{"id":5205,"date":"2010-11-04T13:37:35","date_gmt":"2010-11-04T11:37:35","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5205"},"modified":"2010-11-04T13:38:13","modified_gmt":"2010-11-04T11:38:13","slug":"santoro-cu-doua-maini-10","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/santoro-cu-doua-maini-10\/","title":{"rendered":"Santoro: cu doua m\u00e2ini (10)"},"content":{"rendered":"<p>Valentin Protopopescu<\/p>\n<p>M-a fascinat \u00eentotdeauna tensiunea voaieurista din tribunele turneului BCR Open Rom\u00e2nia. (Nu aduc vorba de Roland Garros, Paris, pentru ca acolo este altceva, fenomenul \u00een globalitatea lui tin\u00e2nd oricum de alta galaxie tenisistica.) Dar pentru ca nu exista privitor fara obiect, colateral si consecutiv, m-a preocupat cu asupra de masura si exhibitionismul prilejuit de competitia bucuresteana. \u00cen primele sase zile ale turneului ATP de 250 de puncte din capitala tarii, y compris calificarile, cantitatea de pustoaice ori de dame puse pe aratat, dezvaluit si oferit este una interesanta, dar suportabila, nedepasind cotele de alerta ale voaieurismului masculin. Adrenalina si viata periculoasa \u00eencep \u00eensa a primi substanta din ziua de vineri, c\u00e2nd sferturile \u00eesi intra pe rol, urm\u00e2nd ca la semifinala si finala sa asistam la o autentica escaladare a juisantei voaieuriste, generata de explozia unui exhibitionism desantat si programatic. Aceeasi sprintara obscenitate indiferenta la ce se petrece pe s\u00e2ngeriul zgurei poate fi constatata si la meciurile demonstrative, disputate de regula seara, \u00een nocturna, c\u00e2nd flash-urile camerelor de fotografiat si filmat transforma \u00een zi \u00eentunericul de septembrie.<br \/>\nDaca e sa urmarim declaratiile tenismanilor participanti la BCR Open, consemnate de-a lungul istoriei acestei competitii din calendarul ATP, ultima pe zgura a \u00eentregului sezon, vom observa o nota comuna \u2013 mai toti se arata interesati de feminitatea, frumusetea si disponibilitatea fetelor de la Bucuresti. Eu \u00eensumi am urmarit, c\u00e2nd si c\u00e2nd, pret de c\u00e2teva secunde, adevarate flirturi secrete si chiar debutul vreunei idile de o zi. Iar acest fenomen, sa-l numim al sexului turistic practicat de jucatorii profesionisti de tenis, nu este ceva tipic rom\u00e2nesc (macar aici am scapat de un alt record mondial \u00een materie de negativitate!). Pe toate meridianele, \u00een orice metropola de oriunde, daca exista un turneu c\u00e2t de c\u00e2t important de tenis, fatucele (sau damele p\u00e2rguite si disponibile) antureaza cu entuziasm pe acesti eroi ai timpurilor moderne care sunt tenismanii. E ca si cum zeii s-ar pogor\u00ee printre muritoare, iar acestea ar fi dispuse la orice sacrificiu, doar-doar ar retine atentia pentru c\u00e2teva clipe superbilor divini.<br \/>\nFenomenul ca atare nu e nou. Ilie Nastase \u00eel remarca si analiza, ba profita de el \u00eenca de pe la \u00eenceputul foarte liberalilor ani &#8217;70. \u00cen autobiografia sa, \u201eMister Nastase\u201c, Nasty le numeste pe aceste tinere (sau mai putin tinere) groupies. Dincolo de legenda, nedezmintita niciodata de campionul rom\u00e2n, cum ca ar fi posedat mai bine de 2.500 de femei, adevarul istoric este ca oriunde se disputa un tenis de calitate si bine organizat, fatalitatea sexului frumos \u00eesi face simtita prezenta. Una foarte ofertanta, sa o recunoastem \u2013 si asta fara pic de misoginism. Ilie a retinut niste episoade extrem de picante. Odata, \u00een Germania Federala, o fanatica de-a sa era dispusa sa petreaca noaptea alaturi de el, dar nu stia ce sa faca deoarece nu avea unde sa o lase pe amica ei&#8230; iar Nasty, generos, le-a invitat pe am\u00e2ndoua fetele \u00een apartamentul sau de la hotel. A fost o noapte de-a dreptul nebuna, iar Damascul s-a numit triolism. Altadata, la Londra, fata care l-a asaltat pe Nastase nu avea cu cine sa-si lase c\u00e2inele, o potaie minuscula si galagioasa. Iliuta a consimtit sa primeasca si javra, pe care a \u201eparcat-o\u201c \u00een baie. A fost cea mai nereusita partida de sex din viata lui \u2013 avea sa consemneze tenismanul nostru.