{"id":5229,"date":"2010-11-11T09:30:43","date_gmt":"2010-11-11T07:30:43","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5229"},"modified":"2010-11-11T09:31:04","modified_gmt":"2010-11-11T07:31:04","slug":"vocile-si-limbile-politicii","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/vocile-si-limbile-politicii\/","title":{"rendered":"Vocile si limbile politicii"},"content":{"rendered":"

Goethe despre Rom\u00e2nia noastra<\/strong><\/p>\n

Sigur, este o gluma de \u00eenceput, pentru a capta atentia, ma refer la faptul ca, acum mai bine de 200 de ani, Goethe \u00eei scria unui prieten :<\/strong><\/em><\/p>\n

\u201ePrecum un mare oras, lumea noastra morala si politica e subminata de cai subterane, de pivnite si canale, la ale caror conexiuni si amplasari nimeni nu pare sa reflecteze sau sa se g\u00e2ndeasca; cei care stiu \u00eensa c\u00e2te ceva despre ele vor socoti mult mai lesne de \u00eenteles ca aici sau acolo, acum sau mai t\u00e2rziu, pam\u00e2ntul se surpa, fumul se ridica printr-o crapatura si se aud voci stranii. (subl. ns.)\u201c <\/strong><\/em><\/p>\n

Pare foarte actual acest fragment, parca este scris special pentru Rom\u00e2nia, chiar daca a fost scris \u00eenainte de Revolutia franceza, deci are peste 200 de ani. Lumea noastra \u00eencepe sa se prabuseasca si vocile pe care le auzim scoase la suprafata nu sunt totusi niste voci straine. Ne par stranii, cum spunea Goethe, dar noi le-am auzit tot timpul, sub forma unui ecou, ca o dublura a vocilor din politica si din viata noastra. <\/strong><\/em>
\nCa sa justificam Revolutia, am vorbit c\u00e2tiva ani \u201elimbajul libertatii\u201c, unii cu naivitate, altii doar atunci c\u00e2nd erau de fata presa sau multimea. Multi au vorbit limbajul libertatii din naivitate sau din speranta ca totul se va putea schimba, doar cu trecerea celor douazeci de ani de ratacire pe care magul rosu de la rasarit, Silviu Brucan, \u00eei proorocise (credeam ca nu va avea dreptate). \u00cen primii ani dupa \u201eevenimente\u201c (vedeti cum ne-am speriat de cuv\u00e2ntul \u201eRevolutie\u201c si l-am lasat sa fie folosit doar de \u201eemanati\u201c), limbile s-au amestecat ca la turnul Babilonului, dar \u00eenvatam sa vorbim\u00a0 singuri si acesta nu era putin lucru.
\nDupa 1996, venind opozitia la putere, am vorbit cu totii \u201elimbajul dreptatii\u201c\u00a0 si \u201eadevarului\u201c, credeam ca, \u00een fine, am terminat g\u00e2lceava, ne-am purificat si urmatorul deceniu va fi cel al rec\u00e2stigarii demnitatii. Ne-au murit primele sperante si am \u00eenvatat \u201elimbajul saraciei si mizeriilor\u201c. Am \u00eenteles ca dincolo de vorbele lor, de steaguri sau\u00a0 de logo-urile mestesugite, politicienii se \u00eencurca \u00een propriile interese si pot fi o povara pentru visul nostru de normalitate.
