{"id":5240,"date":"2010-11-11T09:51:46","date_gmt":"2010-11-11T07:51:46","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5240"},"modified":"2010-11-11T09:53:18","modified_gmt":"2010-11-11T07:53:18","slug":"pana-unde-poate-glumi-literatura-i","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pana-unde-poate-glumi-literatura-i\/","title":{"rendered":"P\u00e2na unde poate glumi literatura (I)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Prozator de referinta, \u00eensa prezenta editoriala inedita extrem de discreta si rara, desi, paradoxal, scrierile lui sunt frecvent reeditate, romanul \u201eLumea \u00een doua zile\u201c \u00eenregistr\u00e2nd recordul de sapte editii, George Balaita este unul dintre cei mai zg\u00e2rciti scriitori c\u00e2nd e vorba sa-si \u00eenfatiseze cititorilor textele. Nu a publicat probabil nici macar a zecea parte din ce a scris. Unii tiparesc mai mult dec\u00e2t scriu, dar Balaita, desi scrie \u00eentruna, publica foarte putin. Este omul arcimboldian, daca va amintiti portretul acela alcatuit cu totul si cu totul din carti, dar arcimboldian nu fiindca ar fi omul livresc prin excelenta, ca ar fi fiind compus, articulat din carti, ci din pricina ca textul e \u00eensasi fibra sa. Rareori un scriitor sa fie at\u00e2t de \u00eencrustat \u00een substanta scrisului, rareori o plasmuire at\u00e2t de osmotica a omului-scrib. Unul si acelasi text de la o celula la alta, \u00eenclestare \u00eentre viata si cuv\u00e2nt. Desi publica putin, George Balaita nu este un scriitor de duminica, si, cum reiese din paginile confesive, scrie zilnic! \u00cen pofida mirajului unei anume ritmicitati pe tar\u00e2m editorial, literatura lui se va \u00eenveli \u00eentotdeauna \u00een neguri de enigma.<br \/>\nEnigma chiar si pentru sine. Autorul nu stie nici el ce se va \u00eentruchipa, la un moment dat, \u00een pagina de carte, nici carei pagini \u00eei va veni r\u00e2ndul conform unor legi abstruse. A scris mai mult dec\u00e2t orice grafoman din lumea asta, din care \u00eensa ne-a aratat foarte putin. Este cel mai parcimonios fals grafoman de pe planeta fiindca, nu-i asa, \u201eplacerea scrisului este un viciu zeiesc si nu ar trebui \u00eempartita cu nimeni\u201c. Chiar asa, \u201eiubite cetitoriu, de ce nu ti-ai scrie oare singur cartile care \u00eeti plac?\u201c. Despre \u201epreparatiile rabdatoare\u201c si \u201eclarificarile\u201c nesf\u00e2rsite ce st\u00e2rnesc \u00een public o \u201ecuriozitate sporita firesc\u201c ne vorbeste Mircea Iorgulescu \u00een cronica la romanul-promisiune \u201eUcenicul neascultator\u201c, promisiune fiindca autorul ne-a avertizat ca acesta nu este dec\u00e2t parte dintr-un \u00eentreg deja scris, dar neasamblat, un \u00eentreg proteic, nestatornic, germinativ. Si are dreptate criticul, \u00eentr-at\u00e2t \u00eenc\u00e2t de fapt tocmai \u201epreparatiile rabdatoare\u201c, \u201eclarificarile\u201c, sunt principala actiune auctoriala, petrec\u00e2ndu-se ele \u00een chiar plasma fertila a creatiei. Scribul ne arata putin din \u00eensemnarile sale, fiind prea preocupat sa scrie lumea, iar lumea se roteste continuu. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Opera lui George Balaita nu poate fi judecata exclusiv dupa c\u00e2t s-a publicat, ci doar dupa \u00eentregul sau scris, cel vazut, dar mai cu seama cel nevazut, acela caruia are superstitia de a-i mentine freamatul si respiratia bine zavor\u00e2te \u00een increat. S-a vorbit mult despre tehnicile, nenumaratele tehnici puse la bataie \u00een alcatuirea acestei proze. Dar nimeni nu a observat ca toate nu sunt dec\u00e2t consecinta somatica a unei \u00eendelungi, a acelei \u00eendelungi deliberari, facuta din preparatii si clarificari, nicidecum un scop \u00een sine. Partea ascunsa, nevazuta, \u00eesi cauta singura tiparele, iar autorul nu face dec\u00e2t sa astepte cu rabdare asiatica ivirea, \u00eentruparea acestora. O gestatie si o facere continua. De aceea ce se vede la lumina din proza lui George Balaita e doar o mica parte, un mic fragment al lumii care se scrie \u00eentruna.