{"id":5184,"date":"2010-11-04T13:22:27","date_gmt":"2010-11-04T11:22:27","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5184"},"modified":"2010-11-04T13:23:47","modified_gmt":"2010-11-04T11:23:47","slug":"asiawood-kurosawa-de-la-subiectivism-la-umanism","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/asiawood-kurosawa-de-la-subiectivism-la-umanism\/","title":{"rendered":"Asiawood. Kurosawa, de la subiectivism la umanism"},"content":{"rendered":"

Asia nu este doar cel mai \u00eentins continent al lumii, ci si cel mai fascinant, inovator si variat, dintre toate, din punct de vedere filmic. Din nefericire, majoritatea propunerilor demne de atentie ale cinematografiilor asiatice ajung la noi tardiv sau deloc. Aceasta rubrica \u00eesi propune sa remedieze inevitabilele lacune si sa stimuleze interesul pentru valorile cinematografice asiatice de ieri si de azi.<\/strong><\/em><\/p>\n

\u201ePentru publicul cinefil occidental, cinematograful japonez \u00eencepe cu \u00abRash\u00f4mon\u00bb de Akira Kurosawa, care a obtinut Leul de Aur la Venetia \u00een 1951\u201c. Asa deschide Max Tessier, reputat specialist \u00een cinematografia nipona, \u201eIntroducerea\u201c notabilului sau volum \u201eFilmul japonez\u201c (IBU Publishing, 2010, traducere de Magdalena Stanciu). Iar criticul Cristina Corciovescu \u00eel completeaza, \u00een prefata editiei rom\u00e2nesti a cartii: \u201eSpectatorii occidentali descopereau o alta lume, care pe unii i-a fascinat prin exotismul ei, pe altii prin filozofia ei de viata\u201c. \u00cen istoria cinematografului nipon, \u201eRash\u00f4mon\u201c inaugureaza ceea ce Tessier si alti filmologi numesc \u201ea doua v\u00e2rsta de aur a filmului japonez\u201c, cea a anilor ’50 (dupa \u201ev\u00e2rsta de aur a filmului mut\u201c, dintre 1920-1935).
\nFara uriasul succes international al lui \u201eRash\u00f4mon\u201c (care a \u00eenceput, trebuie spus, la peste un an dupa premiera sa nationala), e foarte posibil ca filme considerate astazi clasice, precum \u201ePovestirile lunii palide dupa ploaie\u201c de Kenji Mizoguchi sau \u201ePoarta infernului\u201c de Teinosuke Kinugasa (regizor care, \u00een anii ’20, \u00eesi purta singur peliculele prin Europa), sa nu mai fi trecut granitele Japoniei. Chiar daca, asa cum observa acelasi Tessier, \u201ecinematograful japonez a existat cu mult \u00eenainte de \u00abRash\u00f4mon\u00bb\u201c, ba chiar s-a manifestat ca o industrie precoce (gratie unor operatori ai Fratilor Lumi\u00e8re), de abia \u00een deceniul al saselea al veacului trecut, dupa izb\u00e2nda lui Kurosawa, el a atras atentia \u00eentregii lumi a filmului. Iar impactul sau mondial a stimulat dezvoltarea industriei nationale, astfel ca \u00een 1953, dupa cum noteaza Georges Sadoul \u00een \u201eIstoria cinematografului mondial\u201c (Editura stiintifica, 1961, traducere de D. I. Suchianu), se ajunsese la 4 000 de cinematografe, 300 de filme si 800 de milioane de spectatori pe an. Cele cinci mari studiouri ale epocii (Daiei, Nikkatsu, Shintoho, Shochiku si Toho erau acesti majors) \u201efabricau \u00eentr-o saptam\u00e2na sau doua de turnare tot soiul de filme\u201c (sistemul genurilor rivaliza cu Hollywood-ul), dupa cum afirma Sadoul.
\nScenariul filmului lui Kurosawa, semnat de regizor \u00eempreuna cu Shinobu Hashimotu, are la baza doua nuvele ale scriitorului Ryunosuke Akutagawa (talmacite \u00een rom\u00e2na si disponibile acum la Editura Humanitas), ambele plasate \u00een epoca Heian (794-1185): \u201e\u00centr-un cr\u00e2ng\u201c si cea intitulata chiar \u201eRash\u00f4mon\u201c (\u00een traducere, \u201ePoarta zeului Rash\u00f4\u201c). Un portic \u00een ruine, parasit de demonul care traia acolo (deoarece, se zice, ferocitatea oamenilor l-ar fi \u00eenspaim\u00e2ntat chiar si pe el), reprezinta unul dintre principalele decoruri de pe ecran, alaturi de o padure (locul unui viol si al unei crime) si o sala de tribunal (unde sunt audiati martorii). La poarta lui Rash\u00f4 se adapostesc de ploaie trei calatori: un taietor de lemne, un preot budist si un \u201eom de r\u00e2nd\u201c (mai precis, un potlogar cinic). Primii doi tocmai au fost martori la proces (padurarul chiar a descoperit cadavrul) si sunt profund tulburati de depozitiile audiate (aici, Kurosawa alege sa ascunda vocile anchetatorilor, pentru a le accentua pe cele ale anchetatilor). Cu convingerile zdruncinate, preotul ajunge sa se teama ca-si va pierde \u00eencrederea \u00een fiinta umana. Al treilea n-are habar de tot ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u2013 pretext ideal pentru a relua trei versiuni diferite ale faptelor, dar si pentru a introduce o a patra perspectiva \u2013 si nu este oripilat, ci mai degraba amuzat de evenimentele ce-i sunt relatate. Desi ultima versiune poate parea cea mai aproape de adevar (si pentru ca prezinta multe similaritati cu prima), nici unul dintre naratori nu este pe deplin credibil. De fapt, am putea noi conchide \u2013 \u00een spirit postmodern, de buna seama \u2013, nu exista un Adevar unic, ci fiecare personaj are propriul adevar, la fel de valid ca si cele ale celorlalti. Pluralitatea adevarurilor este o tema recurenta, de la Pirandello p\u00e2na la… Porumboiu, iar Kurosawa o utilizeaza \u00een cinema la fel de subtil precum Orson Welles \u00een \u201eCetateanul Kane\u201c (1941).