\nDupa 2000, ne-am crezut scapati de inhibitii si \u00eendepartati de trecut, am sperat sa facem ultimele deconturi cu trecutul si sa ne legam vagonul numit Rom\u00e2nia la locomotiva istoriei, mai precis la locomotiva modernizarii, cea despre care credem ca nu are marsarier si ca nu se opreste niciodata. A venit acceptarea Europei si umbrela NATO, iar resursele nebanuite ale natiunii ar fi trebuit sa t\u00e2sneasca spre cer, precum un zacam\u00e2nt de titei proaspat descoperit. Am \u00eenceput sa vorbim o \u201elimba straina\u201c, un \u201edialect bruxellez\u201c, si fiecare dintre neologismele pe care le rosteam parea a fi aducatorul unei ploi de bani peste Rom\u00e2nia, bani europeni, \u201eadevarati\u201c – cum spunea deseori un politician \u00een campanie. Limba si vocile noastre nu ne pareau a fi prea autentice,\u00a0 \u00eensa interpretam asta ca pe un\u00a0 semn al schimbarii si al noului pe care \u00eel asteptam. Ne-am rasp\u00e2ndit prin lume si am interpretat asta ca pe un semn al adaptarii noastre la lume si al succesului. Am privit libertatea noastra de miscare ca pe un drept natural, o parte a misecuvenismului cu care deja am \u00eenceput sa ne obisnuim. \u00cen prima jumatate a deceniului au aparut multe mutre noi \u00een politica, tineri sau maturi, unii au schimbat compozitiile pozelor de grup, unii au propovaduit reforme, reformari, modernizari sau doar mersul spre normalitate, dar cei mai multi au fost \u00eenghititi de pluton sau \u00eempinsi \u00eenapoi de unde au venit. \u00cen 2006, dupa cum vedem acum, i-a disparut p\u00e2na si dosarul lui Ion Iliescu din arhive. Nu cred ca nea Nelu si-a pitit dosarul, putea s-o faca \u00een cei 12 ani c\u00e2nd a fost cel mai tare om \u00een stat. Semnificatia este una mai profunda, trebuia sa dispara trecutul unui fost comunist pentru ca deja devenea o resursa \u00een acest deceniu al bunastarii false, dar\u00a0 si al nostalgiei dupa comunism. Era o resursa pentru altii, cum a fost mai mereu \u00een ultima vreme. \u00cen plus, euforia democratiei si suflul celor nou veniti la putere \u00eentr-o noua tentativa de a elimina ultimele ramasite ale comunismului din politica se manifesta conform unei moralitati proprii, pragmatice si amorale. Comunist cum este, sau cum a fost, Ion Iliescu nu cred ca a dat ordinul ilegal de a i se distruge dosarul, probabil ca i-a fost facut cadou de un politician de la putere care avea nevoie de sprijinul PSD. Este doar o presupunere, speculez aici, nu am nicio informatie, poate ca doar as vrea eu sa fie asa.
\nPartidele, inclusiv cele cu probleme de legitimitate, au \u00eenceput sa-si schimbe\u00a0 imaginea. S-au creat marile sperante pentru deceniile ce vor veni: bunastarea, uninominalul, schimbarea clasei politice, meritocratia si tehnocratismul. E adevarat ca, din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, aveam semne ca trecutul revenea, dadea lovituri de undeva din culise. Daca te uitai la purpura roasa a jilturilor Puterii, vedeai ca dispozitia lor era la fel, doar ocupantii lor erau altii. \u00cencepeai sa vezi ca odraslele fostilor iau locul parintilor, ca odraslele sefilor\u00a0 devin sefi pe nesimtite, ca fiii arbitrilor arbitreaza meciurile altadata arbitrate de tatii lor. Nu-i nimic, \u00eeti spuneai, e doar o tranzitie, mai ciudata, ca la noi.
\nEuforia deceniului\u00a0 unu din noul mileniu s-a stins cu totul \u00een doar doi ani. C\u00e2nd au \u00eenceput sa se termine banii pentru Marele Traktir Politic National (MTPN) am \u00eenceput sa ne trezim ca dintr-o betie oarba. \u201eCum nu mai sunt bani? Uite cine ne conduce\u2026 C\u00e2nd a aparut aceasta dictatura? Unde este libertatea presei, unde sunt patronii visatori ai presei anului 1990? Ce-i cu tonomatele astea pe care\u00a0 patronii le m\u00e2na din spate cu \u00eenjuraturi si suturi \u00een fund?\u201c
\nDaca ma uit la mutrele nedumerite ale \u00eenteleptilor nostri de azi nu ma pot opri sa nu pufnesc \u00een r\u00e2s. Multi dintre ei au sustinut indecent si lu\u00e2nd drepturi de autor aceasta stare de lucruri. Multi au creat-o, din pacate, societatea noastra nu stocheaza mesajele trecutului, traim doar \u00een imediat. Este ciudata capacitatea noastra de disimulare. Uneori am senzatia ca prefacatoria este o dimensiune importanta a spiritualitatii noastre, desi s-ar putea sa fie universala. Doar ca noi o alegem mai des, ne place minciuna mai mult dec\u00e2t asumarea responsabilitatii si sinceritatea dintr-o explicatie simpla si obiectiva: niciodata societatea nu a premiat pe cineva pentru asemenea gesturi. Ba, din contra.
