{"id":5141,"date":"2010-11-04T12:33:05","date_gmt":"2010-11-04T10:33:05","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5141"},"modified":"2010-11-09T08:27:35","modified_gmt":"2010-11-09T06:27:35","slug":"pagini-de-dictionar-ion-gheorghe","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/pagini-de-dictionar-ion-gheorghe\/","title":{"rendered":"Ion Gheorghe"},"content":{"rendered":"

Lirica lui Ion Gheorghe vine din doua directii. \u00cen primul r\u00e2nd, dintr-un modernism nationalist postwhitmanian, prin care poetul interpreteaza rolul megaloman de transmitator al unei comunitati. \u00cen al doilea r\u00e2nd, din inventia lingvistica av\u00e2ndu-si radacinile \u00een fictiunea personala a substratului traco-getic, \u00een carti populare, literatura sapientiala si \u00een folclor. Ion Gheorghe ilustreaza tipul bardului care \u00eesi asuma misiunea supraindividuala a revelarii unor esente de genul acelora care definesc simbolic un grup uman, o etnie sau o natiune. Pentru ca asumarea sa fie veridica, emisia poetica trebuie sa aiba aerul ca este realizata pe frecventele pe care vorbeau profetii biblici; persoana \/ personajul poetului vor fi proiectate pe p\u00e2nza mare a unor competente care sunt de \u00eenteles \u00een calitatea lor generica, de competente ale grupului. Discursul sau va fi modulat dupa acele caracteristici expresive si structurale care califica spatiul simbolic pe care crede ca \u00eel reprezinta: folclorul, chipul conotat \u00een tuse arhetipale al taranului, substratul traco-dacic etc. Desigur, rezultatul tine de inventie si nu de descriere, este o fictiune \u00eendatorata \u00eentr-o masura evident mai mare poetului dec\u00e2t \u201esurselor\u201c\u2013\u00a0 istorice, lingvistice, arheologice\u2013\u00a0 pe care acesta le-a folosit. \u00cen unele volume, precum \u201eDacia F\u00ebniks\u201c, (1978), inventia este totala, cu deschidere catre grotesc; \u00een altele, \u201eElegii politice\u201c, (1980), de pilda, partea de fabulatie mitologizanta nu anuleaza reteaua realului (\u201epoliticului\u201c), ci o acutizeaza prin ridicarea faptului umil la puterea principiului.
\nCartile lui Ion Gheorghe pot fi distribuite \u00een c\u00e2teva cicluri
\ntematice. <\/strong>
\nUn prim filon, cel mai precar reprezentat cantitativ, este acela al calatoriilor extraordinare, compus din \u201eNopti cu luna pe Oceanul Atlantic. Scrisori esentiale\u201c (1966) si \u201eAvatara\u201c (1972). Prin cel dint\u00e2i volum, compus de-a lungul voiajului pe un pescador rom\u00e2nesc, autorul se anunta si se impune \u00een poezia postbelica. Un poem face simptomatic referire la Walt Whitman, model asumat de tranzitivitate si expansiune \u2013 simultan megalomana si autentica, patetica si privata, personala si colectiva\u2013\u00a0 a unui eu liric care oglindeste mai mult dec\u00e2t individul pe care-l exprima (\u201eS-a gasit inelul de iarba al poetului\u201c). \u201eAvatara\u201c valorifica o calatorie \u00een Cuba, \u00een acei ani tara afina ideologic Rom\u00e2niei si autorului, care participa acolo la taierea trestiei.
\nAlt ciclu este cel taranesc, \u00een care intra \u201eVine iarba\u201c (1968), \u201eMegalitice\u201c (1972), \u201eNoimele\u201c (1976), \u201eElegii politice\u201c si \u201eCondica \u00een versuri\u201c (1987). Desi poetul a compus si pe tema constructiei industriale si a proletariatului, precum \u00een \u201eCaile pam\u00e2ntului\u201c (1960) si \u201eCariatida\u201c (1964), lucrarile din aceasta categorie ram\u00e2n necaracteristice. Pentru Ion Gheorghe, taranii compun clasa (\u00een termeni marxisti) fundamentala, primordiala si ireductibila. Disidenta fata de linia Partidului Comunist, care urmarea sa converteasca taranimea, perceputa ca treapta inferioara, \u00een proletariat, invent\u00e2nd chiar conceptul de \u201etarani muncitori\u201c, este evidenta, nu si singulara \u00een literatura anilor ’60, plina de ecouri privind \u201euciderea cailor\u201c\u2013 metafora a deposedarii taranului, a mecanizarii si alienarii vietii lui. \u00cenca din \u201eVine iarba\u201c este operata asocierea dintre gr\u00e2u si moarte (\u201eC\u00e2ine mort\u201c) sau, \u00een poezia care da titlul volumului, este descrisa dialectica dintre vegetal (rural) si industrial (urban), sub \u00eendemnul amenintator \u201eNu va jucati niciodata cu iarba\u201c. \u00cen \u201eMegalitice\u201c apare poemul \u201eLa capat\u00e2iul gigantului\u201c, unde alegorizarea taranimii exploatate si muribunde este c\u00e2t se poate de stravezie si de taioasa: gigantul \u201ecazut \u00een iarba\u201c, \u201e\u00eempilat de moarte\u201c e pus \u00een opozitie cu \u201etr\u00e2ntorii \u00een miezul stupului, \/ unde se plamadeste mierea acestei tari multe veacuri agrare!\u201c. Ideologia contrapusa tine de utopia paseista a secolului al XIX-lea:<\/p>\n

