{"id":5151,"date":"2010-11-04T12:40:55","date_gmt":"2010-11-04T10:40:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5151"},"modified":"2010-11-04T12:41:58","modified_gmt":"2010-11-04T10:41:58","slug":"%e2%80%9enu-exista-judecatori-definitivi%e2%80%9c-rememorari-in-anul-tolstoi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9enu-exista-judecatori-definitivi%e2%80%9c-rememorari-in-anul-tolstoi\/","title":{"rendered":"\u201eNu exista judecatori definitivi\u201c  Rememorari \u00een Anul Tolstoi"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>\u00centr-o vara de la \u00eenceputul acestui deceniu, scriam \u00een \u201eAdevarul literar si artistic\u201c despre reabilitarea nemuritorilor, \u00een urma unei informatii de presa, pe care o consideram de-a dreptul senzationala, privind un memoriu al lui Vladimir Tolstoi, adresat patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse, de revocare a ordinului prin care autorul capodoperelor \u201eRazboi si pace\u201c, \u201eAnna Karenina\u201c sau \u201e\u00cenvierea\u201c, a fost excomunicat, \u00eentruc\u00e2t \u00een scrierile sale si-ar fi permis idei si libertati ce contraveneau ori se abateau de la spiritul si litera cartilor sfinte. Tocmai se \u00eemplinea un veac de la pronuntarea severei sentinte (1901). \u00cen memoriul \u00eenaintat de stranepotul marelui scriitor si custode al muzeului de la Iasnaia Poliana se spunea: \u201eAcum, c\u00e2nd umanitatea a atins un nou nivel al tolerantei spirituale, am dreptul sa sper ca rolul pe care stramosul meu l-a avut \u00een istorie poate fi reconsiderat. Rusii nu pot renunta la geniul profetic al natiunii lor, care onoreaza aceasta cultura p\u00e2na \u00een zilele noastre\u201c.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Subliniind semnificatia unui asemenea demers, ma \u00eentrebam totusi, nu fara o oarecare smerenie, de altfel cuvenita: \u00een fond, pe cine reabilitam noi, muritorii, credinciosi crestini sau ierarhi ai Bisericii? Pe Tolstoi, pe Creanga, un alt mare pedepsit prin \u201eexcluderea din catalogul clericilor bisericesti si pentru totdeauna neadmis \u00een cler\u201c? Ei ne reabiliteaza sau ar trebui sa ne reabiliteze pe noi, mereu, pentru a fi demni de suflul nemuritor al lumilor pe care le-au creat. Din pacate, daca este adevarat ce am aflat, speranta lui Vladimir Tolstoi, stranepotul celui despre care s-a spus ca este cel mai mare prozator al tuturor timpurilor, s-a dovedit a fi desarta, recursul sau ram\u00e2n\u00e2nd fara raspuns din partea \u00eenaltelor fete.<br \/>\n\u00cent\u00e2mplarea a facut ca tocmai c\u00e2nd eram contrariat de faptul ca nu s-a dat curs amintitei solicitari, deopotriva demna si cuviincioasa, sa ascult un excelent documentar radiofonic, la un post strain, pe tema mutatiilor produse \u00een psihologia si \u00een habitudinile newyorkezilor, ale americanilor \u00een general, dupa atacul terorist de la 11 septembrie 2001. Ce aflam din acea emisiune? Ca individualistul, vesnic ocupatul si preocupatul de c\u00e2stig, de profit, cvasiizolatul homo americanus a devenit brusc mai sociabil, mai interesat de cei din jur, de cum traiesc acestia, de ceea ce simt ei etc. Parea ca americanii au descoperit, \u00een fine, ceva foarte important si anume ceea ce constata un personaj dintr-o povestire a lui Gabriel Garcia M\u00e1rquez: ca \u201enimic nu e mai greu pe lume dec\u00e2t sa traiesti\u201c. Ori, cum zice celebrul erou al lui Tolstoi \u00eensusi, Piere Bezuhov: fiecare se apara de viata asa cum poate&#8230; Fericirea este fatalmente egoista si asa-zic\u00e2nd discriminatorie. Ea desparte, pe c\u00e2nd marile nenorociri unesc, prin confruntarea dura cu existenta tragica (titlul unui stralucit eseu filosofic al lui D. D. Rosca) a noastra, a tuturor. Iata ca pericolele ne p\u00e2ndesc la tot pasul, \u00een fiecare secunda a existentei, iar moartea nu e