\nCe limba vorbim acum?
\nVocile stranii ?<\/strong>
\nAm uitat bruxelleza, peisajul s-a schimbat dintr-o data. Au aparut la suprafata vocile stranii despre care vorbea Goethe. Mahalaua politica a iesit la suprafata peste noapte?\u00a0 Nu, prieteni, a fost tot timpul aici, aproape de noi. Mult mai aproape dec\u00e2t ne \u00eenchipuim.
\nC\u00e2teva stenograme cu lideri politici, oameni de afaceri si jurnalisti au dinamitat linistea pe care ne \u00eencapat\u00e2nam s-o proiectam peste realitatea noastra.
\nPlecat pentru o saptam\u00e2na din tara, descopar la \u00eentoarcere un peisaj schimbat. Nu prea citisem pe net stirile si nu aveam cum sa banuiesc ca doar \u00een trei zile se poate schimba \u00eentr-at\u00e2t. Un amic din armata \u00eemi trimite un mesaj\u00a0 glumet:
\n\u201eCe faci ticalos mic, hahalera de prieten ce-mi esti? La noi se vorbeste deja doar cu F\u2026 , doar cu P\u2026, eventual cu M\u2026 C\u00e2nd o sa te re\u00eentorci sa vezi ce greu o sa te adaptezi, comunist liric ce esti! Am vrut doar sa te trag de bracinar, de atentie.\u201c<\/p>\n

Mi-am amintit ceva ce am citit recent. \u00cen timpul Razboiului al Doilea Mondial, un german a tinut un jurnal al modificarilor lingvistice din timpul\u00a0 Germaniei\u00a0 naziste. A constatat cu aceasta ocazie ca nu ideologia, discursurile, drapelele sau alte forme de discurs articulate produceau schimbari esentiale asupra poporului german si societatii, ci un lucru mai simplu, cuvintele, noi sau reevaluate, frecventa lor si folosirea \u00een\u00a0 anumite expresii erau mijlocul cel mai eficient de propaganda. Acest lucru se \u00eent\u00e2mpla datorita faptului ca era o propaganda mecanica si inconstienta, un fel de darwinism semantic care se impunea \u00eencet, dar sigur, prin expresii izolate sau formule sintactice care \u00eesi c\u00e2stigau locul elimin\u00e2nd expresii mai putin performante.\u00a0 Noul limbaj da o lupta de vulgarizare, un adevarat razboi civil discret, dar care c\u00e2stiga \u00een fiecare zi noi teritorii. Limba \u00eenvingatorului se impune nu pentru ca este obligatorie,\u00a0 ci pentru ca devine una din conditiile de mediu, ca aerul sau ca apa.
\nDescoperim ca discutia despre stenograme este dusa \u00een primul r\u00e2nd de cei care au ceva \u00een comun cu ele, sunt \u00een cele publicate deja, sau se afla \u00een cele care nu au aparut \u00eenca. Nu voi intra \u00een acesta dezbatere, ea nu duce nicaieri si se va stinge \u00een cur\u00e2nd. Fiecare dintre participantii la polemica va \u00eencerca sa uite c\u00e2t mai repede acest episod. Unii, pentru ca au facut indecenta de a arata niste chiloti murdari \u00een public, ceilalti pentru ca este vorba despre chilotii lor.
\nNoul limbaj este unul pornografic, vulgar, dar nu Sorin Ovidiu V\u00e2ntu l-a instituit. Pe el l-am putea acuza cel mult pentru limbajul grupului sau media, dar aici nu este cazul. Discutiile cu politicieni si cu unii angajati au loc sub semnul familiaritatii, limbajul este un indicator pentru\u00a0 relatie si mai ales pentru tipul de relatie. Exista multi politicieni \u00een Rom\u00e2nia care nu pot rezista 45 de minute la o conferinta de presa pentru ca sunt obisnuiti sa se exprime at\u00e2t de liber \u00een viata de zi cu zi, \u00eenc\u00e2t concentrarea pe discurs fara p\u2026 si f\u2026 este un efort titanic si nu sunt siguri de rezultat.
