{"id":523,"date":"2009-12-10T12:37:21","date_gmt":"2009-12-10T10:37:21","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=523"},"modified":"2009-12-10T12:38:23","modified_gmt":"2009-12-10T10:38:23","slug":"viata-e-frumoasa","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/viata-e-frumoasa\/","title":{"rendered":"Viata e frumoasa"},"content":{"rendered":"

Cu asa un nume, \u201eViata e frumoasa\u201c, cea de-a doua editie a Festivalului International al Artelor Spectacolului Muzical, organizat de Teatrul National de Opereta, nu are cum sa nu atraga succesul. In primul r\u00e2nd, datorita incarcaturii magice menite sa umple de real cuvintele. In al doilea r\u00e2nd, datorita organizarii cu adevarat profesioniste a festivalului condus de Alina Moldovan si Razvan Dinca. In al treilea r\u00e2nd, datorita diversitatii de categorii, care a alaturat spectacole de opereta cu cele de balet, concerte de muzica de genuri diferite, workshop-uri sau seri traditionale ale tarilor invitate. <\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

Programul a inclus premiera operetei \u201eSilvia\u201c a Teatrului National de Opereta \u201eIon Dacian\u201c, spectacolele \u201eBarba Albastra\u201c (Teatrul de Stat de Comedie Muzicala din Sankt Petersburg), \u201eLiliacul\u201c (Teatrul de Opereta si Muzical din Budapesta), \u201eVaduva Vesela\u201c (Opera de Stat din Slovacia), \u201eBolero\u201c – o serie de cinci spectacole scurte de dans de la Teatrul National Slovac din Bratislava, \u201eC\u00e2ntarea C\u00e2ntarilor\u201c, in regia Catalinei Buzoianu (Asociatia \u201eMn\u00e9mosyne\u201c, Marsilia) sau \u201eOdiseea Visotki\u201c (regia Alexander Hausvater) si muzicalul de succes al Teatrului National de Opereta, \u201eRomeo si Julieta\u201c. Programul a fost completat de lansari de carte (de Bianca Ionescu, Lucian Vladescu, Gelu Barbu, Viorel Cosma, Ion Moldovan), lansari de CD (Stefan Doniga), workshop-uri pentru copii si studenti, proiecte sociale, conferinte, int\u00e2lniri, mese rotunde, vizionari de filme si seri traditionale (Rusia, Ungaria, Slovacia).
\nIn cadrul celei slovace, un veritabil etno entertainer, in costum popular, c\u00e2nta la o varietate impresionanta de instrumente de suflat. Fiecare moment e prefatat de o istorioara vie, de natura sa forjeze pe loc contactul intre acest animator traditional si public. Seara slovaca a culminat cu recrutarea a sase participanti din public, printre care si coregraful Mario Radacovsky de la Teatrul National Slovac, invitati sa danseze polca si un fel de ceardas. In genul sau, rapsodul slovac a oferit un show perfect.
\nPrintre cele mai frumoase manifestari continute de Festivalul \u201eViata e frumoasa\u201c au fost programele sociale. In proiectul \u201eDaruind vei dob\u00e2ndi\u201c membrii tinerei Companii \u201eBravo Dance\u201c, reunind artisti vocali, instrumentisti si balerini, au oferit spectacole batr\u00e2nilor din Centrele de ingrijire \u201eSf\u00e2ntul Ioan\u201c si \u201eSf\u00e2nta Elena\u201c. Publicul a aplaudat ariile celebre din operete consacrate si momentele coregrafice clasice, moderne si contemporane. Un program care a sensibilizat audienta a fost si workshop-ul coordonat de Adriana Teodorescu, in parteneriat cu Fundatia \u201eChance for Life\u201c, organizatie non-guvernamentala, in care copiii proveniti din medii defavorizate au confectionat diferite obiecte, fluturasi, papusele, masti etc. pornind de la piesa \u201eRomeo si Julieta\u201c. Din banii str\u00e2nsi dupa vernisaj din piesele v\u00e2ndute in foyerul teatrului micilor artisti li se vor cumpara cadouri de Craciun.