<br \/>\nVolumele II si III, din seria de \u201eOpere\u201c editate de Polirom, ce vin \u00een succesiunea, dar nu si \u00een consecutia celei de-a saptea reeditari a romanului \u201eLumea \u00een doua zile\u201c, sunt, poate, primele care trebuiesc citite de cineva care vrea sa se initieze \u00een proza sa. \u00cencep\u00e2nd, fireste, cu volumul III, acela de \u2013 sa-i spunem \u2013 falsa publicistica, fiindca p\u00e2na la urma tot proza este. Din acest punct de vedere, autorul \u201eLumii \u00een doua zile\u201c este parintele uneia si aceleiasi carti. O carte caleidoscopica, mare c\u00e2t Egipetul, nesav\u00e2rsita vreodata. Constructiile romanesti, desi sau tocmai pentru ca ajung mari edificii prin acumulari minuscule, sunt doar parte a acestui continuum. \u00cen ceea ce dezvaluie cele doua volume (volumul II \u2013 \u201eMarocco\u201c I prin proza, cel de-al treilea \u2013 \u201eMarocco\u201c II prin pseudo-publicistica) sta poate secretul profilului genetic al \u00eentregului.<br \/>\nDe fapt George Balaita are vocatia si motivatia unui miniaturist, iar asta se vede cel mai bine \u00een scrisul sau fragmentar. Fiece secventa \u00eesi contine, cu saturatie totala, ADN-ul tutelar sau, cum spune autorul \u00eensusi, \u201eo parte \u00een care \u00eentregul se simte fara \u00eendoiala, dar numai ca o iradiatie, ca o amenintare\u201c. El este \u00eensa un miniaturist ce viseaza si nazuieste sa fie autor de fresce monumentale \u2013 romanele. Dar romanul este continut iconic, simbolic, homeopatic, p\u00e2na si \u00een cea mai friabila particula, p\u00e2na \u00een cea mai evanescenta. Povestea adasta acolo de la bun \u00eenceput, cum un \u00eentreg peisaj \u00eentr-o picatura de apa, \u00een aspectul ei genuin precum si \u00een nesf\u00e2rsitele sale configurari sau transfigurari. E ceva din pictura manastireasca. Un noian de noime, pulberi de culoare, \u00een gavanele unui cod sever de prescriptie sacra. Iar noimele sunt nesf\u00e2rsite, precum proiectul divin. A se vorbi de stil sau tehnici \u00een acest conglomerat de determinari este prea putin si, poate, vulgar. Pentru ca se considera si chiar este un martor, un scrib, prozatorul nu se poate desprinde din concrescenta divinatorie \u00een care a fost plasmuit. El marturiseste tot asa firesc cum vinul este metonimia s\u00e2ngelui christic. Dar lumea pe care o zugraveste scribul nu este doar opera dusa la bun sf\u00e2rsit \u00een sapte zile. La originile ei s-a opintit si Nef\u00e2rtatul. Lumea lui George Balaita este atotcuprinzatoare, de aceea una deopotriva paradisiaca si draceasca. Scribul, martorul, miniaturistul esentialist, aspira sa o cuprinda caleidoscopic \u00eenca de la temeliile ei, si \u00een expansiunea ei rotata.<br \/>\nScriind ca sa cuprinda totul, tot ce scrie, at\u00e2t grafomania domestica, pazita aprig, c\u00e2t si infernalia editoriala, este de fapt un continuu antrenament, o neobosita gimnastica de \u00eentretinere \u00een vederea Prozei cu majuscula. Este de fapt disciplina obisnuita si necesara a scriitorului profesionist, a celui posedat de chemarea sa, a scribului desemnat sa refaca prin cuv\u00e2nt lumea. Bulimia acumularii si cuprinderii aduce cu sine o inevitabila si suava ambiguitate. Ea nu este cautata, ci e consecinta fortei de presiune a unei realitati care, privita prin lentila, se \u00eenfatiseaza \u00een aspectele ei subtextuale, ectoplasmatice. Cu c\u00e2t patrundem mai ad\u00e2nc \u00een materie, cu at\u00e2t aceasta \u00eesi abandoneaza rigoarea desenului. De aceea si lectura trebuie sa fie una deschisa, nepremeditata sau \u00eenghetata \u00een propriile asteptari. Neasteptarea pare a fi cea mai prevenitoare conduita a lecturii.