{"id":5172,"date":"2010-11-04T13:07:28","date_gmt":"2010-11-04T11:07:28","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5172"},"modified":"2010-11-04T13:08:24","modified_gmt":"2010-11-04T11:08:24","slug":"sarajevo-%e2%80%93-orasul-iubirii-si-al-razboiului","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/sarajevo-%e2%80%93-orasul-iubirii-si-al-razboiului\/","title":{"rendered":"Sarajevo \u2013 orasul iubirii si al razboiului"},"content":{"rendered":"

Margaret Mazzantini, Venit pe lume,<\/em> traducere din limba italiana si note de Gabriela Lungu, Polirom, 2010,<\/em><\/strong><\/p><\/blockquote>\n

<\/strong><\/em><\/p>\n

Romanul \u201eVenit pe lume\u201c, al scriitoarei italiene Margaret Mazzantini, poate fi trecut, fara sovaire, pe lista celor mai bune carti traduse anul acesta la noi. La patru ani de la publicarea primului sau roman\u00a0 \u2013 \u201eNu te misca\u201c \u2013 v\u00e2ndut \u00een peste un milion si jumatate de exemplare, scriitoarea italianca a publicat \u00een 2008 aceasta carte seducatoare, roman al iubirii ce apune pe fundalul absurdului razboiul din Sarajevo, de la \u00eenceputul anilor ’90. \u00cen stil clasic, romanul deschide \u00een paginile sale marile probleme ale existentei \u2013 iubirea, moartea, razboiul, maternitatea, destinul \u2013 \u00eentr-o poveste tragica, plina de tensiune si surprize tulburator-consternante, concentrate \u00een imagini extrem de semnificative, dar si \u00een reflectii metaforizante, discret infuzate cu lirism. Suprapunerea povestii de fictiune cu povestea istorica are efecte \u00eencrucisate, cu un potential empatic urias, caci jocul lui \u201eca-si-cum\u201c este acceptat lesne de catre cititor, impresiile acestuia oscil\u00e2nd \u00eentre desfatarea provocata de variatiunile imaginative cu care este (de)construita povestea de dragoste si terifiantele imagini ale monstruozitatii nascute de razboi, asa cum se reflecta ele \u00een profunzimile eului confesiv, ale celor apropiati si ale unei \u00eentregi colectivitati.<\/strong><\/em><\/p>\n

Dimensiunea story a intrigii este reprezentata de povestea unei italience din Roma, a carei viata este prinsa si suspendata \u00eentre doua razboaie, unul mai crud dec\u00e2t altul si care devin indisociabile, durerea fiecaruia fiind potentata de a celuilalt. Pendularea spatiala dintre Roma si Sarajevo, cu comparatiile implicite \u00eentre doua tipuri de mentalitati si cu socurile trecerii de la violenta extrema la normalitatea ce pare bizara, este asociata si unei duble temporalitati: prezentul femeii trecute de 50 de ani care se \u00eentoarce cu Pietro, fiul de 16 ani, \u00een orasul \u00een care se nascuse acesta, printre obuze, gloante si morti, este \u00eencarcat cu toata frumusetea iubirii din tinerete, dar mai ales cu durerea acelor momente. Prezentul si trecutul se vor intersecta permanent si \u00eesi vor proiecta reciproc luminile si umbrele p\u00e2na la ultima pagina a romanului.