<br \/>\nCa nu e vorba de nici o inventie o demonstreaza si documentarul BBC dedicat marelui campion, suedezul Bj\u00f6rn Borg. Acesta pare sa fi fost primul jucator din istorie capabil sa genereze o adevarata isterie de masa \u00een r\u00e2ndul amatoarelor de tenis. Oricum, \u00eel iubeau at\u00e2t de mult si de intens, \u00eenc\u00e2t, premiera la Wimbledon, dupa \u00eenfr\u00e2ngerea lui Borg \u00een fata lui Roger Taylor din 1973, fetele fanatizate au sarit peste tribuna primului r\u00e2nd, pasind pe gazon. Organizatorii si oamenii de ordine au fost luati prin surprindere, caci niciodata nu se mai \u00eent\u00e2mplase asa ceva. E probabil ca si \u201erevolutia sexuala\u201c, si libertinajul tipic miscarii \u201eflower power\u201c sa fi contribuit la o astfel de dezinhibitie&#8230; \u00eensa e un adevar punctual ca deja celebrele groupies nu se dadeau \u00een laturi de la nimic pentru a petrece c\u00e2teva ceasuri alaturi de tenismanul \u00eendragit. Ca jucator pro, trebuia doar sa \u00eentinzi m\u00e2na si sa iei \u2013 at\u00e2t si nimic mai mult. Totul \u00eeti statea la dispozitie, iar sexul liber avea ceva din naturaletea unui dus racoros!<br \/>\nCe crede Fabrice Santoro despre acest foarte interesant si erotic fenomen? Cum a trait el \u00eensusi, \u00een calitate de profesionist al ATP-ului, oferta tinerelor \u00eennebunite sa faca sex cu jucatorul favorit? Ca de obicei, Battling Fab are o pozitie cel putin edificatoare cu privire la subiect. Sa-l urmarim: \u201eSa ruminezi \u00een minte o \u00eenfr\u00e2ngere, singur, \u00een patul camerei de hotel dintr-un oras strain, face parte din ritualul vietii de jucator profesionist. Iar acelea nu sunt chiar cele mai fericite clipe cu putinta&#8230; Discreta sonerie a telefonului mobil \u00eemi semnaleaza ca am receptionat un mesaj. E ora 1 si 30 de minute. Cine o fi? O t\u00e2nara, care mi se prezinta drept una dintre animatoarele echipei de organizare a turneului, \u00eemi propune sa ne \u00eent\u00e2lnim. N-am aflat niciodata cum de a reusit sa faca rost de numarul meu de telefon. Nu am acceptat ca fata sa ma viziteze. \u00censa marturisesc ca uneori, cu alte ocazii, am facut-o.<br \/>\nAtunci c\u00e2nd ajungi la o anumita notorietate, brusc devii un barbat frumos. Am spus adeseori ironic ca la Paris (sau la Bergamo) sunt mult mai frumos dec\u00e2t la Copenhaga, acolo unde nimeni nu ma stie. Fetele sunt uneori foarte ofertante cu sportivii. Unele chiar calatoresc prin toata Europa ca sa ne \u00eensoteasca si sa ne priveasca, fascinate de sortul, de transpiratia, de suferinta \u00eencifrata pe figura noastra, cine poate sa stie ce anume le excita&#8230; si ajung sa ne faca avansuri explicite. Jean-Jacques Goldman a compus c\u00e2ndva un c\u00e2ntec minunat despre fetele usoare, \u00abce nu au trebuinta de prea multe vorbe nici pentru amorul inocent, nici pentru cel pervers, si carora le ajunge o simpla privire pentru ca noaptea sa se transforme \u00eentr-un foc de artificii&#8230;\u00bb.