<br \/>\nExegeza, nu de putine ori, a \u00eencercat conjuncturalizarea prozei sale. Nu se poate lectura mai strepezita sau mai gresita dec\u00e2t cea a Monicai Lovinescu sau a lui Alex. Stefanescu. De departe, \u00eensa, cea mai amuzanta inadecvare \u00eei apartine lui E. Negrici. Prefat\u00e2nd editia a saptea a \u201eLumii \u00een doua zile\u201c acesta ajunge sa-i impute romancierului, printr-un reflex realist socialist de tip nou, nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t artisticitatea!: \u201ePentru ca prefera sa-si stie cititorii b\u00e2ntuiti de perplexitate si \u00eentr-o ne\u00eentrerupta postura interogativa, prozatorul \u00eesi doreste un erou proteiform, incitant, ispititor si, \u00een fond, incomprehensibil. Si pentru aceasta pune \u00een miscare toate procedeele cunoscute, toate tehnicile narative care ar putea complica povestea lui si ar da senzatia de complexitate si densitate.\u201c Ce canonada pe bietul cititor! Pe de alta parte, \u201eobscurizarea\u201c s-ar traduce printr-o reactie echivalenta cu cea a \u201edezghetului\u201c politic: \u201eSuntem \u00eenclinati sa vedem \u00een aceasta fuga de claritate survenita \u00een plin elan al clarificarii si \u00een aceasta evitare a tentatiei de simplificare a formulei umane, sub orice pretext s-ar fi manifestat ea, o ultima reactie \u00eendepartata, abia sesizabila, la modelul epic realist-socialist impus de autoritati cu doua decenii \u00een urma\u201c. Daca la doua decenii Balaita polemiza cu realismul socialist, ce sa mai vorbim acum! Conform opiniei lui Negrici, \u201emarii prozatori ai ultimelor decenii comuniste\u201c au c\u00e2stigat \u201eo \u00eencredere nemarginita \u00een puterea scrisului\u201c si, oroare!, \u201es-au ispitit sa puna la \u00eencercare bagheta vrajita a artei\u201c. Artisticitatea, \u00een viziunea criticului, ajunge sa echivaleze cu \u201elasitatile politice, neputintele scriitoricesti, reticentele \u00een fata cenzurii\u201c. Cu riscul unei citari mai lungi, merita sa testam capacitatea de comprehensiune estetica a criticului. Iata cum arata reteta unui roman nerealist-socialist, \u201eartistic\u201c: \u201eE suficienta o cantitate anume de fapte bine miscate si de amanunte oferite simturilor pentru ca la structura ce se naste de la sine sa poti adauga ce-ti trece prin cap, sa deschizi zeci de paranteze \u00een ecluza, sa deliberezi \u00een evantai, sa schimbi la \u00eent\u00e2mplare registrele stilistice si tonalitatile, sa-ti expui pe larg \u2013 direct sau prin procura \u2013 teoriile literare, oric\u00e2t de hazardate, sa-ti ostoiesti virtutea eseistica sub acoperirea faldurilor fictiunii. Dumitru Radu Popescu nu se da \u00een laturi sa puna la \u00eendem\u00e2na cititorului autoexegeza romanului pe care acesta tocmai \u00eel citeste, George Balaita delega un c\u00e2ine sa compuna un \u201epoem filozofic\u201c si pe un om al justitiei sa faca un splendid elogiu al melodramei care \u201eface at\u00e2t de bine la glande\u201c\u201e etc., etc. Bietul Gogol, bietul Joyce, bietul Faulkner! E. Negrici, involuntar, resping\u00e2nd artisticitatea \u201eprozei nevrotice\u201c a lui G. Balaita, face elogiul \u201edoxurilor\u201c, iar \u00een ce priveste adecvarea la situatia de prefatator, \u00eel concureaza pe Nae Ionescu fata cu Mihail Sebastian. Involuntar, fireste.