Arie simpla ca scriitura vocala, dar infernala ca expresie, \u201eAddio del passato\u201c din actul ultim al \u201eTraviatei\u201c verdiene ram\u00e2ne adesea \u00eenvaluita \u00een platitudini. Despartirea Violettei de tot ce o \u00eenconjoara se confunda, la multe interprete, doar cu expozeul seren si atent la respectarea amanuntitelor indicatii ale compozitorului. P\u00e2na la urma este foarte bine, dar… insuficient.
\n\u00cen redarea Irinei Iordachescu pe scena Operei Nationale Bucuresti, la prima aparitie \u00een rol, momentul a fost magic, \u00eencarcat de emotie suprema. Fara \u00eendoiala, t\u00e2nara artista are o traire interioara cu totul speciala, capabila de iradierea unor sentimente rascolitoare. Eliberata de presiunea de p\u00e2na atunci a partiturii si, \u00een fond, a debutului, soprana s-a abandonat cu totul simtamintelor eroinei, s-a cufundat \u00een ele si le-a expus fara oprelisti. Nimic nu a fost rece si distant, ci cald, duios si impresionant, transmiterea \u00een sala, \u00een spirit, a fost integrala.
\nTristete extrema \u00eenfatisata prin culoare de glas! Iata o remarcabila si rara performanta, care topeste inimile mai mult dec\u00e2t durerea. Fara sa cada \u00een fals lamento sau \u00een talmaciri \u201epiangendo\u201c, Irina Iordachescu a reusit sa desire sufletele cu c\u00e2ntul sau, repet, trist, dar totodata fierbinte, ca o ruga \u00eenaltata cerului. Ea \u00eensasi, prin sunet, chip si gestualitate, aidoma unei Madone imploratoare. Glasul s-a unduit limpede, \u00eentr-un legato lichid, cu nuante pure de pianissimo, maiestrit stap\u00e2nite de artista chiar p\u00e2na la \u201efil di voce\u201c iar accentuarile au venit domol, precum suspine reprimate launtric. Rememorarile Violettei au curs dulce si bl\u00e2nd, ca un zefir.
\nCe bine ca s-au c\u00e2ntat ambele strofe, varianta eludata chiar la case mai mari si de soprane cu firme mai impozante! \u201eAddio del passato\u201c a fost clipa de v\u00e2rf catre care Irina Iordachescu a tins si a mers ascendent pe parcursul spectacolului, \u00een compania partenerilor Marius Manea (Alfredo), Eugen Secobeanu (Giorgio Germont) si sub bagheta lui Cornel Trailescu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Arie simpla ca scriitura vocala, dar infernala ca expresie, \u201eAddio del passato\u201c din actul ultim al \u201eTraviatei\u201c verdiene ram\u00e2ne adesea \u00eenvaluita \u00een platitudini. Despartirea Violettei de tot ce o \u00eenconjoara se confunda, la multe interprete, doar cu expozeul seren si atent la respectarea amanuntitelor indicatii ale compozitorului. P\u00e2na la urma este foarte bine, dar… insuficient.… Cite\u0219te mai mult »Addio del passato cu Irina Iordachescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3876,145],"class_list":["post-5192","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-irina-iordachescu","tag-opera-nationala-bucuresti"],"views":2210,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5192","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5192"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5192\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5192"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5192"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5192"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}