{"id":5236,"date":"2010-11-11T09:37:31","date_gmt":"2010-11-11T07:37:31","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5236"},"modified":"2010-11-11T09:41:15","modified_gmt":"2010-11-11T07:41:15","slug":"slavoj-zizek-impotriva-lui-gavroche","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/slavoj-zizek-impotriva-lui-gavroche\/","title":{"rendered":"Slavoj Zizek \u00eempotriva lui Gavroche?"},"content":{"rendered":"

Lapidara incursiune \u00een anatomia unei carti<\/strong><\/p>\n


\n\u00centr-o zi de ianuarie a anului 2007, participantul, pe atunci, la competitia pentru presedintia Frantei, Nicolas Sarkozy, \u00eel suna pe Bernard-Henri L\u00e9vi, ale carui relatii de camaraderie datau din perioada \u00een care viitorul presedinte candidase la Neuilly (orasul \u00een care locuia pe atunci L\u00e9vi), pentru a-i cere (abrupt) un articol de sustinere. \u00cen aceeasi zi, Andr\u00e9 Glucksmann publicase \u00een \u201eLe Monde\u201c un articol prin care \u00eesi manifesta sustinerea fata de candidatul UMP (Union pour un Mouvement Populaire). Disociind relatiile de prietenie de optiunile politice, Henri L\u00e9vi refuza (politicos) o astfel de solicitare inedita, apartenenta la familia st\u00e2ngii ghid\u00e2ndu-i alegerea. Dar acea zi va fi momentul de \u00eenceput al unei carti (\u201eCadavrul rasturnat. St\u00e2nga la rascruce\u201c, traducere din limba franceza Ioana Ilie, Curtea Veche, Bucuresti, 2009), o reflectie ce intentioneaza a contabiliza obsesiile st\u00e2ngii occidentale contemporane.<\/strong><\/em>
\nSunt decelate r\u00e2nd pe r\u00e2nd antiliberalismul, antisemitismul, antiamericanismul si fascislamismul (o asociere brutala pentru reprezentantii islamismului radical) sarj\u00e2ndu-se pe derapajele cronice ale unei st\u00e2ngi ce nu-si gaseste echilibrul dupa esecurile \u00een serie de dupa cel de-al doilea razboi mondial (comunismului central si est european sau maoismul sunt bolile cicatrizate ale st\u00e2ngii occidentale). Trecem peste faptul ca, data fiind evolutia istorica postbelica, este aproape imposibil sa poti articula o coerenta critica, spre exemplu, a liberalismului sau a politicii externe americane, fara a fi categorisit un radical incurabil sau un extremist visceral. Ma voi limita la a sesiza trucul de care face uz Bernard-Henri L\u00e9vi atunci c\u00e2nd scrie despre antiliberalism ca despre \u201eprimul simptom al schimbarii de decor\u201c.
\nDaca Franta are o \u00eendelungata traditie antiliberala (ne-a spus Tocqueville ca modul francez de a privi relatiile dintre stat si societate \u00eesi are radacinile \u00een atasamentul fata de modelul centralist, iacobin specific Revolutiei) iar un presedinte (Jaques Chirac) a definit liberalismul ca fiind \u201eo perversiune a spiritului uman\u201c, nu sunt motive suficiente pentru o \u201einventariere a intoxicarilor\u201c st\u00e2ngii? Ba da, si Henri L\u00e9vi o face urm\u00e2nd o logica a argumentatiei ce ar trebui sa lamureasca iremediabil \u00een ceea ce priveste acest aspect al obsesiilor st\u00e2ngii. \u00cen pofida faptului ca, desi scrie clar ca \u00eentelege ca \u201eliberalismul despre care ni se vorbeste trebuie sa fie liberalismul \u201eeconomic\u201c\u201e (p. 144), acel neo sau ultra liberalism, si stie ca oamenii \u201esunt sinceri convinsi ca nu \u00eel ataca dec\u00e2t ca pentru ceilalti, adversarii, adeptii fericitei mondializari, apostolii profitului si ai legii junglei economice, partizanii pietei generalizate, \u00eesi fac din el un stindard\u201c, autorul Barbariei cu chip uman nu ezita sa se \u00eentrebe de cine \u00eesi bat joc cei ce sunt antiliberali. \u00cen imensa lor ignoranta antiliberalii de serviciu iau \u00een der\u00e2dere pe teoreticienii scolii de la Manchester, pe Adam Smith, Jeremy Bentham sau Hayek, \u00eentruc\u00e2t, daca cei ce critica liberalismul repeta p\u00e2na la satietate ca acesta \u201e\u00eenseamna jungla, starea de natura, umanitatea data prada domniei si furiei lucrurilor\u201c (p. 146), iar autorii mentionati mai sus cred contrariul, \u00een acest caz demonstratia e simpla, te \u00eendoiesti de liberalism, atunci, prin ricoseu, esti si \u00eempotriva celor enumerati mai sus. Dar antiliberalii nu se opresc aici. Acesti analfabeti, cum \u00eei numeste Bernard-Henri L\u00e9vi (p. 147), nu tin cont nici de opiniile lui Michel Foucault, care spre apusul vietii a scris ca liberalismul este arta liberala de a guverna si ca are \u201emeritul istoric de a \u00abrupe\u00bb cu regimul \u201eratiunii de stat\u201c care \u201e\u00eencep\u00e2nd cu sf\u00e2rsitul secolului al XVI-lea\u201c a justificat forme de \u201eguvernamentalitate\u201c autoritare si nemiloase\u201c (p. 148).
