{"id":5209,"date":"2010-11-04T13:40:07","date_gmt":"2010-11-04T11:40:07","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5209"},"modified":"2010-11-04T13:40:42","modified_gmt":"2010-11-04T11:40:42","slug":"o-ingrozitoare-gresala-de-tipar","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-ingrozitoare-gresala-de-tipar\/","title":{"rendered":"O \u00eengrozitoare gresala de tipar"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\n\u00cen articolul \u201eO adresa high-life\u201c aparut \u00een nr. 25 al \u201eRom\u00e2niei literare\u201c, Ioana P\u00e2rvulescu a ridicat o problema de enigmistica literara pe care, apoi, a promis ca o va elucida \u00eentr-un numar proxim. Cum articolul promis a \u00eent\u00e2rziat deja considerabil, \u00eemi propun sa \u00eencerc aici un raspuns sau chiar o rezolvare.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Misterul semnalat de dna P\u00e2rvulescu apare \u00eentr-o schita din 1899 a lui Caragiale, \u201eHigh life\u201c, publicata \u00een \u201eUniversul\u201c din 24 decembrie. Personajul schitei este cronicarul monden Edgar Bostandaki, zis Turturel, sub ale carui trasaturi Caragiale l-a ascuns foarte transparent pe Mihai (Misu) Vacarescu, care semna Claymoor.<br \/>\n\u00centr-unul din gratioasele lui reportaje publicate \u00een \u201eVocea zimbrului\u201c, Turturel face \u201eo \u00eengrozitoare gresala de tipar\u201c: iata pasajul din articolul lui Turturel unde apare \u201egresala\u201c:<br \/>\n\u201e\u2026Dopurile pocnesc, pare c-am fi la un atac de tiraliori, care nu sparie deloc pe bravii convivi\u2026 sampania curge-n valuri. Doamna Athena\u00efs da semnalul si aici; ridic\u00e2nd \u00een sus cupa plina de delicii, ca divina Hebe, atinge de buzele raci buzele sale calde, cu acea delicateta poetica cu care fluturelul atinge caliciul unui miosotis\u2026<br \/>\n\u2026 Dar muzica ne cheama. Traiasca valsul! Doamna Athena\u00efs Gr\u00e9gorashko, infatigabila silfida\u2026\u201c<br \/>\nCaragiale opreste \u00een acest punct citarea cronicii lui Turturel si comenteaza:<br \/>\n\u201eAici o \u00eengrozitoare gresala de tipar\u2026\u201c<br \/>\nAceasta este enigma. \u00cen cuvintele dnei P\u00e2rvulescu,<br \/>\n\u201eSe stie foarte bine ce a patit Turturel \u00een urma unei \u00ab\u00eengrozitoare\u00bb greseli de tipar, dar nu se stie deloc care este acea greseala. \u00centr-adevar, nu-mi amintesc sa se fi lamurit ce cuv\u00e2nt putea sa fi aparut \u00een articolul \u00abCum se pitrece la noi\u00bb din \u00abVocea zimbrului\u00bb, \u00een loc de \u00abinfatigabila silfida\u00bb\u201c.<br \/>\nDat fiind ca I. L. Caragiale usureaza mult rezolvarea misterului, restr\u00e2ng\u00e2nd aparitia greselii de tipar la sintagma \u201einfatigabila silfida\u201c si nu la \u00eentregul text al lui Bostandaki (lucru de altfel observat de Ioana P\u00e2rvulescu), nu-mi mai ram\u00e2ne dec\u00e2t sa emit doua ipoteze, la fel de evidente:<br \/>\n(i) Greseala de tipar provoaca un joc de cuvinte licentios: aceasta reiese din reactia avuta de sotul dnei Athena\u00efs Gr\u00e9gorashko fata de Turturel;<br \/>\n(ii) Schimbarea de litere \u00een interiorul sintagmei este minima \u2013 nu putea fi schimbata dec\u00e2t o litera, cel mult doua.<\/p>\n<p>Cititorii lui Caragiale cunosc fara \u00eendoiala interesul scriitorului fata de astfel de jocuri de cuvinte.<br \/>\nBunaoara, schita \u201eCarnet high-life\u201c (\u201eMoftul rom\u00e2n\u201c, nr. 19, 4 aprilie 1893) \u00eencepe asa:<br \/>\n\u201eUn ziar de provincie face darea de seama a unei \u00abmici serate dansante\u00bb din localitate.<br \/>\nReproducem c\u00e2teva din sirurile si impresiunile confratelui nostru:<br \/>\n\u00ab(\u2026) Domnisoara N\u2026 o t\u00e2nara si interesata aparitiune \u00een ros\u2026\u00bb\u201c<br \/>\nAici, Caragiale speculeaza paronimia dintre \u201einteresanta\u201c(cuv\u00e2ntul intentionat de cronicarul monden din \u201eCarnet high-life\u201c) si \u201einteresata\u201c (greseala de tipar care o transforma pe t\u00e2nara \u201e\u00een ros\u201c \u00eentr-o aparitiune foarte lucrativa).