ceva ce li se \u00eent\u00e2mpla numai altora. E usor sa ne dam seama c\u00e2t de brusca si de dramatica a fost si este o asemenea \u201etrezire\u201c. M-a frapat, apoi, ascult\u00e2nd documentarul amintit, faptul ca americanii se \u00eendreptau sau se \u00eentorceau \u00een terifianta toamna a acelui an, la lectura, vreau sa spun la lectura Cartii (cu majuscula). Criza, inclusiv existentiala, prin care au trecusera si trec, criza de care, indubitabil, vor fi multa vreme puternic marcati, i-a \u00eentors asa-zic\u00e2nd spre ei \u00eensisi, altfel dec\u00e2t prin prisma dorintei de c\u00e2stig si bunastare. Am fost surprins sa aud ca se citea ca niciodata poezia lui Auden, nimeni altul dec\u00e2t autorul \u201eV\u00e2rstei anxietatii\u201c, ca se citeau, mai ales, romanele lui Tolstoi si Dostoievski, adica doi scriitori care ilustreaza, fiecare \u00een felul sau, (si) ceea ce as numi atitudinea crestina. Si asta chiar \u00een si din spatiul unei spiritualitati \u00eendelungate si de o intensitate, descrisa cu o forta inegalabila \u00een opere ca, de pilda, \u201eFratii Karamazov\u201c sau \u201eCrima si pedeapsa\u201c. Sa sari de la telenovele, de la produsele de larg consum ale industriei cinematografice americane, de la (cel mult) memoriile frivole ale unor foste si fosti, tiparite de editori pentru care cartea este si trebuie sa fie doar o afacere profitabila la poezia lui Auden, la proza lui Dostoievski si a lui Tolstoi, iar asta \u00eentr-o stare de criza, c\u00e2nd moralul \u00eeti e la pam\u00e2nt, este \u00een acelasi timp temerar, chiar periculos, dar si potential vindecator. \u201ePrincipalul e sa-i iubesti pe ceilalti asa cum te iubesti pe tine si asta-i tot, nu-ti mai trebuie nimic: imediat ai afla cum sa-ti cladesti raiul. Si totusi nu e dec\u00eet un vechi adevar, pe care oamenii l-au repetat si l-au citit de un bilion de ori, dar uite ca n-a prins radacini! \u00abConstiinta vietii este mai presus de viata, cunoasterea legilor fericirii este mai presus de fericire\u00bb\u201c \u2013 scria Dostoievski \u00een \u201eJurnalul\u201c sau. Si mai spune acolo ceva Fiodor Mihailovici, cel ce a patruns \u00een sufletul omenesc la ad\u00e2ncimi pe care nimeni nu le-a mai atins p\u00e2na la el si nici de la el \u00eencoace. Mai bine zis, ne atrage atentia, \u00een acelasi \u201eJurnal\u201c, ca raul se ascunde \u00een noi mult mai profund dec\u00e2t se crede, ca \u201eoricare ar fi organizarea societatii, nu vei putea evita raul\u201c, ca sufletul omului va ram\u00e2ne acelasi, ca anormalul si pacatul provin chiar din el si ca, \u00een sf\u00e2rsit, legile spiritului uman sunt \u00eenca at\u00e2t de putin stiute, at\u00e2t de putin cunoscute de stiinta, at\u00e2t de nedefinite si de misterioase \u201e\u00eenc\u00e2t nu exista si nu pot exista nici doctori, nici judecatori definitivi\u201c.<br \/>\nLa putin timp dupa stirea privind cererea lui Vladimir Tolstoi aflam ca undeva, departe, la capatul pam\u00e2ntului, tocmai murea un alt mare scriitor rus, un clasic al literaturii sovietice, cum a fost caracterizat, autorul unor romane celebre, traduse \u00een zeci si zeci de limbi \u2013 Victor Astafiev. A \u00eenfatisat lumii \u2013 ca si alti poeti, dramaturgi si prozatori rusi contemporani, de pilda Valentin Rasputin \u2013 ceea ce am putea numi Siberia profunda. Una dintre cartile sale se intituleaza \u201eCopilarie \u00een Siberia\u201c, iar o alta \u201ePierdut \u00een taiga\u201c. E mai greu sa patrunzi \u00eentelesul \u00eentreg al acestei din urma sintagme, daca \u2013 precum a avut prilejul semnatarul acestor r\u00e2nduri \u2013 n-ai vazut si n-ai strabatut un drum prin taiga, daca n-ai poposit \u00eentr-un oras sau \u00een vreun sat cu case de lemn, adevarate bijuterii arhitectonice si artistice, pierdute \u00een imensitatea Siberiei&#8230; Astafiev a murit acolo unde s-a si nascut, \u00eentr-o