\nVedeti ce forta are acest limbaj, este repede adoptat, ziarele au fost pline de titluri cu expresii din stenograme, televiziunile si retelele de socializare, forumurile au debordat \u00een pastise. Si eu am intentionat sa public o scrisorica pe blog catre madame Politica, \u00een noul limbaj. Deocamdata, ma bucur ca am rezistat primei tentatii. Parca toata lumea asteptase sa se dea drumul la \u00eenjuratura adevarata, cea care spune organelor pe nume. Epoca sugestiilor fine, a pasaricilor prezidentiale, a scrisorilor Elenei Udrea catre Ludovic Or(g)an s-a dus.
\nMogulii si proiectele politicii<\/strong>
\nSorin Ovidiu V\u00e2ntu nu este inventatorul politicii noastre si nici a acestor politicieni sau jurnalisti. V\u00e2ntu este tot creatia acestei lumi. Influenta lui Sorin Ovidiu V\u00e2ntu este mare, cu siguranta. Nu pentru ca a cumparat politicienii cu snopul, nici pentru ca a facut agenda politica. Este mare influenta si ar putea ram\u00e2ne asa pentru ca aceasta lume politica a avut nevoie de el. Politicienii i s-au oferit pe tava, multi \u00eel priveau ca pe binefacatorul lor. Nu cred ca V\u00e2ntu are \u00een solda politicieni mai putini din tabara anti-Basescu dec\u00e2t dintre cei aflati la putere, cei care se dau acum fete mari. Este numai o problema de selectie a stenogramelor.
\nMultora le-a furnizat protectie\u00a0 si le-a oferit microfoanele si camerele de luat vederi pentru a fi vazuti. Dar le-a oferit si altceva: simulacre de programe si proiecte, subiecte de discurs. Ne-am facut cu totii, de jena, ca nu observam ce a spus V\u00e2ntu recent, ca el \u00eenca din 2006 a lansat proiectul suspendarii lui Basescu. Nu cumva aceasta este una din cele mai ample\u00a0 actiuni politice din ultimii cinci ani?\u00a0 Proiectul\u00a0 a furnizat mii de ore de discursuri, campanii, coalitii, referendum, teme de campanie,\u00a0 programe comune. Nu cumva este cel mai tare proiect al politicii din ultimii cinci ani? Indirect, acesta a fost si proiectul major al realegerii presedintelui Basescu: lupta \u00eempotriva celebrului 322, a Parlamentului ticalosit, \u00eempotriva mogulilor sau tonomatelor, a dat temele si pretextele pentru a c\u00e2stiga \u00eenca un mandat de cinci ani, mandat care tine la putere si acum o guvernare care nu mai are nici o alta forma de legitimitate.
\nV\u00e2ntu brava, probabil, c\u00e2nd a \u00eencercat sa spuna ca i-a propus un program de reforme\u00a0 presedintelui ca singura conditie pentru sprijin, dar proiectul suspendarii lui Basescu, cu toate prelungirile lui, este un proiect major care\u00a0 a tinut loc de politica.
\nCel mai umilitor lucru pentru \u00eentreaga clasa politica nu este limbajul stenogramelor si nici slujul la V\u00e2ntu, ci faptul ca V\u00e2ntu, si media \u00een general, le-au oferit o vizibilitate care a tinut loc de discurs si de proiect politic. Cei mai multi politicieni stau pe posturile de televiziune si vorbesc aproape \u00een fiecare seara, dar nu au spus niciodata nimic serios, de care sa ne aducem aminte. Beneficiaza doar de ceea ce \u00een psihologia sociala numim \u201e efectul de simpla expunere\u201c.
\n\u00cenca o observatie, poate un pic trasa de par, dar nu eronata total: daca grupurile media ale mogulilor, cele care-i urmaresc pe politicieni si dau \u00een direct chiar si c\u00e2nd acestia tusesc, ar disparea, sa spunem, peste noapte, cea mai mare parte a politicienilor de la putere sau din opozitie ar trai o drama. Ar trebui sa caute alte modalitati de justificare a functiilor si existentei lor politice, nu doar hau-haul de la televizor. Cred ca unii ar disparea, alegatorii i-ar vedea nefardati, ar vedea ca nu cunosc viata, ca nu stiu sa vorbeasca cu oamenii, ca nu au nimic \u00een cap, sau, mai rau, ar putea fi \u00eentrebati ce meserie au.\u00a0 I-ar vedea pe unii\u00a0 ca sunt mici si diformi, ca au o m\u00e2na mai lunga de la caratul gentii unui sef sau cine stie ce alte defecte.