\nModerate de George Ivascu, directorul Teatrului Metropolis, seria de trei int\u00e2lniri pe tema \u201eRostul Muzicii si Artei\u201c a beneficiat de prezenta unor invitati cunoscuti, ca Yury Schwartzkopf, directorul Teatrului De Stat de Comedie Muzicala din Sankt Petersburg si al Teatrului Academic Mariinsky. Printre subiectele propuse de George Ivascu s-a numarat si promovarea tinerei generatii de artisti in contextul disparitiei marilor personalitati.
\nUltima zi a Festivalului a adus pe scena Operetei concursul-spectacol pentru tineri interpreti de opereta si muzical, organizat in premiera, care s-au luptat pentru Trofeul \u201eIon Dacian\u201c. In concertul de inchidere a festivalului, trupa americana Pink Martini a alaturat elemente de jazz, lounge, muzica latino si clasica, pe placul publicului larg, care a umplut p\u00e2na la refuz Sala Mare a Teatrului National, fredon\u00e2nd alaturi de solista refrenele stiute si prizate de toata lumea.
\nTiger Lillies
\nUnul dintre v\u00e2rfurile acestui festival a fost concertul Tiger Lillies, cu savoarea sa \u201eneagra\u201c. Artistii\u00a0\u00a0 stap\u00e2nesc in detaliu arta tuturor contrastelor scenice: cabaret, muzica, circ si chiar teatru, prin dozajul la nuanta al relatiilor dintre performeri. Li se adauga contrastele dintre incredibilele tonalitati ale solistului, de la cele mai ascutite la cele mai groase; apoi, acelea dintre versurile de dark comedy si ludicul inocent care demoleaza usor-usor tesatura neagra, insinu\u00e2ndu-se tot timpul intr-un plan doi al spectacolului. Bizareria de bun gust se ostenteaza de la inceput in machiajul interpretului in rol de diva-clovn blazat, care se acompaniaza, pe r\u00e2nd, la acordeon si chitara. Aparitia sa stranie e contrastata de tobosarul simpatic, aflat ca din int\u00e2mplare acolo, unde lumea e asa de serioasa si mereu surprins de ceea ce se int\u00e2mpla in jur si pus pe sotii, cu un amestec inc\u00e2ntator de cinism si copilaresc. Al treilea interpret serios, mai t\u00e2nar si mult mai linistit, c\u00e2nta cu mina imperturbabila la bas si fierastrau. Versurile inventive, cu imagini memorabile prezentate grav, sunt serioase si violente, dar ferite de derizoriu, caci mustesc in acelasi timp de inocenta si o autoironie cu potential salvator. Lipsiti de patetism, muzicienii isi interpreteaza teatral povestile sadice doldora de o concretete care se agata de urechi si smulg, inevitabil, z\u00e2mbete. Toate lucrurile se desfasoara in paralel intr-o regie atenta. Spectacolul care vorbeste de moarte, violenta, ratare nu e doar un concert de ascultat, ci mai ales de vazut. Muzica lor e despre aceeasi sleahta fara iesire, care se inv\u00e2rte intr-un carusel de b\u00e2lci. Senzatia e a unei lumi nebune, de circ, in care grozaviile evocate fara verdicte, dar si fara solutie, nu solicita judecata, ci cultiva z\u00e2mbetul. Despre acest tip de concert Adrian Stout, unul dintre membrii formatiei, afirma: \u201eMuzica noastra are tendinta de a lovi intr-un mod neobisnuit uneori. Este destul de emotionala. E facuta sa creeze tensiune si confuzie. Cei care vin sa ne asculte nu vor avea parte de o seara usoara si nici de o muzica usoara. Ne place sa provocam si sa dezorientam audienta si nu ne asteptam ca ea sa fie complet fericita. Trebuie sa mentinem tensiunea. Totul tine de ambiguitate.\u201c
\nBaletul, ce arta frumoasa!