<br \/>\nConjucturalitatea bruta lipseste, cu exceptia poate a unor proze scurte din volumul de debut, identificate ca atare, cu prea mare exigenta, de \u00eensusi autorul lor, ele fiind p\u00e2na la urma tot exercitii de antrenament, fort\u00e2nd si ele, chiar daca mai prudent, limitele pentru a testa c\u00e2t de departe se poate ajunge cu literatura. Scrisul sau se sustrage oricarei conjuncturi tocmai prin anduranta la context. Sigur ca lectura ne\u00eengradita e libera sa se foloseasca de orice cheie, inclusiv de cea politica. Doar ca \u00een cazul prozei lui George Balaita e nevoie de cheie universala. Poate de aceea este unul din cei mai traductibili scriitori rom\u00e2ni si poate fi citit \u00een orice cultura de pe glob. De altfel a si fost tradus cu succes \u00een mai multe limbi. Ar fi oare potrivit sa chestionam presupusa superioritate a \u00een-nobelatului Pamuk, acela mai degraba artizan dec\u00e2t artist?<br \/>\n\u201eMarocco\u201c I este titlul celui de-al doilea volum de \u201eOpere\u201c, care este alcatuit \u00een buna parte dintr-o selectie din volumele de proza scurta \u201eCalatoria\u201c (debut, 1964) si \u201eConvers\u00e2nd despre Ionescu\u201c (1966), scrieri de tinerete, reunite si prezentate \u00een ordine aleatorie, \u00een raspar cu cronologia si provenienta lor (bunaoara bucata \u201eConvers\u00e2nd despre Ionescu\u201c, scriere experimentala prin excelenta, este asezata \u00eenaintea \u201etraditionalistei\u201c \u201ePauna\u201c, iar \u201eScufita Rosie\u201c provine dintr-un volum mai recent). Lor li se adauga feeria \u201e\u00cent\u00e2mplari din noaptea soarelui de lapte\u201c (1967). Pentru cine nu stie, marocco este un joc asiatic cu bete subtiratice. \u00ceti trebuie ceva \u00eendem\u00e2nare ca sa le extragi din gramada, fir cu fir, fara sa le clintesti pe toate celelalte. S-a remarcat, \u00een nenumarate r\u00e2nduri, spiritul ludic al prozatorului. De altfel este unul asumat, daca ne g\u00e2ndim la titluri de rubrici \u00een periodice precum \u201eDomino\u201c. Dar nu at\u00e2t partea de joc trebuie avuta \u00een vedere \u00een ce-l priveste pe prozatorul nostru, c\u00e2t ideea de hazard. Jocul la George Balaita, chiar daca ingenuu, nu este joaca, este p\u00e2na la urma unul serios, menit sa tatoneze limitele p\u00e2na la care gluma se poate \u00eempinge (ca \u00een prea cunoscutul adagiu din \u201eLumea \u00een doua zile\u201c) sau, cu cuvintele lui Ov. S. Crohmalniceanu, \u201esa te joci, dar cu marea, candida si pasionata seriozitate a copilului\u201c. Jocul este unitatea cu care se poate masura hazardul. La limita hazardului se afla si selectia facuta \u00een vederea acestui grupaj, un test de rezistenta, p\u00e2na la urma. Asez\u00e2ndu-le gramada, smulg\u00e2nd apoi din trecutele proze fir cu fir, aleg\u00e2nd piese din toate etapele de creatie, renunt\u00e2nd la altele ce ar fi facut, si ele, fata cu brio presupusei uzuri temporale, autorul c\u00e2stiga pariul cu gravitatia. Toate, dar absolut toate, de la cele pe teme \u201etaranesti\u201c, traditionale, p\u00e2na la cele mai experimentaliste bucati, \u00eesi pastreaza intacta adresabilitatea.