\u201ePam\u00e2ntul de sub unghia gigantului, patria mea, ogor de aur, \/ adevarata tara a clasei mele mame, \/ tarina manoasa, aluat negru si gras ca s\u00e2ngele de taur, \/ caci din pam\u00e2ntul de sub unghii al gigantului traim si nu stim de foame\u201c.<\/p><\/blockquote>\n

\u201eElegii politice\u201c (cu textul partial cenzurat la prima editie) contine, tot din perspectiva \u201eclasei\u201c taranesti, una dintre cele mai dure critici la adresa comunismului publicate \u00een epoca, poetul denunt\u00e2nd abuzurile si crimele comise de-a lungul procesului de inginerie sociala caruia i-au fost supusi taranii:<\/p>\n

\u201eExploatarea omului de catre om: \/ S-a sf\u00e2rsit: cu pistolul contra pistolului \/ A fost lichidata. Cu decrete si legi \/ Contra legilor si decretelor a fost \/ Abrogata ca institutie si forma a vietii; \/ Cu t\u00e2rnacoapele si uneltele de fabricat \/ Masini, unelte si fabrici. \/\/ Exploatarea omului de catre om s-a sf\u00e2rsit \/ S-a hotar\u00e2t sa fie-un monument, \/ Pe dealul Capatul Exploatarii Omului \/ de catre om. (…) Exploatarea omului de catre om s-a sf\u00e2rsit; \/ Jubilee, cocteiluri, serbari publice, \/ Mese comune, demonstratii spre Monument: \/ Bagatorii de seama se uita si pun la cale \/ Dezbateri teoretice, colocvii, seminarii; \/ Cum s-a sf\u00e2rsit exploatarea omului de catre om: \/ Dar p\u00e2inea cine-o taie, cine-o pune pe masa? \/ Dara blidul si talerul, cine le umple, cine \/ Le-aduce la masa? Dar vinul cine-l toarna-n \/ pahare?\u201c<\/p><\/blockquote>\n

