola din ce \u00een ce mai mica, \u00een care un Sebastian visator aluneca muzical catre ultimul vers deschis, neterminat. Un work-in-progress poetic sau un demaraj vizionar catre ceea-ce-nu-se-spune? Nu vom sti deocamdata. \u00centre cele doua extreme, poezia se transforma c\u00e2nd \u00een oda maxima a superlativelor absolute (\u201eSebastian, tinut pe genunchi si leganat \u00eent\u00e2ia oara, face Frumusetea tinuta pe genunchi amara, iar Elocinta peltica. Fata de ochisorii lui vis\u00e2nd, Arta e pitica. (…) Pentru micul sau muk, ajungi iconodul al pompitei de nas Nuk. (…) E un stilist al colicutelor, un dandy al besinutelor, al cacutelor hierofant si domn. Cu Sebastian \u00een vis, lumea z\u00e2mbeste \u00een somn.\u201c), c\u00e2nd \u00een thriller de desen animat (\u201eBau-Bau \u00eesi pleaca spre patut capetele h\u00e2de. Sebastian face ochii mari, \u00eentinde bratele spre el si r\u00e2de.\u201c), c\u00e2nd \u00een relatarea calatoriei bebelusului si a mustatoiului lui Nietzsche din Sibiu, pe deasupra Tadjikistanului, peste caii Apocalipsei si armatele Armagheddonului p\u00e2na la marginea sferei dodecaedrice a Paradisului si-napoi. Alchimist fara constiinta de sine si piatra filosofala a alcatuirilor Omuletului din subterana, ale Supraomuletului, ba chiar ale Broscoporcului, Pisic\u00e2inelui sau ale nasei Arta, Sebastian cu \u201eobrajorii rubedo\u201c \u201esecreta aur\u201c din \u201eochiul pulsatilei fontanele\u201c. Asa st\u00e2nd lucrurile, nu este de mirare ca \u00eencepe sa leviteze si ca, ulterior, Supraomuletul substituit Omuletului din subterana (responsabil cu \u201electia despre sufletel\u201c) \u00eei va studia sufletul \u201epe neobservate\u201c, \u201eca un spargator studiind sistemul de securitate\u201c. \u00cembatat cu ceai de valeriana (asemenea copilului lui Trakl, beat de fiertura de mac), piciul afla \u201epe propria pielicica\u201c despre suferinta pierderii umbrei (rapite, dupa toate regulile faustice, cu tot cu suflet). De aici, las\u00e2ndu-i pe mami, \u201edraga de Cami, la obraji \u00eencinsa, \u00eensa cu privirile \u00eenghetate, cu d\u00e2re de lacrimele intarsiate\u201c, si pe tati \u201el\u00e2nga ea, t\u00e2nguios fluturoi cu antene v\u00e2lvoi\u201c, bebelusul asistat de capriciosul si instabilul mustatoi al lui Nietzsche porneste la lupta, contracar\u00e2nd Blitzkrieg-ul perfidului Supraomulet nascut din abjectie.
\nUn puzzle bine g\u00e2ndit<\/strong>
\n\u00centreaga desfasurare de forte ale viziunii este sustinuta de o ampla retea de referinte livresti: profetismul eminescian al ochiului deschis \u00eenlauntru \u00eesi gaseste contrapunct \u00een revenirea la sine dupa modelul clasic din \u201eOda (\u00een metru antic)\u201c, Dostoievski b\u00e2ntuie \u201estavroghiniano-m\u00eeskinian\u201c inclusiv figura bunicului, amenintarea de deasupra copiilor Sibiului ia forma vesnicului copil malefic din \u201eToba de tinichea\u201c, a lui Grass, behemotii lui Bulgakov iau parte la conflict, fantasme kafkiene de colonii penitenciare de corpusoare chinuite cu \u201emiliarde de doze de vaccine\u201c dezlantuie pl\u00e2nsul a miliarde de bebelusi. \u00cen \u00eembratisarea \u201enon-laodiceana\u201c a lui Sebastian \u00eel vad chiar pe Cartarescu laud\u00e2ndu-l pe Nabokov (\u00eentr-o lectura \u00een jurul calificativului \u201enon-laodicean\u201c) etc. etc. Nimic nu este lasat la voia \u00eent\u00e2mplarii, poemul este un puzzle bine g\u00e2ndit, iar rezultatul, impresionant fara emfaza.