<br \/>\nLa debut, prozele scurte au fost r\u00e2nduite, degraba si cu mare larghete, de critica mult prea reticenta, \u00een siajul unui Sorin Titel, Nicolae Velea, dar si Fanus Neagu sau Vasile Rebreanu, au fost asociate cu proza lui Marin Preda sau a lui D. R. Popescu. \u00cent\u00e2mpinarea parea predispusa mai degraba sa descopere filiatiile si \u00eenrudirile dec\u00e2t diferenta specifica, arat\u00e2ndu-se inapta sa \u00eenregistreze sunetul original, inconfundabil, al noii voci. Tematica volumului \u201eCalatoria\u201c, \u00een buna parte de extractie traditionalista, taraneasca, este cea care a generat asocierile cele mai la \u00eendem\u00e2na, pe c\u00e2nd miscarile mai excentrice, \u00een loc sa fie descifrate, erau afiliate comod unei marci prozastice deja omologate. Asa se face ca din articolele de \u00eent\u00e2mpinare aflam mai cur\u00e2nd \u00e0 la mani\u00e8re de cine scrie noul prozator, dec\u00e2t despre cum scrie cu adevarat. Bunaoara, una din cele mai extinse bucati, nuvela intitulata la debut \u201e\u00centoarcerea eroului cunoscut\u201c, redenumita, auster acum, \u201eExcelsior\u201c, anunta c\u00e2t se poate de impetuos pe autorul \u201eLumii \u00een doua zile\u201c. Provincia, locul unde aparent nu se \u00eent\u00e2mpla nimic, dec\u00e2t poate atrocitati colosale \u00een cadre miniaturale, tinutul livresc al provinciei inventate al carei unic si suveran locuitor este autorul \u00eensusi, \u00eesi desena deja hotarele. Asimilata \u00eendeobste unui regim realist, cu irizari psihanalitice, povestea \u00eentoarcerii din razboi \u00een t\u00e2rgul natal a t\u00e2narului terorizat de propria frica, si de timiditatea hranita parsiv de o sora vulnerata si razbunatoare, \u00eencorporeaza deja o viziune de o acuitate at\u00e2t de dureroasa, o scrutare at\u00e2t de crunt apropiata si lenta, \u00eenc\u00e2t realia este pulverizata \u00een schije nenumarate de nelinisti si fulguratii anapoda, satanic nat\u00e2ngi. Lumea este aceeasi, de o banalitate solida, domestica, dar infernaliile, iratiunile, indicibilele smintiri stau sa irumpa la fiecare crapatura a ei, fac\u00e2nd-o sa p\u00e2r\u00e2ie din toate \u00eencheieturile. De la \u201eExcelsior\u201c \u00eencolo, lumea lui Balaita este alta. Marcel Descu, un t\u00e2nar complexat de sora sa adoptiva, un papa-lapte, pe front, printr-o rasucire a hazardului, la sugestia unui superior, \u00eesi schimba numele \u00een mai barbatescul Walter si insista ca de aici \u00eencolo familia sa i se adreseze astfel. Fractura grobeiana, metanoia, se instaleaza uimit \u00een iluzoria liniaritate a nuvelei, iar fratele mai mic al lui Antipa, fiara, s-a si nascut deja. Este un Apostol Bologa pe dos. Antieroul, omul fara \u00eensusiri, contaminat demonic. El \u00eencepe dintr-o data sa actioneze conform unor legi dincolo de \u00eentelegere, irationale.<br \/>\nNici \u00een privinta schitei fatis programatice, \u201eConvers\u00e2nd despre Ionescu\u201c, exegeza nu a reactionat prea adecvat. S-a remarcat disponibilitatea t\u00e2narului prozator pentru explorarea unor tehnici noi, apoi, vag ce-i drept, caragialismul conversatiei de cr\u00e2sma; ionescianismul abia de a fost sugerat. Asezarea sub un asemenea \u00eenalt patronaj nu era \u00eensa decorativ si nu semnifica doar convocarea unor modele \u00een calitate de agenti de raportare. Nu simpla pastisa, oric\u00e2t de maiastra ar fi fost, reprezenta miza exploratorie. Cerberii celor doua modalitati ale absurdului nu erau dec\u00e2t parteneri psihopompi ocazionali, paznici sezonieri la fanta care se largea tot mai vizibil si mai de neoprit catre orizonturile obscure ale universului fictional. Infernalia \u00eesi facea deja o tot mai irepresibila developare a unei realitati imperative. Tacerile cruciale sunt invadate de zgomot. \u00cen buna traditie manierista, limbajul dodecafonic, gesticulatia dezarticulata, comportismul hiperrealist, un livresc sovaitor si difuz, dau navala si rascolesc conturul contiguu si gratios al desenului dupa natura, p\u00e2na mai adineauri pasnic. Dictia narativa opteaza pentru o expresie tot mai eliptica, tot mai astmatica, accentul astern\u00e2ndu-se tot mai mulat pe dizarmonia