regiune plina de mister, parca dintr-o alta galaxie, la Krasnoiarsk. A copilarit, a trait si a scris \u00eentr-o izba, fara radio, fara televizor. Acolo i-a primit \u00een vizita pe Gorbaciov, pe Elt\u00een, dar si pe Soljenit\u00een. Avea 77 de ani, era veteran al Marelui Razboi. Gratie lui, \u00een literatura rusa, si nu numai, postbelica a intrat soldatul sovietic cel adevarat, ne\u00eenfrumusetat propagandistic. Nomenclatura militara nu a vazut cu ochi buni literatura sa, desi prin aceasta mitul eroic al soldatului simplu nu numai ca nu iesea micsorat, dar era potentat. Soljenit\u00een va aprecia originalitatea artei narative a lui Astafiev, dar \u00eenainte de toate faptul ca \u201eiubea adevarul si \u00eel apara\u201c (sunt cuvintele celui ce a scris \u201eO zi din viata lui Ivan Denisovici\u201c si \u201ePavilionul cancerosilor\u201c). \u00cel considera pe autorul romanului \u201eMicul pescar din taiga\u201c ca fiind printre \u201eprimii care au reactionat \u00een fata degradarii morale a vietii noastre\u201c. Ce constiinte sunt marii scriitori rusi! Si c\u00e2nd spun asta nu ma g\u00e2ndesc doar la titanii din secolul al XIX-lea: Puskin, Gogol, Dostoievski, Tolstoi, Cehov, ci si la contemporanii nostri: Evtusenko, Rasputin (precum Astafiev, iviti, si acestia, cu tot cu sufletul abisal, din ad\u00e2ncurile Siberiei) Suksin sau Makine.<br \/>\n\u00cenchei prin a aminti ca Tolstoi si Dostoievski nu s-au \u00eent\u00e2lnit niciodata, nu s-au aflat niciodata fata \u00een fata. \u201eDoi necunoscuti\u201c a caror poveste ne-a spus-o Ion Ianosi \u00eentr-o admirabila carte. Doi necunoscuti care \u00eensa se cunosteau, se simteau reciproc mai bine si mai profund dec\u00e2t ne putem imagina. O marturie ne-o ofera chiar Tolstoi: \u201eAm fost scriitor si scriitorii sunt cu totii orgoliosi, invidiosi, \u00een orice caz eu sunt un astfel de scriitor. Dar nu mi-a trecut niciodata prin cap sa ma masor cu el (cu Dostoievski \u2013 nota mea), niciodata&#8230; Asta \u00eemi provoaca invidie, la fel inteligenta, dar cele ale inimii numai bucurie. Asa ca l-am socotit un prieten de-al meu si nici nu ma g\u00e2ndeam sa nu-l \u00eent\u00e2lnesc, iar daca p\u00e2na acum asta nu s-a \u00eent\u00e2mplat mai este totusi timp. Si dintr-odata, la masa \u2013 pr\u00e2nzeam singur, \u00eent\u00e2rziasem \u2013 citesc: a murit (&#8230;) M-am zapacit, iar apoi mi-am dat seama c\u00e2t mi-a fost de drag; am pl\u00e2ns si mai pl\u00e2ng si acum\u201c.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>\u00centr-o vara de la \u00eenceputul acestui deceniu, scriam \u00een \u201eAdevarul literar si artistic\u201c despre reabilitarea nemuritorilor, \u00een urma unei informatii de presa, pe care o consideram de-a dreptul senzationala, privind un memoriu al lui Vladimir Tolstoi, adresat patriarhului Bisericii Ortodoxe Ruse, de revocare a ordinului prin care autorul capodoperelor \u201eRazboi si pace\u201c, \u201eAnna Karenina\u201c sau&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/%e2%80%9enu-exista-judecatori-definitivi%e2%80%9c-rememorari-in-anul-tolstoi\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">\u201eNu exista judecatori definitivi\u201c  Rememorari \u00een Anul Tolstoi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3842,3841,3840],"class_list":["post-5151","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-excomunicarea-lui-tolstoi","tag-memoriu-al-lui-vladimir-tolstoi","tag-tolstoi"],"views":1930,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5151","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5151"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5151\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5151"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5151"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5151"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}