\n\u00centreaga viata a femeii se consuma pe doua fronturi, starii sale de spirit fiindu-i mereu asociate scene dramatice traite \u00een Sarajevo, care devin constante ale peisajului interior si vor agrava conflictele de pe celalalt front, unul mai intim, al tinerei femei indragostite, dar sterpe care, dupa pierderea mai multor sarcini si dupa interminabile tratamente, vr\u00e2nd sa-l pastreze pe Diego alaturi de ea, cauta o barza, un uter pe care sa-l \u00eenchirize. Cei doi se cunoscusera la Sarajevo, c\u00e2nd t\u00e2nara masteranda italianca venise sa studieze poezia unui scriitor iugoslav, unul dintre personajele acestuia \u2013 oaia care danseaza pentru a nu fi m\u00e2ncata de lup \u2013 devenind emblematic pentru propria-i viata. Aici \u00eel va cunoaste mai \u00eent\u00e2i pe Gojko, un t\u00e2nar si nonconformist poet care-i va ram\u00e2ne prieten toata viata, dar si pe Diego, fotograful italian, t\u00e2narul \u00eemprastiat, slabanog si orfan de tata din Genova. Dupa un mariaj ratat, Gemma \u00eesi va reface viata alaturi de copilarosul Diego. Peste ani, se vor \u00eentoarce la Sarajevo si, c\u00e2nd sunt pe punctul de a obtine p\u00e2ntecul Askai, o frumoasa t\u00e2nara punkista cu care Gemma accepta ca Diego sa aiba relatii sexuale pentru a se putea \u00eentoarce \u00een Italia cu un copil, sunt cu totii surprinsi de razboiul care transforma orasul \u00eentr-un poligon de tragere, iar pe oameni \u00een niste iepuri. Razboiul \u201ereduce totul la acelasi nimic, o toaleta publica si o manastire \u00een acelasi moloz, un om mort l\u00e2nga o pisica moarta\u201c. Atrocitatile razboiului vor lasa sa alunece raceala, absurdul, singuratatea si tristetea si \u00een vietile celor doi, fiecare traind o drama care de acum devine unica, strict personala. Dupa o a doua venire \u00een orasul dezumanizat, Gemma se va \u00eentoarce \u00een Italia cu copilul dorit, \u00eensa pretul pe care \u00eel plateste va fi Diego, sotul care va alege sa ram\u00e2na cu Aska si care va muri la Sarajevo, caz\u00e2nd drogat de pe o st\u00e2nca. Sau cel putin asa va crede timp de saisprezece ani, c\u00e2nd, \u00eentoarsa \u00een orasul iubirii sale, va afla ca, de fapt, copilul \u201epur\u201c \u00een care \u00eel vazuse mereu pe barbatul iubit, nu era al acestuia, ci era rodul violurilor multiple la care t\u00e2nara musulmanca fusese supusa, din seara \u00een care ar fi trebuit sa faca dragoste cu Diego. Violuri pe care acesta, ascuns, le privise si le fotografiase, neputincios si care continuasera \u00een lagarul pentru femei.
\nDincolo de spectaculozitatea dramei, esentiala este capacitatea de analiza psihologica si relationala a autoarei, arta acesteia de a crea personaje magistral individualizate, ale caror dureri, temeri, sperante, frici, lasitati si uri devin palpabile, iar atmosfera razboiului, asa cum se rasfr\u00e2nge acesta \u00een viata celor cunoscuti este paralizanta. \u00cen paginile cartii exista foarte multe imagini al caror potential de efect este uimitor pentru lumea \u00een care nu mai exista legi, nu mai exista dreptate, nu mai exista umanitate: copiii de la Cernob\u00eel sunt \u201efosforescenti\u00a0 ca papusile acelea care devin luminoase pe \u00eentuneric\u201c; tara explodeaza, bucata dupa bucata, ca o punga cu floricele de porumb; orasul pare o pita umpluta cu morti caci oamenii care stau la coada la p\u00e2ine stau, de fapt, la o coada a mortii, p\u00e2inea cumparata \u00eembib\u00e2ndu-se cu s\u00e2ngele lor; florareasa nu mai vinde dec\u00e2t flori de h\u00e2rtie; parcurile fara copaci se transforma \u00een cimitire; clipa \u00eent\u00e2lnirii dintre mama si sora cea mica lui Gojko, care se cautau reciproc, se transforma \u00een clipa mortii, iar \u00een urma fetitei care visa sa c\u00e2stige medalii la Olimpiada, r\u00e2m\u00e2ne pantoful cu talpa luminoasa cumparat de la New York, picioarele sale fiind sf\u00e2rtecate. Imaginea barbatului cu abdomenul sf\u00e2rtecat, \u00een mijlocul altor monstruozitati, da masura irealitatii fragmentelor de realitate, el \u00eensusi par\u00e2nd un efect special dintr-un cadru cinematografic: \u201eFemeia, asezata pe micul zid care \u00eenconjura piata, nu pl\u00e2ngea. Str\u00e2ngea \u00een brate doi copii morti, unul \u00eentr-o parte si unul \u00een cealalta, ca doua flori taiate. Alta \u00eencerca sa-si gaseasca piciorul, mergea dupa el t\u00e2r\u00e2ndu-se pe coate. Un barbat era mai caraghios dec\u00e2t ceilalti. Rasturnat ca o m\u00e2nusa pe care lumea o gaseste pe strada si o pune pe un grilaj, pentru ca, eventual, cel care a pierdut-o si trece pe acolo sa o gaseasca. Manusi desperecheate, triste, murdare de noroi. El statea acolo ca o manusa asezata pe unul dintre tuburile de metal care despart strazile. Dar nu mai avea abdomen. Doar o gaura mare circulara, cu marginile putin neregulate. \u00cen spate se vedeau oameni fugind, targi, iar el era acolo, ca un efect special\u201c.
