{"id":5145,"date":"2010-11-04T12:35:45","date_gmt":"2010-11-04T10:35:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5145"},"modified":"2010-11-04T12:36:31","modified_gmt":"2010-11-04T10:36:31","slug":"cand-tehnica-nu-mai-este-suficienta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-tehnica-nu-mai-este-suficienta\/","title":{"rendered":"C\u00e2nd tehnica nu mai este suficienta&#8230;"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Graham Swift, <em>M\u00e2ine, <\/em><br \/>\ntraducere si note de Cristiana Visan, Editura Polirom, 2008<\/strong><\/p><\/blockquote>\n<p>\u201ePam\u00e2ntul apelor\u201c este romanul care-i aduce lui Graham Swift consacrarea \u00een spatiul literar britanic \u2013 si nu numai \u2013 at\u00e2t prin tematica, modalitatea de rezolvare a conflictelor si strategiile narative utilizate (care demonstreaza arta autorului de a se folosi de o parte a modalitatilor specifice de expresie ale realismului magic, dar de a le trata sensibil diferit), c\u00e2t si prin succesul pe care l-a avut versiunea cinematografica a cartii, cu Jeremy Irons \u00een rolul principal. Ulterior, un alt roman, \u201eUltima comanda\u201c (1996) avea sa-i fie \u00eencununat cu prestigiosul Booker Prize, confirm\u00e2nd intuitia artistica a lui Swift de a se raporta, acum, la tehnica faulkneriana a monologului interior din \u201ePe patul de moarte\u201c. Cu astfel de \u201eantecedente\u201c, era evident ca fiecare noua aparitie editoriala a scriitorului avea sa fie asteptata cu mare interes at\u00e2t de publicul cititor, c\u00e2t si de critica literara, doritoare sa investigheze capacitatea lui Swift de a-si \u00eennoi formulele narative sau de a le rafina pe cele deja utilizate. Iar daca \u00een \u201eLumina zilei\u201c (2003) impunerea unei constiinte (si voci) auctoriale apte sa controleze totul (desfasurarea actiunii, relatiile dintre personaje, precum si consecintele faptelor relatate, tehnica lui Swift fiind, aici, aceea de a-l pastra \u00een centrul atentiei pe detectivul a carui datorie e sa investigheze o serie de \u00eent\u00e2mplari \u00een care, \u00eensa, va ajunge sa se implice cu totul) era o reusita, romanul rezist\u00e2nd at\u00e2t la nivelul epicii, c\u00e2t si la acela al analizei psihologice, \u201eM\u00e2ine\u201c, cartea pe care autorul o publica \u00een anul 2007 se dovedeste a fi o dezamagire. Nu at\u00e2t din cauza asteptarilor \u2013 mari, fireste! \u2013 pe care cititorul le nutreste \u00een fata unui text al lui Graham Swift, c\u00e2t mai ales din cauza unor evidente deficiente ale acestui roman. Si care, paradoxal, nu sunt de natura tehnica, nu tin de metoda narativa \u2013 oricum am lua-o, trebuie sa recunoastem ca aceasta ram\u00e2ne stralucita! \u2013 ci de o serie de detalii care, cu c\u00e2t se doresc a fi mai uluitoare, cu at\u00e2t reusesc sa cada \u00een derizoriu. Desigur, \u00een cazul unui alt autor, astfel de imperfectiuni ar fi fost, poate, mult mai usor trecute cu vederea, \u00eensa, compar\u00e2nd cartea de fata cu excelenta realizare artistica si cu echilibrul remarcabil din \u201eWaterland\u201c sau cu tehnicile experimentale din \u201eLast Orders\u201c, cititorul va simti, fara \u00eendoiala, nivelul inferior la care ram\u00e2ne \u201eM\u00e2ine\u201c, mai cu seama pentru ca \u00eentregul roman accentueaza asteptarile lectorului, numai ca deznodam\u00e2ntul nu va reusi nicidecum sa se ridice la nivelul acestora.<br \/>\nAparent, Swift urmeaza si acum modelul din \u201eLumina zilei\u201c. Si anume, construieste conflictul \u00een asa fel \u00eenc\u00e2t cititorul sa nu fie interesat at\u00e2t de mult de ceea ce urmeaza sa se \u00eent\u00e2mple, ci mai ales de ceea ce s-a \u00eent\u00e2mplat \u00een trecut, cu sugestia mereu accentuata ca e vorba despre evenimente de cea mai mare importanta nu doar pentru viitorul protagonistilor, ci de-a dreptul pentru viata acestora. Informatiile vor fi, prin urmare, oferite cu mare zg\u00e2rcenie, lectura mentin\u00e2ndu-se tensionata, prin intermediul acestui procedeu, de la \u00eenceput si p\u00e2na la sf\u00e2rsit. Numai ca \u00een \u201eM\u00e2ine\u201c autorul \u00eencalca el \u00eensusi regulile la care \u00eencearca sa dea impresia ca s-ar raporta, fapt pe care cititorul \u00eel \u00eentelege complet abia la final, caci marele secret din trecut despre care