<br \/>\n\u00centr-o nota de 2 r\u00e2nduri din 1902 (\u201eGresala de tipar\u201c, publicata \u00een \u201eCalendarul Moftului rom\u00e2n\u201c) putem citi urmatoarele:<br \/>\n\u201eDintr-un roman: \u00ab\u2026mobilele pretioase ale batr\u00e2nului si nobilului castel, odinioara at\u00e2t de stralucit si somptuos, erau toate urinate\u2026\u00bb\u201c<br \/>\nEvident, greseala sta \u00een \u00eenlocuirea lui \u201eruinate\u201c prin \u201eurinate\u201c.<br \/>\nUn alt exemplu privind astfel de jocuri de cuvinte apare \u00eentr-un text al lui Arghezi despre cum l-a cunoscut pe Caragiale. Arghezi, foarte t\u00e2nar, era custode \u00eentr-o expozitie de pictura \u00een care intra, \u00eensotit de o trupa de admiratori, Caragiale; acesta din urma, privind o pictura de Puvis de Chavannes, pronunta numele artistului \u00eentr-un fel care st\u00e2rneste r\u00e2setele admiratorilor. Arghezi nu spune cum anume a st\u00e2lcit Caragiale numele, dar exista doi candidati (Pubis si Pulis) \u00eentre care cele mai multe sanse le-as da celui de-al doilea.<br \/>\n\u00cen fine, nu-i inutil sa amintesc ca schita \u201eHigh life\u201c a fost reluata, \u00eentr-o versiune foarte apropiata anecdotic de Caragiale, de catre Petru Dumitriu, \u00een primul volum din \u201eCronica de familie\u201c, mai precis \u00een \u201ePartea a patra: Viata lui Bonifaciu Cozianu\u201c. La Dumitriu, Misu Vacarescu s-a transformat \u00een Michel Ipsilanti, iar Claymoor \u00een Seymour. Greseala din cronica lui mondena apare \u00een urmatorul pasaj:<br \/>\n\u201eNous remarqu\u00e2mes, entre autres, la jeune Mme Constantina Cosiano, ravissante et f\u00e9\u00e9rique apparition en mousseline aurore toute brod\u00e9e de roses, bretelles en velours noir et dentelles, couronn\u00e9e de boutons de roses, avec des rubis roses en pendentifs et collier de rubis de la m\u00eame eau. Aim\u00e9e pour son coeur g\u00e9n\u00e9reux qui en fait la vicepr\u00e9sidente de la Soci\u00e9t\u00e9 des Dames Roumaines, elle a emport\u00e9 le coeur de chacun \u00e0 cette soir\u00e9e, par sa gr\u00e2ce et sa distinction; on a trouv\u00e9 unanimement en elle, la digne compagne de l\u2019homme de coeur et du grand Roumain qu&#8217;est M. Boniface Cosiano. Mme la princesse Ypsilanti, en satin bleu Nattier\u2026\u201c (subl. mea, M.I.).<br \/>\n\u00cen ce consta aici greseala ne-o spune chiar autorul: \u201eZetarul scapase de fiecare data din cuv\u00e2ntul francez \u00abcoeur\u00bb, diftongul \u201eoe\u201c\u201e. Ca atare, \u00een loc de \u201eson coeur g\u00e9n\u00e9reux\u201c a aparut nesmintit \u201eson cur g\u00e9n\u00e9reux\u201c: ceea ce, \u00een romanul lui Dumitriu, va conduce la concluzii tragice pentru bietul Seymour, ce va fi ucis \u00een duel de catre Bonifaciu Cozianu, lezatul sot al posesoarei generosului organ.<\/p>\n<p>Dar care este, \u00een fine, gresala de la care am plecat?<br \/>\nCe a aparut \u00een \u201eVocea zimbrului\u201c \u00een loc de \u201einfatigabila silfida\u201c?<br \/>\nRaspunsul, daca nu l-ati ghicit deja, \u00eel obtineti \u00eenlocuind pe a cu u.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00cen articolul \u201eO adresa high-life\u201c aparut \u00een nr. 25 al \u201eRom\u00e2niei literare\u201c, Ioana P\u00e2rvulescu a ridicat o problema de enigmistica literara pe care, apoi, a promis ca o va elucida \u00eentr-un numar proxim. Cum articolul promis a \u00eent\u00e2rziat deja considerabil, \u00eemi propun sa \u00eencerc aici un raspuns sau chiar o rezolvare. Misterul semnalat de dna&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-ingrozitoare-gresala-de-tipar\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">O \u00eengrozitoare gresala de tipar<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[1268,3884,3885,1881],"class_list":["post-5209","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-caragiale","tag-enigmistica-literara","tag-greseala-de-tipar","tag-ioana-parvulescu"],"views":6748,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5209","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5209"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5209\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5209"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5209"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5209"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}