<br \/>\nFiecare dintre noi s-a lasat, macar o data, sedus \u00eentr-o seara anume. Viata tenismanului de nivel \u00eenalt este o viata de ratacitor. Este o existenta de lux, consumata adeseori \u00een palate, dar av\u00e2nd de fiecare data drept orizont terenul de tenis. \u00cen aceste conditii tulburatoare, nu e deloc usor sa rezisti \u00een fata avansurilor persuasive pe care ti le fac sublimele fapturi.<br \/>\nAm trait doisprezece ani \u00een cuplu si am avut norocul ca adeseori tovarasa mea de viata sa ma \u00eensoteasca prin gradenele turneelor din lumea \u00eentreaga. \u00censa de-a lungul perioadelor de celibat recunosc ca am trait numeroase \u00eent\u00e2lniri fara nici un viitor. Daca e sa ma g\u00e2ndesc la toate acele aventuri, \u00eemi este clar ca din ele lipsea tocmai etapa magica a seductiei. Si spun asta deoarece sunt convins ca tocmai nesiguranta nutreste frumusetea iubirii. \u00cen schimb, notorietatea falsifica orice relatie. Oricum, mi-a fost tot timpul evident ca nu cu o fata ce-mi striga numele \u00een timpul meciului, astept\u00e2ndu-ma apoi la iesirea de pe teren, \u00eemi doream eu sa am copii.<br \/>\nCurios, nu am \u00eentretinut niciodata dec\u00e2t relatii prietenesti cu vreo campionaa din circuitul feminin. Viata noastra de nomazi moderni ne aduce adeseori \u00eempreuna, vr\u00e2nd-nevr\u00e2nd. Atunci, la numeroasele turnee comune, singuratatile e normal sa se \u00eent\u00e2lneasca. Unele fete, unii baieti se bucura de un \u00abpalmares\u00bb notabil, cunoscut de ceilalti. Eu \u00eensa nu doresc sa dezvalui asemenea momente. N-am nici cea mai marunta dorinta sa vorbesc despre cuceririle mele din vestiar. E ca si cum as iesi cu o colega de serviciu! Dimpotriva, recunosc faptul ca uneori mi s-a \u00eent\u00e2mplat sa atrag privirea unei frumoase necunoscute din tribuna. ?i marturisesc ca am jucat tot meciul doar pentru ea, ca sa merit acea privire \u00eenfiorata de placere. Sunt minunate asemenea relatii furtive si pasagere consumate \u00een rastimpul unui meci&#8230;\u201c (op. cit., pp. 74-75).<br \/>\nMa opresc aici, comentariul mi se pare de prisos. Discretia si echilibrul cu care Santoro vorbeste despre aventurile sale tenisistice dezvaluie un caracter armonios, un ins lucid si un barbat care a stiut ce vrea de la viata. Oricum, un \u201ezeu\u201c care a stiut sa ram\u00e2na cu picioarele pe pam\u00e2nt, nelas\u00e2ndu-se fascinat de mirajul unui amor carnal de-o noapte, asa cum se \u00eent\u00e2mpla cu majoritatea colegilor mai tineri ai marelui Battling Fab!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Valentin Protopopescu M-a fascinat \u00eentotdeauna tensiunea voaieurista din tribunele turneului BCR Open Rom\u00e2nia. (Nu aduc vorba de Roland Garros, Paris, pentru ca acolo este altceva, fenomenul \u00een globalitatea lui tin\u00e2nd oricum de alta galaxie tenisistica.) Dar pentru ca nu exista privitor fara obiect, colateral si consecutiv, m-a preocupat cu asupra de masura si exhibitionismul prilejuit&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/santoro-cu-doua-maini-10\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Santoro: cu doua m\u00e2ini (10)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[894,3488,3426],"class_list":["post-5205","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-atp","tag-santoro","tag-tenismani"],"views":1864,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5205","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5205"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5205\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5205"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5205"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5205"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}