Critica nu este totusi metasistemica, ceea ce ar fi fost imposibil si de altfel contrar convingerilor comuniste ale poetului, ci imanenta si restr\u00e2nsa preponderent la anii 50. Or, \u00een anii ’80, c\u00e2nd apar \u201eElegiile…\u201c, politica de stat tindea sa refaca \u00een sens invers tehnologizarea intensiva a agriculturii din deceniul al saselea, reorient\u00e2ndu-se catre mijloacele de productie preindustriale, ceea ce trebuie sa fi favorizat aparitia cartii. \u201eCondica \u00een versuri\u201c e un regres catre o atitudine mult mai conventionala, proiect\u00e2nd taranul generic si individualizat pe o axa a istoriei nationale consonanta cu orientarea culturii nationaliste oficiale.
\nAl treilea ciclu mentionabil \u00een opera lui Ion Gheorghe este acela ludic-pseudofolcloric din \u201eZoosophia\u201c (1967), \u201eJoaca jocului\u201c (1984), \u201eSi mai joaca jocului\u201c (1985). Construit pe conceptul unui bestiar, \u201eZoosophia\u201c a fost un volum extrem de controversat; au entuziasmat si au contrariat amestecul de figuratie si metrica naiv-populare, enciclopedia foarte eterogena si progresia nelogica a textelor, dator\u00e2nd mai mult \u201enaratiunii\u201c produse de succesiunea rimelor dec\u00e2t unei constructii voluntare\u2013\u00a0 ceea ce a fost caracterizat drept \u201esuprarealism de natura folclorica\u201c (\u201eDomnisoara Lidia Jiga \/ a-nsurat leul cu tigra. \/ Ursul brun \/ s-a-ndragostit nebun \/ de pantera \/ care-a jucat goala cu sfera; \/ l-a-ndragit pe calul de calimera \/ amestec\u00e2nd sortii fiarelor \/ \u00een palaria ziarelor…\u201c,\u2013 \u201eJoimaritele\u201c), nelipsit nici de precursori (Ion Barbu), nici de urmasi (Serban Foarta, \u201eTexte pentru Phoenix\u201c). Compunerea \u201eOaia nazdravana\u201c este specifica pentru amestecul surselor si pentru deriva asociativa ca metoda: pleaca de la Irod si Iisus-mielul, ajunge la un Fat-Frumos sacrificat \u00een \u201eMiorita\u201c, pentru a sf\u00e2rsi cu taierea capului lui Mihai Viteazul. Mai putin relevante sunt ludicele \u201eJoaca jocului\u201c sau \u201eSi mai joaca jocului\u201c, \u00een care proliferarea masei textuale devine o simpla mecanica ritmica.
\n\u201eZoosophia\u201c anunta filonul cel mai controversat, dar si cel mai original al poeziei lui Ion Gheorghe, si anume ciclul gnostic, alcatuit \u00een principal din \u201eCavalerul trac\u201c (1969), \u201eMai mult ca pl\u00e2nsul. Icoane pe sticla\u201c (1970), \u201eDacia F\u00ebniks\u201c, \u201eCenusile\u201c (1980), \u201eZicere la zicere\u201c (1982), \u201eZalmoksiile\u201c (1988). Sursele sunt eterogene: de la \u201eDacia preistorica\u201c a lui Nicolae Densusianu, \u201eGetica\u201c lui Vasile P\u00e2rvan sau \u201eCreanga de aur\u201c de Mihail Sadoveanu la cartile populare, de la \u201eBiblie\u201c si evanghelii apocrife la derapajul interpretativ ezoteric practicat de Ren\u00e9 Guenon si preluat prin discipolul sau Vasile Lovinescu (\u201eDacia hiperboreana\u201c), de la repertoriul folcloric de legende si basme p\u00e2na la scrieri istorico-arheologice stiintifice ori parastiintifice sau p\u00e2na la experimentele din seria \u201eCantos\u201c a lui Ezra Pound. Ion Gheorghe imagineaza o macronaratiune mitologica av\u00e2ndu-si originea \u00een substratul pag\u00e2n tracic si care str\u00e2nge aluviuni din zona apocrifa a crestinismului cristalizat \u00een cultura populara. Tipic gnostice sunt amestecul de elemente precrestine si crestine, ca si caracterul ambivalent al relationarii sacrului cu profanul, oscil\u00e2nd \u00eentre tendinta de \u201esacralizare a profanului, de mitizare a vietii taranesti cotidiene\u201c si tendinta \u201eopusa, de abolire a sfinteniei, de corosiva desacralizare\u201c (Nicolae Manolescu), inclusiv prin introducerea elementului sexual. \u201eHerodiada\u201c, de pilda, din \u201eMai mult ca pl\u00e2nsul\u201c, livreaza o varianta licentioasa a taierii capului Sf\u00e2ntului Ioan Botezatorul:<\/p>\n