se tot vorbeste se dovedeste a fi unul de-a dreptul banal (ca sa nu mai vorbim ca \u00eentreg romanul, intitulat, totusi, \u201eM\u00e2ine\u201c, se raporteaza exclusiv la trecut, ajung\u00e2nd chiar sa fie, pe alocuri, o lectura fastidioasa!), nejustific\u00e2nd desfasurarea de forte (si de tehnici narative!) de p\u00e2na atunci. Caci, \u00een fond, romanul \u201eM\u00e2ine\u201c consta \u00een lungul monolog al Paulei, cea care se pregateste, de-a lungul unei \u00eentregi nopti de nesomn, o noapte ploioasa, petrecuta \u00een Putney, \u00een casa ei eleganta si alaturi de sotul sau, Mike \u2013 care doarme linistit l\u00e2nga ea \u2013 pentru dimineata care va urma, momentul \u00een care ar trebui sa le dezvaluie celor doi copii ai sai, gemenii Kate si Nick, \u00een v\u00e2rsta de saisprezece ani, un teribil secret, ce le va zgudui tuturor existenta.<br \/>\nDin pacate, Graham Swift a ignorat, \u00een aceasta carte, marele adevar ca nu oricarei istorii i se potriveste tehnica am\u00e2narii (plus a suspans-ului) si nici pastrarea distantei si a racelii de catre narator. \u00cen fond, ceea ce e aplicabil \u00een cazul unui detectiv nu este la fel \u00een cazul unei mame, astfel \u00eenc\u00e2t lungul excurs al Paulei prin hatisurile trecutului nu reuseste sa convinga si cu at\u00e2t mai putin sa emotioneze. Caci, \u00een ciuda faptului ca Swift este creatorul c\u00e2torva personaje feminine de exceptie, daca e sa ne g\u00e2ndim, aici, doar la Mary Metcalf din \u201eWaterland\u201c, tonul Paulei ram\u00e2ne, \u00een \u201eM\u00e2ine\u201c, artificial. Un cititor sau, de ce nu, o cititoare mai aplecati spre mali?iozitate si mai atenti la nuante dec\u00e2t admiratorii fara rezerve ai scriitorului britanic, ar putea spune chiar ca Paula vorbeste exact asa cum, \u00een romanele de consum ori \u00een cine stie ce reviste ilustrate, un barbat \u00eesi \u00eenchipuie ca trebuie sa vorbeasca o femeie \u2013 afectat, fals, fara prea multe nuante. \u00cen plus, desi autorul a intentionat s-o faca sa se exprime asa cum fac oamenii obisnuiti atunci c\u00e2nd se cred singuri, nici acest lucru nu a functionat \u00een favoarea Paulei, pentru ca vorbind astfel \u2013 si vorbind numai ea!&#8230; \u2013 femeia da adesea senzatia ca n-ar fi altceva dec\u00e2t o imagine parodica. Dovada ca, \u00een urma lecturii lungului ei monolog, Otis, pisica pe care familia o avusese cu decenii \u00een urma, pare a fi mult mai bine conturata dec\u00e2t alti apropiati ai Paulei. Astfel \u00eenc\u00e2t ceea ce se dorea a fi istoria (anatomia!) unui mariaj cu urcusurile si cobor\u00e2surile lui, cu c\u00e2teva infidelitati lipsite de importanta, cu c\u00e2teva renuntari, si ele fara prea mari consecinte, devine mai degraba o lunga lista a realizarilor \u2013 si mai cu seama a celor din plan financiar&#8230; Fara \u00eendoiala, imaginile sunt bine configurate, Swift ram\u00e2ne un maestru \u00een acest domeniu, de asemenea tehnica si structurarea planului narativ sunt, cel putin \u00een anumite fragmente, remarcabile. \u00censa ram\u00e2ne evidenta, oric\u00e2t ar \u00eencerca aceste artificii scriitoricesti sa \u00eendrepte atentia cititorului spre altceva, lipsa legaturii profunde dintre forma aceasta (caci romanul este, trebuie sa recunoastem, bine structurat) si fond. Secretul Paulei, marele secret de familie, nici nu merita dezvaluit aici, e suficient ca, la finalul lecturii acestui roman, ram\u00e2ne dezamagirea provenita mai cu seama din latura tehnica la care \u201eM\u00e2ine\u201c pare a reduce totul; asemenea unui mecanism care functioneaza foarte bine \u2013 \u00eensa \u00een gol&#8230; \u00cen plus, se observa si faptul ca, daca, totusi, \u00een prima jumatate a cartii, strategiile narative reuseau sa sustina mesajul, iar aluziile si sugestiile \u00eesi pastrau viabilitatea, de la un moment dat \u00eencolo repetitiile de genul \u201eca sa fiu sincera\u201c, \u201edaca e sa va spun adevarul p\u00e2na la capat\u201c \u00eencep sa oboseasca si, inevitabil, sa-si piarda, progresiv, consistenta. Apoi, \u00een colocvialismul ei, Paula se vrea a fi o maestra a am\u00e2narii \u2013 cumva asemenea autorului \u00eensusi&#8230; \u2013 si a constructiilor frastice lungi, presarate cu virgule si cu at\u00e2t de multe \u00eentreruperi ale ideii principale, \u00eenc\u00e2t, nu o data, cititorul uita de unde s-a pornit si nu \u00eentelege nici unde trebuie sa se ajunga. Totul fiind menit a sublinia teama Paulei la g\u00e2ndul a ceea ce s-ar putea \u00eent\u00e2mpla de a doua zi \u00eencolo, dupa ce marele secret va fi dezvaluit copiilor. Dar romanul ram\u00e2ne cantonat \u00een trecut, relatarea \u00eencep\u00e2nd cu atmosfera lipsita de griji a anilor &#8217;60 de la Brighton si ajung\u00e2nd p\u00e2na \u00een fatala noapte a monologului Paulei, doua decenii mai t\u00e2rziu.