lumii. C\u00e2nd, \u00een micul restaurant din pasaj, oglinzile \u201einfidele\u201c de pe jumatatea de sus a peretelui, \u201eneprimind cum trebuia lumina, schimbau \u00eenfatisarea lucrurilor\u201c, iar obiectele \u201ecapatau orice forma ar fi vrut ochiul, iar peretele din fund aparea oblic, vazut ca printr-un geam pe care curge continuu un suvoi de apa\u201c, lumea pe dos devine existenta concreta. Specularitatea bulverseaza prioritatile naturale, omul devine caricatura obiectelor atotputernice: \u201e\u00een timp ce mergea cum se merge, oglinda \u00eesi batea joc de el\u201c; \u201eUit\u00e2ndu-se \u00een oglinda, \u00eencepu sa r\u00e2da: de acolo \u00eel privea un fel de animal roscat, gras, necunoscut\u201c; \u201eClatina capul, \u00eenchidea ochii, scotea limba. Ameninta cu un deget oglinda, degetul crestea si descrestea, ceea ce \u00eel facu sa se \u00eenece de r\u00e2s.\u201c. E r\u00e2sul acela ce va cutreiera si cutremura toate cotloanele prozei lui Balaita, nici rautacios, nici vesel, r\u00e2sul destabilizator ce va testa, cu funesta si obstinata premonitie, limita \u201ep\u00e2na unde se poate glumi\u201c. Apare si limita, \u00een persoana personajului absent, ridicolul, aparent dementul, pentru ordinea fireasca a lumii, Ionescu. Acela, dactilograf model, scrib inimos, \u00een timp ce i se dicteaza o adresa de expeditie, \u201e\u00eencepe sa bata unele sub altele nume de oameni\u201c, \u201epune indigo si bate iarasi nume. Oameni\u201c. \u201eTot timpul l-au tinut la birou si batea la masina morti. Cica avea ceva pe la rinichi. Avea pe dracu! Smecher&#8230;\u201c. E deja aici, \u00een latenta, \u00eentreaga mitologie a atrocitatii faptului divers marunt nascut din ridicol, din gluma, ce \u00eesi va disemina sporii \u00een toata proza ce va sa vina.<br \/>\n\u00cen cele mai \u201ecuminti\u201c schite lucrurile nu se arata mai simple. Din acest punct de vedere, deosebit de inspirat s-a dovedit a fi autorul incluz\u00e2nd \u00een volum prozele \u201etaranesti\u201c. Ele sunt superbe si diafane exercitii de digitatie, \u00een chipul \u00een care, la Picasso, academismul incipient a reprezentat o etapa obligatorie, logica, p\u00e2na sa se ajunga la deconstructivismul si colajul de citate de mai t\u00e2rziu. Virtuozitatea se \u00eenvata de la linia cea mai simpla si mai fina ca, abia apoi, trecut prin botezul reprezentarii dupa natura, sa parvii la tusa raspicata si dictia superioara a maestrului. De altfel, tehnic vorbind, academismul, \u00een multe privinte, presupune un grad de dificultate sporit. Este inutil sa precizam ca prozele taranesti nu se \u00eenscriu pe magistrala Rebreanu-Preda dec\u00e2t \u00een masura \u00een care se si abat de la ea. Aparent sunt scene si tablouri rurale realiste, de la portretele de grup (personajul colectiv fiind cu nimic inferior celui din \u201eRascoala\u201c) la gravurile \u00een penita agera, dispuse sa sechestreze cele mai indistincte miscari psihologice sau sufletesti. Marea si substantiala deosebire pentru care George Balaita nu are a suferi de anxietatea descendentei este aceea ca experienta sa rurala, desi esentiala, este una accidentala, el fiind \u00een realitate un t\u00e2rgovet get-beget. Aceasta particularitate da masura capacitatii sale de vointa, iar nu de reprezentare; revela forta sa de inventie, de fabulatie, de creatie. Exercitiile \u00een registrul ruralitatii ne apar, prin aceasta prisma, ca niste probe autoimpuse de virtuozitate. Nu stiu daca exista \u00een literatura rom\u00e2na autor netaran care sa reuseasca at\u00e2t de bine o astfel de reconstructie fara sa fie mimetic; nu autenticist, ci precis autentic. Recitite astazi, \u201ePauna\u201c, \u201eUn om si lucrurile sale\u201c, \u201eUr\u00e2tu&#8217;\u201c degaja, peste aspectul arhaic, ferecat \u00een argint, al ceremonialului povestirii, un parfum reavan. Si asta pentru ca se adreseaza direct fiintei, iar nu imanentei specifice, indiferent c\u00e2t de pitoresc colorata ar fi ea. O proza retro de cea mai rafinata speta.