\u201eHerodiada, fata lui Irod, \/ avea via nedata pe rod\u2013\u00a0 \/ sedea numai \u00een pridvor si c\u00e2nta la harpa \/ psalmii despre vita cea stearpa. \/\/ Dar iata ca se apropie de pridvor \/ Ioan\u2013\u00a0 cel de meserie altoitor; \/ (…) \/ Herodiada-l chema la sine-n pat pe altoitorul cel nespalat, \/ si-i dete vesminte scumpe si-l trimise la baie\/ si-l pofti sa puna pe masa acele altoaie\u201c etc.<\/p><\/blockquote>\n

\u201eCavalerul trac\u201c lanseaza \u201epersonajul\u201c Manimazos, \u201eheghemonul\u201c si \u00eenvatatorul tracilor, erou fondator plurimorf ale carui \u00eencarnari balanseaza \u00eentre regimul vegetal (arbore), animal (mistret) sau suprauman (Sf\u00e2ntul Gheorghe) si care se afla \u00eentr-o relatie simultan complementara si antagonic-distructiva cu Marele Sarpe, alt simbol gnostic. Punctul maxim al acestui ciclu survine \u00een masivul volum \u201eDacia F\u00ebniks\u201c, poem mitologic al carui subtitlu (\u201epoem didactic\u201c), exprima pe de o parte, intentionalitatea initiatica, iar pe de alta intra \u00een conflict cu ilizibilitatea de facto a textelor. Inventia poetului lucreaza intens asupra unui semnificant decuplat de la necesitatea semnificarii. At\u00e2t aria culturala-onomastica, dar si o buna parte din lexic tin de fantezia intraductibila a autorului, stimulata de o bibliografie incontrolabila si necontrolata:<\/p>\n

\u201eCele Trei-Ziceri cuprinz\u00e2nd Cele Trei calitati si Incalitati, si Starea Initiala dintre aceste Trei Alfe Tertete:\/ Cum initiatii sa le dea drumul, fara temere, fortelor Lui, cum sa le opreasca: \/ Zicerea HA-AT-LA-AH-AHBPAR-BARKA-DAHVA! \/ Zicerea DH-VA-A-LA-VALA-LA-TARTAL\/ Zicerea KALA-ALA-LAI-ISTAR\u2013\u00a0 \/ Iara zicerea Starii Alfelor si-a celor Trei-terte se interzice si se ascunde \u00een: A-HLIHK-A. \/ Acestea toate sunt Formele Lui, Siesi similare, ca numele celor \/ Trei Forte si-al Legaturilor lor \u2013 \u00een Forta HLIHK\u201c.<\/p><\/blockquote>\n

Comparatia cu \u201eFinnegans Wake\u201c al lui James Joyce, facuta de Marian Popa, functioneaza \u00een ceea ce priveste productia pe stoc de vocabule, jocuri de cuvinte, cimilituri, precum si \u00een c\u00e2mpul liberei asociativitati a semnificantului cu aproape orice interpretare (sau cu nici una). Dat fiind momentul \u00een care a aparut cartea, la fel de legitima e \u00eensa interpretarea opusa, conform careia \u201eDacia F\u00ebniks\u201c este caricatura monstruoasa obtinuta prin reducerea la absurd a noului autohtonism promovat pe directia nationalista a culturii rom\u00e2ne din deceniile 8-9. Un contrapunct la initiaticul din \u201eDacia F\u00ebniks\u201c e de gasit \u00een simplitatea gnomica din \u201eZicere la zicere\u201c, structurat sub forma unor comentarii la Lao-Tse si alti \u00eentelepti chinezi; uneori variatia personala este cvasinula, de unde acuzatia de plagiat adusa lui Ion Gheorghe.
\n\u00centr-un subciclu al filonului gnostic intra proza (pseudo)arheologica din volumul de eseuri \u201eCultul Zburatorului. Opiniile autorului despre lumea miturilor authtone\u201c (1974), \u00een care sunt valorificate parastiintific pietre adunate de prin munti si prezentate ca vestigii culturale arhaice, dar si placheta \u201eScripturile\u201c (1983), hermeneutica tocmita \u00een versuri pe seama unor monede dacice.
\nDupa 1989 Ion Gheorghe \u00eesi pastreaza explicit convingerile comuniste. Desi colaboreaza sporadic cu reviste afine (\u201eRom\u00e2nia Mare\u201c, \u201eTotusi iubirea\u201c), intra \u00eentr-o perioada de austeritate editoriala \u00eentrerupta doar de \u201eMuzaios\u201c (2001) si de editia integrala \u201eElegii politice\u201c (2002). Inclusiv astfel de optiuni au condus la blocajul \u00een care se afla receptarea recenta a autorului, necontestat major si global de nici unul dintre criticii canonici ai perioadei postbelice, dar caruia acum i se pune sub semnul \u00eentrebarii inclusiv calitatea de poet. Gustul noii exegeze nu mai este interesata de o literatura dogmatica, tezista, puternic impregnata de esentialisme nationale, de nostalgii ale unui comunism utopic, de mitologizari pe teme taranesti sau pseudotracice, de vituperari \u00een directia masinismului si a industrializarii corupatoare, de o retorica oarecum greoaie, articulata dramatic, deloc dispusa la jovialitati.<\/p>\n