\nP\u00e2na la urma, dincolo de ilegalitatile sau imoralitatile din faptele lor, pentru care este normal sa plateasca \u00een justitie,\u00a0 mogulii sunt greu de \u00eenlocuit si cred ca acesta este lucrul care le va conserva puterea si influenta \u00een viitor, pentru \u00eenca o vreme. Aici \u00eenteleg nedumerirea lui V\u00e2ntu din textul unei stenograme: ce l-o fi apucat pe Basescu sa vrea sa-l beleasca pe el, c\u00e2nd ar fi putut fi folositor \u00een orice program al presedintelui?
\nNu va impacientati, stati la locurile voastre, nu se schimba nimic!<\/strong>
\nNoul limbaj vorbeste de la sine despre pivnitele si canalele unde s-a zamislit politica noastra. Cele care au \u00eensotit-o mereu si o vor mai \u00eensoti \u00eenca. Pentru ca nou, fata de ceea ce a scris Goethe, este ca acum pivnitele si canalele care se dar\u00e2ma sunt repede construite la loc, camuflate bine, pentru ca acolo se afla miezul politicii noastre.
\nNoul limbaj vulgar se impune repede, pentru ca este limbajul nostru de zi cu zi, este limbajul relaxarii noastre. Un politician batr\u00e2n \u00eemi explica odata de ce trebuie sa ma duc eu la televizor, nu el: \u201etinere, tu esti profesor \u00een civilie, ai fost obisnuit de la \u00eenceput sa spui 100 de cuvinte fara a pune semn de punctuatie cu p\u2026\u201c
\nNoul limbaj nu este oglinda unei lumi, este chiar parte a esentei unei lumi politice a subteranelor. O lume prin care unii au trecut dinspre comunism spre capitalismul de azi. O lume din care au fost adusi minerii sa planteze panselute, de unde au fost pregatiti marii lideri, liderii sindicalistilor, de unde s-au sapat canale pentru a fi devalizate bancile, unde au fost scoliti capitalistii nostri. Tot aici sunt fabricati disidentii si eroii bataliei pentru civism si democratie.
\nAr fi mirosit a canale si mai tare \u00een viata noastra publica daca nu ar fi luminile reci ale platourilor de televiziune care mai curata ce se poate curata, mai parfumeaza pe ici, pe colo.
\nE adevarat ca s-a ridicat un capac de canal si a \u00eenceput sa miroasa ur\u00e2t, dar el va fi repede pus la loc si sudat cu grija, ca si atunci c\u00e2nd a venit George W. Bush la Bucuresti sa vada curcubeul \u00eenaltat magnific peste tara. Se vor mai surpa din subterane, dar nici nu mai este nevoie de foarte multe pentru ca, deja, multi dintre oamenii grotelor au fost validati si se afla sub lumina reflectoarelor.
\nDragi concetateni, stati la locurile voastre, nu s-a \u00eent\u00e2mplat nimic! Cuvintele ur\u00e2te vor fi \u00eenchise \u00eenapoi \u00een cutie. Va mai amintiti?: \u201eVorbeste-le, vorbeste-le\u201c (\u201eTalk to them, talk to them, and they urged the crowd\u201c. \u201eStati linistiti la locurile voastre\u201c (\u201eStay quiet in your places\u201c) \u2026 Priviti, Wikipedia e cu noi!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Goethe despre Rom\u00e2nia noastra Sigur, este o gluma de \u00eenceput, pentru a capta atentia, ma refer la faptul ca, acum mai bine de 200 de ani, Goethe \u00eei scria unui prieten : \u201ePrecum un mare oras, lumea noastra morala si politica e subminata de cai subterane, de pivnite si canale, la ale caror conexiuni si… Cite\u0219te mai mult »Vocile si limbile politicii<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[3898,3894,3895,3893,3896,2744,3897],"class_list":["post-5229","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-clasa-politica","tag-comunicare-politica","tag-imagine-politica","tag-limbaj-politic","tag-meritocratia","tag-partide","tag-tehnocratism"],"views":1943,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5229","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5229"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5229\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5229"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5229"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5229"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}