{"id":5224,"date":"2010-11-11T09:01:51","date_gmt":"2010-11-11T07:01:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5224"},"modified":"2011-11-08T20:12:44","modified_gmt":"2011-11-08T18:12:44","slug":"aventura-secolului-trecut","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aventura-secolului-trecut\/","title":{"rendered":"Aventura secolului trecut"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\nAm rasfoit cartea lui Alain Peyrefitte, de la Academia Franceza, intitulata \u201eAventura secolului XX\u201c. Autorul pune laolalta articolele cele mai importante din cotidianul de dreapta \u201eLe Figaro\u201c, aparute de la 1 ianuarie 1900 p\u00e2na la 31 decembrie 1999. De ce \u201eLe Figaro\u201c? Pentru ca este singurul ziar francez care a traversat, zi de zi, secolul XX.<br \/>\nExercitiul de a privi, \u00een aceeasi pagina, articole decupate din presa zilei este util Rom\u00e2niei \u00eenceputului de secol XXI. Comparatiile cu oamenii si faptele de astazi sunt pline de \u00eentelesuri. Nu \u00eentotdeauna, \u00eensa, pline de optimism. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Mai \u00eent\u00e2i, frapeaza colosala densitate de personalitati care au trait si creat, unele l\u00e2nga celelalte, zi de zi, la \u00eenceputul secolului trecut. Dar, paradoxal, aceasta generatie europeana, plina de genii artistice si stiintifice, plina de oameni politici legendari si vizionari, nu a reusit sa \u00eempiedice doua dintre cele mai grave momente din istoria lumii: cele doua Razboaie Mondiale, echivalente cu doua \u00eencercari succesive de sinucidere ale Europei.<br \/>\n\u00cen decursul unui singur an, 1900, legendarul si ultimul \u00eemparat al Chinei, Pu Yi, urca pe tron la v\u00e2rsta de 9 ani, avea loc premiera operei \u201eTosca\u201c de Puccini, erau admirati actrita Sarah Bernhardt, compozitorii Gustave Charpantier si Claude Debussy, sculptorul Auguste Rodin, se fonda Academia Goncourt si mureau Friedrich Nietzsche si Oscar Wilde. \u00cen acelasi an, se deschidea la Paris Expozitia Universala (50 de milioane de vizitatori), \u00eencepeau noile Jocuri Olimpice, inaugurate de Pierre de Coubertin, se inaugurau primele linii si statii de metrou parizian.<br \/>\nDaca soarta lumii ar fi stat, la \u00eenceputul secolului XX, \u00een m\u00e2na compozitorilor, a sculptorilor, a inginerilor de metrou si a creatorilor de bunuri, atunci secolul ar fi fost, de la un cap la celalalt, o victorie. De fapt, a fost o imensa explozie de creativitate culturala, stiintifica si artistica, o cresc\u00e2nda aberatie politica, o degradare institutionala si o catastrofala performanta militara. Poate ca, \u00een acest context, afirmatia recenta a unor profesori suedezi, autori ai volumului \u201eFunky Business\u201c, conform careia lumea viitorului are nevoie de tehnologie, institutii si valori, are si mai mult sens.<br \/>\n\u00centre 1901 si 1905, mor Regina Victoria, Giuseppe Verdi, Toulouse-Lautrec, Emile Zola, Paul Gaugain, Jules Verne si artistul sticlar Emile Gall\u00e9; continua sa creeze Cehov si Romain Rolland, au expozitii Vincent Van Gogh, Marc Chagall si Pablo Picasso pe trei strazi apropiate din Paris, compun Jules Massenet, Maurice Ravel si Claude Debussy. Sully Prudhomme si sotii Curie, Pavlov si Robert Koch primesc premiul Nobel.<br \/>\nDin 1906 p\u00e2na \u00een 1910, compun lucrari celebre Puccini, Maurice Ravel, Igor Stravinski, Gustav Malher si Richard Strauss, scriu Anatole France, August Strindberg, Charles P\u00e9guy si Andr\u00e9 Gide; Carusso si Saliapin fac succese \u00een Europa, primeste Premiul Nobel Selma Lagerlof (1909), mor Paul C\u00e9zanne, Mark Twain si Jules Renard.<br \/>\n\u00cen \u00eengusta noastra viziune d\u00e2mboviteana, care ridica bietul r\u00e2u secat la rang de orizont spiritual si de sira a spinarii geopolitica, primii ani ai secolului XX sunt vazuti ca un fel de preistorie a existentei noastre. De la generatia mea \u00eencoace, momentul invaziei Cehoslovaciei de catre sovietici este \u00eenceputul istoriei, iar moartea Reginei Maria pare un eveniment cu conotatii medievale. C\u00e2t despre domnia Regelui Carol I, ca si despre perioada dinainte de Primul Razboi Mondial, ele sunt privite de o mare parte a oamenilor publici fie cu un z\u00e2mbet \u00eengaduitor, fie cu un interes egal cu cel fata de comuna primitiva.