GHEORGHE, Ion (16.VIII.1935, Florica, j. Buzau), poet si eseist. Este fiul Filofteiei (n. Marin) si al lui Anton Gheorghe, tarani. Se \u00eenscrie \u00een 1952 la Scoala Pedagogica din Buzau, obtin\u00e2nd diploma \u00een 1960, \u00een Capitala. Preocuparile literare timpurii \u00eei sunt stimulate de Cercul \u201eAl. Sahia\u201c si sunt \u00eencurajate de premiul revistei \u201eT\u00e2narul scriitor\u201c. \u00centre 1952 si 1954 urmeaza cursurile Scolii de Literatura \u201eMihai Eminescu\u201c din Bucuresti, av\u00e2ndu-i colegi pe Nicolae Labis, Lucian Raicu, Gheorghe Tomozei, Radu Cosasu, Florin Mugur s.a. Se \u00eenscrie la Facultatea de Filologie a Universitatii bucurestene, pe care o va absolvi \u00een 1970. Lucreaza din 1954 p\u00e2na \u00een 1957 \u00een redactiile revistelor \u201eAlbina\u201c si \u201eDrumul belsugului\u201c. Din 1963 este corector, apoi redactor \u00een sectia de poezie a revistei \u201eLuceafarul\u201c. Functionar, din 1992, \u00een Ministerul Culturii, \u00eentre 1994 si 1996 a fost atasat cultural la Ambasada Rom\u00e2niei din Beijing. Debuteaza \u00een 1957 cu \u201eromanul \u00een versuri\u201c \u201eP\u00e2ine si sare\u201c, \u00eent\u00e2mpinat \u00een epoca de reactii amestecate; un critic \u00eei imputa \u201erimarea pedestra a faptului nud\u201c, citindu-l ca pe \u201eo relativa reviviscenta a proletcultismului\u201c (Al. Caprariu), \u00een timpul ce altul \u00eei lauda \u201eumorul sanatos si \u00eentelepciunea esopica\u201c (I. D. Balan). A fost distins cu Premiul Uniunii Scriitorilor (1966) si cu Premiul Asociatiei Scriitorilor din Bucuresti (1976).<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Lirica lui Ion Gheorghe vine din doua directii. \u00cen primul r\u00e2nd, dintr-un modernism nationalist postwhitmanian, prin care poetul interpreteaza rolul megaloman de transmitator al unei comunitati. \u00cen al doilea r\u00e2nd, din inventia lingvistica av\u00e2ndu-si radacinile \u00een fictiunea personala a substratului traco-getic, \u00een carti populare, literatura sapientiala si \u00een folclor. Ion Gheorghe ilustreaza tipul bardului care… Cite\u0219te mai mult »Ion Gheorghe<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3829,3828,3494,3830],"class_list":["post-5141","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-inventie-lingvistica","tag-lirica-lui-ion-gheorghe","tag-mihai-iovanel","tag-modernism-nationalist"],"views":3001,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5141","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5141"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5141\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5141"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5141"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5141"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}