\nPastrarea sau pierderea umanitatii este unul dintre firele pe care prozatoarea le urmareste cu mare atentie \u00een constructia personajelor sale. Gojko este reprezentativ pentru felul \u00een care ura se poate \u00eenvata \u00eentr-o singura noapte, iar sensibilitatea se metamorfozeaza \u00een cinism. Dupa ce mama si sora \u00eei sunt omor\u00e2te, poetul pacifist se transforma \u00eentr-un instrument al crimei, limita dezumanizarii sale fiind atinsa \u00eentr-o scena povestita ?aisprezece ani mai t\u00e2rziu lui Pietro: \u201e\u00centr-o buna zi m-am trezit asa, pe un c\u00e2mp, cu tovarasii mei de brigada, juc\u00e2nd… numai ca \u00een locul mingii era un cap, un cap pe care-l taiasem unui cetnic, ne jucam cu el, \u00eel rostogoleam pe un c\u00e2mp verde acoperit cu floricele galbene si albastre… Transpiram, r\u00e2deam, era un joc, era normal, ne deranja doar ca ne murdaream pantalonii cu s\u00e2nge, asa ca i-am suflecat\u201c. \u00centoarcerea la poezie va fi, dupa aceasta zi imposibila, asa cum imposibil \u00eei va fi si Askai sa mai c\u00e2nte la trompeta pe care violatorii o folosisera ca instrument al violentelor. si Diego va simti ca, fotografiind mortii, nu face altceva dec\u00e2t sa-i \u00eengroape. Arta, altfel consolatoare, se vadeste neputincioasa \u00een fata acestor orori. Aceeasi arta, \u00eensa, stie sa caute \u00een realitate, precum aparatul de fotografiat al lui Diego, si sa surprinda ceva ce trece fara a fi vazut altfel, reverberatii, clipe smulse din cutele existentelor si ale timpului.
\nMargaret Mazzantini este o prozatoare extrem de talentata care stie sa recompuna tabloul \u201evietii-\u00een-istorie\u201c, mult mai greu de obtinut dec\u00e2t un obiectiv si distant \u201ediscurs-asupra-istoriei\u201c. Romanul \u201eVenit pe lume\u201c aduce, \u00een primul r\u00e2nd, bucuria lecturii, caci gravitatea subiectului este, \u00een acelasi timp accentuata, dar si \u00eembl\u00e2nzita prin stilul fluid si degajat, prin darul povestirii si prin forta senzoriala a imaginilor corporalizante ce recreeaza, \u00een cadre de tip cinematografic, timpul si spatiul explorat, dar mai ales avatarurile unor existente ravasite.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Margaret Mazzantini, Venit pe lume, traducere din limba italiana si note de Gabriela Lungu, Polirom, 2010, Romanul \u201eVenit pe lume\u201c, al scriitoarei italiene Margaret Mazzantini, poate fi trecut, fara sovaire, pe lista celor mai bune carti traduse anul acesta la noi. La patru ani de la publicarea primului sau roman\u00a0 \u2013 \u201eNu te misca\u201c \u2013… Cite\u0219te mai mult »Sarajevo \u2013 orasul iubirii si al razboiului<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3857,3859,3861,3860,3858],"class_list":["post-5172","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-margaret-mazzantini","tag-polirom","tag-razboiul-din-sarajevo","tag-scriitoare-italiana","tag-venit-pe-lume"],"views":2332,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5172","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5172"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5172\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5172"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5172"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5172"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}