\nDintre filoanele grave ale acestui parcurs poetic, cu totul tulburator este acela al relatiei dintre Sebastian si tata. Ca \u201efiul e taina dezvaluita a tatalui\u201c ne-o aminteste primul motto al volumului, prin care mostenirea nietzscheana este asumata nu at\u00e2t ludic, c\u00e2t afectiv-introiectiv. Dar bucatile despre tata spun mult mai mult dec\u00e2t at\u00e2t. Aproape toate vorbesc despre cresterea fiului si descresterea tatalui cu \u201ecreierul bocna si inima c\u00e2t o ceapa degerata\u201c. Remarcabil (si contrariant!) este \u00eensa ca aceasta lectie majora a devenirii de sine este predata \u00een metafore ale nutritiei (sau, fara eufemisme, ale \u00eendoparii): \u00eentr-un loc inima tatalui miroase a slanina cu ceapa si e grasa de fericire, \u00een altul fiul \u201etoarna \u00een tati biberoane de endorfine\u201c, juc\u00e2ndu-se \u201ecu tandretea macelarului decrepit care-si \u00eendoapa porcul favorit cu trufe sper\u00e2nd sa moara de inima, sa scape de cutit. \u00cei injecteaza cantitati demente de sentimente\u201c. Foarte interesant la nivelul acestei optiuni este ca rastoarna prejudecata scrisului cerebral, exterior, al artistului-tata: un loc comun al literaturii despre nastere si despre copilaria foarte mica sustine ca artistii barbati au sansa transformarii acestor experiente \u00een arta datorita exterioritatii lor \u00een raport cu trairea nemijlocita a evenimentelor. Or, faptul ca Radu Vancu proiecteaza un eu supranutrit \u00een personajul-tata mi se pare ca traduce tocmai nostalgia internalizarii, a continerii acestor experiente.
\n\u00cen afara de pasiunea autorului pentru poezia lui Trakl si poate de preferintele lui cromatice sau de imaginar (albastrul, argintul, fluturele, calul etc.), nu vad alte ratiuni pentru care \u201eSebastian \u00een vis\u201c al lui Radu Vancu ar fi de citit \u00een replica la volumul omonim al lui Georg Trakl. Trimiterea la Trakl reprezinta o pista falsa, chiar daca tinem cont de versurile din poemul \u201ePe drum\u201c (din \u201eSebastian \u00een vis\u201c al poetului austriac) care gardeaza, alaturi de decupajul din Nietzsche, volumul lui Vancu. Tot ce este mortificat si maladiv \u00een delirul vizual al expresionistului Trakl este la Radu Vancu energie de viata si lumina (inclusiv \u00een transcrierea Apocalipsei). \u00cen afara de Nietzsche \u2013 intertext mult mai evident (mai ales cu teoria supraomului), altii sunt (\u00een cartea de fata!) afinii acestui superb poet de viziune: de Ioana Nicolaie, dar mai ales de Dan Coman \u00eel apropie macar tema aproape imposibil de pus \u00een discurs a bebeluseniei, adica a starii \u00een care trupul, sufletul si creierul abia deprind cum sa fie ele \u00eensele, de Gellu Naum (cel din cartile cu \u201eApolodor\u201c) \u00eel leaga inclusiv cadenta frazarii, ritmicitatea versului (rimat ascuns) si, fireste, suprarealismul imaginilor. Felul \u00een care scrie despre copilarie pentru \u00eentelesul si lectura adultilor \u00eel asaza alaturi de o Grete Tartler din \u201eR\u00e2sul ocrotit de lege\u201c. \u00censa prin cerebralitatea sa vizionara \u00eemi aminteste de Cartarescu din \u201eLevantul\u201c, cu o diferenta de miza (pe Cartarescu \u00eel interesa nivelul macro, telescoparea Totului, \u00een vreme ce pe Vancu \u00eel preocupa zoom-ul microscopic al lumii \u2013 onirice sau nu \u2013 a lui Sebastian).
\n\u00cen fine, daca aceasta cronica ar fi fost o singura fraza, de preferinta citanta, ea ar fi sunat cam asa: citind \u201eSebastian \u00een vis\u201c, simti cum \u201einima face pielea gainii de bucurie\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Radu Vancu, Sebastian \u00een vis, Editura Tracus Arte, Bucuresti, 2010. C\u00e2nd poetii ajung tatici se \u00eent\u00e2mpla tot felul de lucruri ciudate: carti, autori si rime ajung sa se amestece printre g\u00e2ngureli si eructatii, bebelusii \u2013 c\u00e2nd nu leviteaza \u2013 o iau la sanatoasa pe covoare zburatoare, sufletul si morala sunt salvate de Apocalipsa, Elohim schimba… Cite\u0219te mai mult »Asa grait-a Nietzschuletul piciuletului…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3584,3913,1044,3912],"class_list":["post-5245","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-editura-tracus-arte","tag-poeti-romani-actuali","tag-radu-vancu","tag-sebastian-in-vis"],"views":3323,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5245","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5245"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5245\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5245"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5245"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5245"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}