\nDoua spectacole de balet au urcat in v\u00e2rtejuri tonusul audientei reamintindu-le, pur si simplu, si ca \u201eViata e frumoasa\u201c, si ca buna parte din frumusetea sa se datoreaza artei baletului. Gala Internationala de Balet, in regia lui Iulian Radoi, a confirmat, daca era cumva nevoie, ca publicul gusta, acum ca intotdeauna, int\u00e2lnirea cu baletul clasic. Extrase celebre din balete cunoscute, ca \u201eFrumoasa din padurea adormita\u201c, \u201eRomeo si Julieta\u201c, \u201eLacul lebedelor\u201c, au fost pigmentate din c\u00e2nd in c\u00e2nd cu fragmente de dans contemporan. Multe dintre momente au st\u00e2rnit entuziasmul publicului care a aplaudat si scandat generos. Summum-ul a fost atins in fragmentele dansate de balerinul Dinu Tamazlacaru. In primul, \u201eLa Sylphide\u201c de Herman Lovenskiold, coregrafia August Bournonville, produs de Opera de Stat din Berlin, balerinul a evoluat alaturi de Iana Salenko, eterica, gracila, plutind pe scena ca o frunza lipsita de greutate, oase sau incheieturi. Diafane, importate din tar\u00e2muri psihedelice, miscarile sale par sa construiasca armonia in sine. In jurul ei, Dinu Tamazlacaru, cu statura ferma si prize sigure, face o impresionanta demonstratie de virtuozitate tehnica. Si de talent. Aplauze… aplauze… aplauze… dupa \u201eLa Sylphide\u201c, dar si dupa \u201eLes Bourgeois\u201c, pe muzica lui Jack Brell, in coregrafia lui Ben van Caunwenberg. Aici balerinul probeaza faptul ca se simte la fel de bine si de inspirat si in dansul contemporan, ale carui miscari le articuleaza cu at\u00e2ta usurinta. Din spatele acestora rasar permanent ironia, umorul si ludicul.
\nSpectacolul \u201eBolero\u201c a cuprins cinci piese scurte de dans de la Teatrul National Slovac, printre care, fireste, si \u201eBoleroul\u201c de Ravel, in coregrafia spectaculoasa semnata de Mario Radacovsky. Trupa danseaza printre figurine imense de sah asezate pe scena in timp ce coregraful joaca sah sub scena, cu o fetita de c\u00e2tiva anisori din public, cu par lung, blond, imbracata in rochie roz, spontana si dragalasa. Deasupra lor, se desfasoara dansul corpurilor acrobatice, cu staturi elongate in posturi statuare sau contorsionate si pasi energici. Fragmentul de final, \u201eSusto\u201c, printre cele mai puternice dansuri contemporane vazute la noi, se deruleaza pe acordurile inaltatoare ale \u201eImperialului\u201c de Beethoven, conceput de Paul Lightfoot si Sol Leon ca o meditatie coregrafica asupra timpului care curge permanent, fara a putea fi oprit. Doua perechi imbracate in alb danseaza in, pe l\u00e2nga si in jurul unei coloane de pulbere. In mijlocul scenei, luminata puternic, coloana redimensioneaza plastic centrul si toata bogatia sa de semnificatii. Momentul e de un spectaculos care taie respiratia. Pe muzica frenetica a lui Beethoven dansul inainteaza dramatic intr-o instalatie vie de corpuri, lumina, miscare si pulbere, care isi schimba vertiginos contururile. Sub coloana de praf-lumina care curge dens, neincetat, fiecare miscare facuta de corpurile balerinilor e prelungita de o trena de pulbere zv\u00e2cnind dintr-o parte in alta. Praful alb si stralucitor se asaza ca un nimb printre firele de par ale balerinelor. Devenita centru, lumina alba se reinvesteste cu toate sensurile cunoscute. Dar, dincolo de ele, se vede frumusetea in sine, smulsa parca din chiar salasul originar al frumosului.
\nNu se impune dec\u00e2t o concluzie: \u201eViata e cu at\u00e2t mai frumoasa\u201c prin festivalul organizat de Teatrul National de Opereta \u201eIon Dacian\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Cu asa un nume, \u201eViata e frumoasa\u201c, cea de-a doua editie a Festivalului International al Artelor Spectacolului Muzical, organizat de Teatrul National de Opereta, nu are cum sa nu atraga succesul. In primul r\u00e2nd, datorita incarcaturii magice menite sa umple de real cuvintele. In al doilea r\u00e2nd, datorita organizarii cu adevarat profesioniste a festivalului condus… Cite\u0219te mai mult »Viata e frumoasa<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[287,286,288],"class_list":["post-523","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-alina-moldovan","tag-festivalul-international-al-artelor-spectacolului-madrid","tag-razvan-dinca"],"views":2089,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/523","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=523"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/523\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=523"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=523"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=523"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}