\n\u00cempotriva cui mai sunt cei ce nu cred \u00een virtutile liberalismului? Pai cele trei revolutii, engleza, americana si franceza, sunt acele carora li se \u00eentoarce spatele, din moment ce, ca revolutii liberale, acestea au conceput liberalismul ca pe un instrument de lupta contra absolutismului. Logica demonstratiei este aceeasi: esti antiliberal (nuantele sunt mai putin importante), atunci esti \u00eempotriva celor trei revolutii liberale, deci prin urmare g\u00e2ndirea este captiva si prizoniera absolutismului. si de aici cutia se deschide: Whings, discipolii lui John Locke (si acesta \u00eensusi), baricadele de la 1830, Gavroche si Delacroix, primii socialisti si toti utopistii, Comuna din Paris, Guizot si lista poate continua, iata o \u00eentreaga panoplie la care cei ce-si formuleaza criticile antiliberale atenteaza involuntar, simpla deductie logica fiindu-i suficienta lui L\u00e9vi pentru a realiza expozeul asociativ. Iata cum un Etienne Balibar, Pierre Bourdieu, Giorgio Agamben, Slavoj Zizek sau Peter Sloterdij sunt \u00een stare sa compromita, \u00een viziunea lui L\u00e9vi, st\u00e2nga, discursul lor fiind \u00een stare sa murdareasca memoria celor ce au dus bataliile pentru libertate si egalitate.
\n\u00cen ce masura aceste sofisme sunt \u00een stare sa decredibilizeze st\u00e2nga politica este greu de spus. Consider ca toti acei ce cred \u00een valorile st\u00e2ngii si nu ezita sa critice liberalismul salbatic (economic) care se extinde ca o ciuma cel putin aici \u00een estul Europei nu au nimic de a face cu cei ce, chipurile, iau \u00een der\u00e2dere revolutia liberala engleza sau americana, ca sa pronunt doua exemple la \u00eent\u00e2mplare. Ca umanismul impregnat \u00een discursul st\u00e2ngii va continua sa fascineze nu este nici o tagada si un bun exemplu \u00een acest sens \u00eel reprezinta \u00eensusi Bernard-Henri L\u00e9vi, care \u00een pofida criticilor formulate la alegerile din acel an nu l-a preferat pe Nicolas Sarkozy, s-a \u00eencapat\u00e2nat sa ram\u00e2na \u00een familia st\u00e2ngii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lapidara incursiune \u00een anatomia unei carti \u00centr-o zi de ianuarie a anului 2007, participantul, pe atunci, la competitia pentru presedintia Frantei, Nicolas Sarkozy, \u00eel suna pe Bernard-Henri L\u00e9vi, ale carui relatii de camaraderie datau din perioada \u00een care viitorul presedinte candidase la Neuilly (orasul \u00een care locuia pe atunci L\u00e9vi), pentru a-i cere (abrupt) un… Cite\u0219te mai mult »Slavoj Zizek \u00eempotriva lui Gavroche?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3908,3904,3905,3907,3906,3804],"class_list":["post-5236","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-cadavrul-rasturnat-stanga-la-rascruce","tag-andre-glucksmann","tag-articol-le-monde","tag-curtea-veche","tag-ioana-ilie","tag-nicolas-sarkozy"],"views":2724,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5236","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5236"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5236\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5236"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5236"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5236"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}