<br \/>\nNu lipsesc transparente grafii, vaporoase reprezentari despre ceea ce este funciarmente nereprezentabil: intervalul. Hiatusul, masurabil doar \u00een fire de matase, dintre o stare cruciala a sufletului si alta. Fragila precum praful colorat de pe aripa de fluture, scrierea reuseste sa \u00eenclesteze \u00een litera inefabilul, indicibilul: linia tremurata care desparte, fisureaza lucrurile. Sunt momente anonime si totodata catastrofale, c\u00e2nd obisnuitul se transforma \u00een alt obisnuit, unul \u00eenfr\u00e2nt. C\u00e2nd trece dragostea, neasteptat, abrupt: \u201eSe uita la femeia care statea l\u00e2nga barbatul ei si se petrecu un lucru ciudat, pe care oamenii nu-l vazura, nu-l stiura, de ne\u00eenteles, se \u00eent\u00e2mpla numai cu el; altadata, c\u00e2nd o privea, i se muiau picioarele, se pierdea, obrajii \u00eei ardeau, dar era bine, o joaca ce-i placea si lui, si femeii. Iar ei o faceau de multe ori: se priveau. Si acum nimic din toate acestea&#8230; Stiu flacaul ca, daca vrea, se poate duce, o poate lua de l\u00e2nga barbatul ei fara sovaiala, fara sa se topeasca nimic \u00eenauntrul lui. (&#8230;) Continua sa priveasca femeia, si ea vazu. Aproape o cuprinse spaima&#8230;\u201c (\u201ePauna\u201c). C\u00e2nd mor caii simplu, sub ochi \u00eengroziti de copil: \u201eAnimalele se duceau la fund cu \u00eencetul, se t\u00e2nguiau, iar unuia i-a plutit multa vreme capul deasupra noroiului si ragusise ca un om\u201c (\u201eUn om si lucrurile sale\u201c). C\u00e2nd nespusul doare, c\u00e2nd dragostea se \u00eenfiripa si vrei, c\u00e2nd nu se \u00eent\u00e2mpla nimic si asta doare, sunt tot at\u00e2tea ipostaze ale poeticii cezurii.<br \/>\nO scriere greu calificabila \u00eesi face loc \u00een acelasi volum. Un basm serios, asezat \u00een capatul advers al peterpanismului. \u201eCarte pentru copii scrisa de un matur\u201c, cum e \u00eenscrisa printr-o tautologie neglijenta, \u00een \u201eIstoria&#8230;\u201c lui Marian Popa. De fapt e un basm pentru oameni mari scris de un copil. \u00cen aceeasi masura poate fi un basm scris de un copil pentru sine. Esential e ca autorul este copilul si povestea denota, oricum, felul cum un copil si-ar scrie singur basmul dorit si izbavitor. Lucrul e evident, devine batator la ochi ca autorul, naratorul si personajul central abandoneaza aproape orice protocol narativ si nu mai fac nici un efort de diferentiere. Sunt si se arata a fi una mai peste tot. Este poate cea mai autoconsolanta, confortabila si tamaduitoare scriere a prozatorului din \u00eentreaga cariera. \u00cen ciuda tuturor primejdiilor specifice basmelor, teritoriul decupat \u00een cadru feeric e cel mai securizat perimetru din \u00eentreaga proza a lui George Balaita. \u201eNoaptea soarelui de lapte\u201c este cercul magic pe care acesta \u00eel traseaza pentru a nu se lasa atins nici de cenusiul domestic, nici de \u00eentunecimea demonica. Este lupta lui cu frica de \u00eentuneric, cu frica de viata. O frica de om mare expiata prin copilul din sine. Si cum maturul nu poate purcede totusi cu naivitate pe o cale deja populata, \u00een mod firesc maestrii mai mult sau mai putin declarati sunt \u00een principal Antoine de Saint-Exup\u00e9ry, Lewis Carroll, Andersen, Creanga, dar si Georges Simenon sau Melville.