\nCele trei personaje centrale ale controversatei povesti violente sunt un samurai (interpretat de Masayuki Mori), sotia sa (Machiko Ky\u00f4, cea care \u00een 1956 avea sa devina partenera lui Marlon Brando \u00een comedia \u201eThe Teahouse of the August Moon\u201c) si banditul Taj\u00f4maru (celebrul actor Toshir\u00f4 Mifune). Toate versiunile povestii au \u00een comun faptul ca samuraiul moare dupa ce sotia sa este violata de bandit, \u00eensa \u00een fiecare dintre versiuni exista un alt responsabil de aceasta moarte. Pe r\u00e2nd, aflam cum vad lucrurile banditul, sotia samuraiului si chiar… defunctul, prin intermediul unei femei-medium. Apoi, dupa ce \u00eel lasa pe nou-venit sa se familiarizeze cu cele trei perspective, taietorul de lemne afirma, sovaitor, ca stie mai multe dec\u00e2t a marturisit \u00een fata instantei si-si prezinta propriul punct de vedere. Din fericire, rasturnarile de situatie succesive sunt delectabile, nicidecum confuze, pentru spectatori, deoarece jocul epistemologic este tinut permanent sub control, cu mestesug, de catre autor.
\nDin punct de vedere dramaturgic, \u201eRash\u00f4mon\u201c a influentat foarte multe productii cinematografice realizate, de-a lungul ultimelor sase decenii, \u00een \u00eentreaga lume. Astazi, filmele cu naratiuni discontinue, acronice, si perspective multiple asupra acelorasi fapte nu mai sunt deloc rare, cum erau \u00een 1950. Din punct de vedere stilistic, Kurosawa a cautat \u00een trecutul cinematografului \u201eacea frumusete particulara care-l caracteriza\u201c, oprindu-se la avangarda franceza a anilor ’20, la Ren\u00e9 Clair, Louis Delluc Abel Gance sau Marcel L’Herbier (dupa cum marturiseste chiar regizorul, \u00eentr-un fragment din \u201eComme une autobiographie\u201c preluat de Tessier). \u00centr-un film alb-negru, jocurile de lumina concepute de Kazuo Miyagawa, \u201efara \u00eendoiala cel mai bun operator japonez al generatiei sale\u201c (conform aceluiasi Tessier), \u00eenc\u00e2nta la fel de mult ca si coloana sonora (de pe care trebuie mentionata memorabila utilizare a \u201eBoleroului\u201c de Ravel ca acompaniament pentru povestea sotiei violate).
\n\u00cen cinematografia japoneza, dupa cum observa Tessier, copiile palide dupa \u201eRash\u00f4mon\u201c au aparut aproape imediat, precum \u201eFrumoasa si hotul\u201c (1952) de Keigo Kimura, cu aceeasi Machiko Ky\u00f4 \u00een rolul principal, si \u201ealte c\u00e2teva filme istorice de un exotism superficial\u201c. Previzibil, americanii au realizat un remake localizat \u2013 \u201eThe Outrage\u201c (1964) de Martin Ritt, cu Paul Newman \u00een rolul banditului (mexican, de aceasta data). Desigur, frumusetea primei capodopere a lui Kurosawa nu a putut fi egalata. \u201eRash\u00f4mon\u201c este un film care poate fi (re)vazut oric\u00e2nd cu desfatare (recomand versiunea restaurata din 2008), mai ales c\u00e2nd simtim, ca si preotul de pe ecran, ca ne pierdem \u00eencrederea \u00een bunatatea si maretia fiintei umane. Finalul filmului, ca si secventa ce ne explica misterul lui \u201eRosebud\u201c (ca tot l-am comparat pe \u201eRash\u00f4mon\u201c cu \u201eKane\u201c…), aduce o binevenita raza de speranta, dupa decaderea morala prezentata anterior. Iar Akira Kurosawa, care avea sa devina cel mai cunoscut cineast japonez, sub supranumele \u201e\u00cemparatul\u201c, nu-si va pierde niciodata \u00eencrederea \u00een umanitate.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Asia nu este doar cel mai \u00eentins continent al lumii, ci si cel mai fascinant, inovator si variat, dintre toate, din punct de vedere filmic. Din nefericire, majoritatea propunerilor demne de atentie ale cinematografiilor asiatice ajung la noi tardiv sau deloc. Aceasta rubrica \u00eesi propune sa remedieze inevitabilele lacune si sa stimuleze interesul pentru valorile… Cite\u0219te mai mult »Asiawood. Kurosawa, de la subiectivism la umanism<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3871,3870,3873,3872],"class_list":["post-5184","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-akira-kurosawa","tag-asiawood","tag-film-japonez","tag-rashomon"],"views":2115,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5184","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5184"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5184\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5184"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5184"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5184"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}