<br \/>\nGraham Swift a \u00eencercat sa mentina treaza atentia cititorului de-a lungul \u00eentregului roman si, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, sa-si determine (sau, uneori, de-a dreptul sa-si sileasca!) cititorul sa faca presupuneri cu privire la secretul pastrat cu sfintenie vreme de at\u00e2tia ani si care e menit a fi, finalmente, dezvaluit. Scriitorul reuseste \u00een toate aceste demersuri. Dar cu ce pret? Caci rezultatul va fi acela ca, dupa lectura integrala a textului, cititorul e obosit \u2013 mult prea obosit \u2013 pentru a mai aprecia efortul depus pentru construirea unui asemenea esafodaj complicat, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t spaimele Paulei se vor dovedi nejustificate \u00een raport cu tainele sale&#8230; Tocmai de aceea, ceea ce parea a deveni, la un moment dat, linistit roman de moravuri contemporane, presarat si cu c\u00e2teva note de comedie de caractere, plus un lirism care, daca ar fi fost mai bine dozat, ar fi putut salva mult din mesajul cartii, se transforma \u00een nedorita parodie, rezultata mai cu seama din inabilitatea pe care, din pacate, Swift o dovedeste at\u00e2t \u00een ceea ce priveste pastrarea echilibrului \u00eentre tehnica si continutul propriu-zis, c\u00e2t si \u00een adecvarea procedeelor narative la subiectul abordat. P\u00e2na si subtila \u00eencercare a autorului de a-si implica cititorii \u00een discursul narativ esueaza. Caci, daca la \u00eenceput modul de adresare al Paulei (\u201edragii mei\u201c, \u201e\u00eengerii mei\u201c) era menit a include doar copiii, spectatorii de a doua zi ai marelui spectacol al dezvaluirilor complete ale parintilor lor, treptat, acesta devine tentativa lui Swift de a se adresa tocmai cititorilor romanului. Si, cu toate ca strategia ar fi putut avea sorti de izb\u00e2nda, cu conditia sa fie bine condusa catre deznodam\u00e2nt, prea frecventa repetare a acestor formule nu face dec\u00e2t sa oboseasca si se dovedeste, \u00een cele din urma, lipsita de acoperire la nivel estetic. \u201eM\u00e2ine\u201c ram\u00e2ne un roman bine scris, fac\u00e2nd uz de toate procedeele impuse deja de Swift \u00een creatiile sale anterioare, chiar remarcabil \u00een unele pagini \u2013 la nivelul strict al tehnicii narative. Din pacate, \u00eensa, atunci c\u00e2nd citim o carte, e greu sa avem \u00een vedere doar acest nivel \u2013 si nici chiar un autor de talia lui Graham Swift nu poate cere cititorului sa se multumeasca cu tehnica. Mai ales ca uneori se vede cum (si de ce!) aceasta nu este suficienta si nici nu mai poate convinge.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Graham Swift, M\u00e2ine, traducere si note de Cristiana Visan, Editura Polirom, 2008 \u201ePam\u00e2ntul apelor\u201c este romanul care-i aduce lui Graham Swift consacrarea \u00een spatiul literar britanic \u2013 si nu numai \u2013 at\u00e2t prin tematica, modalitatea de rezolvare a conflictelor si strategiile narative utilizate (care demonstreaza arta autorului de a se folosi de o parte a&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cand-tehnica-nu-mai-este-suficienta\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">C\u00e2nd tehnica nu mai este suficienta&#8230;<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3831,3833,3832],"class_list":["post-5145","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-graham-swift","tag-literatura-engleza","tag-maine"],"views":1862,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5145","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5145"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5145\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5145"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5145"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5145"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}