<br \/>\nMicul Cantemir (Micul Print) paseste \u00een vis, unde \u00eent\u00e2lneste toate personajele capabile sa-i dea un raspuns la \u00eentrebarile vitale, sa-i desluseasca t\u00e2lcul marilor adevaruri ascunse \u00een micile sentinte si clisee (pilde, ghicitori). Desi subtitlul ne avertizeaza ca avem de a face cu \u201eun roman al cuvintelor\u201c, aventura onirica a formarii nu se petrece doar \u00eentru \u00eentelesuri si noime. C\u00e2te \u00eent\u00e2lniri cu jumatate om \u2013 jumatate farmacist, ciresul, Frica-de-\u00eentuneric, Umbra, Nu-vreau-sa-fiu-pisat, Sticla cu lapte, Graba-strica-treaba etc., tot at\u00e2tea trepte de initiere. Daca pe \u00eentreg parcursul povestii \u00eent\u00e2mplarile sunt p\u00e2na la urma bl\u00e2nde cu micul Cantemir, sf\u00e2rsitul lasa totusi sa se \u00eentrezareasca zorii nu tocmai laptosi, nu chiar trandafirii, ai lumii ce se deschide pentru el. Puiul de vulpe va deveni cu timpul \u201ebl\u00e2ndul fecior al vulpii\u201c si \u201eva deschide cu laba lui domesticita cotetul gainilor si va m\u00e2nca pe loc cinci motate si doua porumbace. Si va lua cu el trei rate lesesti si le va duce \u00een padurea mare, la fratii sai, cei care de mult \u00eel asteptau pe el, din iarna, la vremea c\u00e2nd mama vulpe \u00eei hranea pe toti cu laptele ei\u201c. Dar e cumva \u00een ordinea lucrurilor, iar curgerea biblica a celor ce vor urma nu contine nimic malefic. Cruzimea, daca exista, este una aureolata domestic. Tristete \u00eensa este: \u00een singurul moment c\u00e2nd naratorul-autor se distanteaza de personaj, parca dezamagit, parca \u00eenfr\u00e2nt: \u201eMai pe toamna eram \u00een padure la Soimana, umblam dupa cai verzi pe pereti cu pusca \u00eencarcata, foloseam cartuse ultimul racnet, un brevet rom\u00e2no-american, \u00een loc elice&#8230;\u201c \u00cent\u00e2lnindu-l pe Cantemir, cel ce, pe malul marii d&#8217;antan, \u00een tabara la Navodari, vorbise, la Calc\u00e2iul Aisei, unde vin delfinii, cu Sirena cea Mica, \u00eel iscodeste acum pe copil: \u201e \u2013 Cantemir, l-am \u00eentrebat, cum a fost cu Sirena cea Mica si restul? \u2013 Ce sirena? N-aud nici o sirena. \u2013 Pai, povestea cu delfinii&#8230; \u2013 A, da! Sigur, \u00een seara aia ne-au dat la cina clatite cu dulceata de visine, n-am m\u00e2ncat niciodata ceva mai bun, spuse micul Cantemir.\u201c Din clipa uitarii Cantemir a \u00eenceput sa \u00eembatr\u00e2neasca. Adica sa moara.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Prozator de referinta, \u00eensa prezenta editoriala inedita extrem de discreta si rara, desi, paradoxal, scrierile lui sunt frecvent reeditate, romanul \u201eLumea \u00een doua zile\u201c \u00eenregistr\u00e2nd recordul de sapte editii, George Balaita este unul dintre cei mai zg\u00e2rciti scriitori c\u00e2nd e vorba sa-si \u00eenfatiseze cititorilor textele. Nu a publicat probabil nici macar a zecea parte din&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pana-unde-poate-glumi-literatura-i\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">P\u00e2na unde poate glumi literatura (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3911,2931,3909,3910],"class_list":["post-5240","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-ucenicul-neascultator","tag-george-balaita","tag-romanul-lumea-in-doua-zile","tag-scriitori-actuali"],"views":2267,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5240","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5240"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5240\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5240"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5240"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5240"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}