<br \/>\n\u00cenca \u00eenainte de a se declansa Primul Razboi Mondial, Europa \u00eencepea sa cunoasca un proces de modernizare remarcabil, at\u00e2t din punct de vedere social, c\u00e2t si economic ori politic. Efervescenta culturala si cea stiintifica sedeau alaturi de industria automobilului, considerata o sursa de bogatie pentru balanta comerciala a Frantei (1905 si 1906), Marcel Proust scria eseuri despre telefon, Franta obliga bicicletele sa aiba placi de \u00eenmatriculare (1908), iar \u00een Palestina se organiza o ceremonie pentru fundatia viitoarei capitale israeliene, Tel Aviv (1908).<br \/>\n\u00cen primii opt ani ai secolului XX, \u00eenainte de a aparea semnele Primului Razboi Mondial, s-au comis asasinate politice: au fost ucisi ambasadorul Germaniei \u00een China (1900), Regele Umberto I al Italiei (1900), al 25-lea presedinte al SUA, William McKinley (1901), Regele Alexandru I si Regina Draga ai Serbiei (1903), guvernatorul Finlandei, generalul Bobrikov (1904), Marele Duce Sergiu al Rusiei (1905), Regele Carlos I al Portugaliei (1908). Regele Spaniei, Alfonso XIII si cel al Italiei, Victor Emanuel III, sunt tintele unor atentate nereusite.<br \/>\nFapt mai putin cunoscut de noi, cei care nu suntem specialisti \u00een istorie, este ca primul deceniu al secolului a fost plin de miscari socialiste: la Paris se deschidea Congresul International Socialist (1900), \u00een Franta c\u00e2stiga electoral Blocul de St\u00e2nga (1902), iar \u00een SUA si Europa de Vest aveau loc nenumarate greve ale minerilor, filatorilor si tesatorilor. Jean Jaur\u00e9s fonda cotidianul socialist \u201eL&#8217;Humanit\u00e9\u201c (1904), Leon Trotki devenea vice-presedintele Consiliului muncitor al tipografilor de la Sankt Peterburg. \u00cen Franta se vorbeste deja, \u00een anul 1906, despre socialismul de stat (cumpararea cailor ferate de catre stat), este activ Sindicatul functionarilor (1907) si se stabilesc alocatii familiale (1908). Grevele continua cu posta, telegraful si telefoanele (1909).<br \/>\nDupa cum se vede, \u00eenceputului secolului XX nu i-au lipsit creatorii de arta si oamenii de stiinta. Este uimitor cum \u00een paginile aceluiasi ziar puteai citi despre Verdi, Puccini, Massenet, Debussy si Ravel. Pe strazile Parisului gaseai, \u00een acelasi timp, galerii de arta unde expuneau Toulouse-Lautrec, Gaugain, Van Gogh, Monet, Chagall, Rodin si Picasso.<br \/>\nLideri politici precum Cl\u00e9menceau si Briand, Eduard al VII-lea si George al V-lea, Nicolae al II-lea si Kaizerul german, \u00eemparatul Austro-Ungariei si Raymond Poincar\u00e9, precum si presedintii americani nu \u00eencetau sa ocupe prima pagina a politicii, aflata \u00een plina agitatie, pe masura ce industria, comertul si tehnologia \u00eencepeau sa se afirme mondial. Si, cu toate acestea sau poate tocmai de aceea, doua tragedii continentale si mondiale aveau sa urmeze, fara a putea fi oprite sau \u00eentelese.<br \/>\nAbia dupa 1945, \u00een vestul Europei, si dupa 1989 pe \u00eentregul continent, a \u00eenceput sa se consolideze o lume a noilor institutii si a valorilor \u00eempartasite, baz\u00e2ndu-se din plin pe tehnologie, comunicatie si, \u00een cele din urma, pe globalizare.<br \/>\nPentru Rom\u00e2nia \u00eenceputului de secol XXI, pe arena politica a careia nu evolueaza nici Cl\u00e9menceau, nici Theodore Roosevelt, \u00een ziarele careia nu publica nici Gide, Nietzsche ori Oscar Wilde, nici Cehov, Romain Rolland ori Proust, afirmatia ca valorile si institutiile sunt fundamentul viitorului este singurul adevar care conteaza.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Am rasfoit cartea lui Alain Peyrefitte, de la Academia Franceza, intitulata \u201eAventura secolului XX\u201c. Autorul pune laolalta articolele cele mai importante din cotidianul de dreapta \u201eLe Figaro\u201c, aparute de la 1 ianuarie 1900 p\u00e2na la 31 decembrie 1999. De ce \u201eLe Figaro\u201c? Pentru ca este singurul ziar francez care a traversat, zi de zi, secolul&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aventura-secolului-trecut\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Aventura secolului trecut<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3891,3890,3892],"class_list":["post-5224","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-aventura-secolului-xx","tag-alain-peyrefitte","tag-articole-din-le-figaro"],"views":2587,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5224","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5224"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5224\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5224"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5224"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5224"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}