Voind parca sa respecte in litera recomandarea lovinesciana (intarita apoi de Calinescu) de a rata in arta literara propriu-zisa inainte de a face critica, Mircea Zaciu incepe ca prozator si scenarist (va fi si dramaturg, m\u00e2na a doua a lui Vasile Rebreanu, si poet). Incheie insa repede socotelile (nu si cu poezia, la care se va intoarce la batr\u00e2nete) si pare a deveni un bun continuator al scolii clujene de istorie literara, cu vizibile obiceiuri pozitiviste luate de la Ion Breazu si D. Popovici (cel dint\u00e2i l-a si convertit \u201ela domeniul sau: literatura si cultura Transilvaniei\u201c, carora si Zaciu le va acorda constanta atentie si afectiune). <\/b><\/i><\/p>\n
Acest pozitivism de tip universitar, ca si tinuta sobra, aproape seaca, a discursului nu e, insa, dec\u00e2t fapt de inhibitie, caci treptat, pe parcursul primelor trei-patru carti, el devine simpla rigoare si face loc unei critici artiste, de tipar calinescian (de altminteri, Zaciu va si marturisi ca, din admiratie fata de Calinescu, si-ar fi dorit sa urmeze literele bucurestene: \u201evisul meu de elev era sa studiez cu George Calinescu\u201c). De la \u201eGlose\u201c si \u201eColaje\u201c inainte in critica lui se vor contopi functional o dimensiune artistica de nivel sigur si una scrupuloasa la nivelul informatiei istorico-literare. Zaciu e cel mai calinescian dintre criticii ardeleni, cu abilitati de pregnanta portretistica si evocativa ce merg p\u00e2na la virtuozitate. In acelasi timp, critica lui e una \u201enervoasa\u201c, sarcastica si necrutatoare in polemici, cu o verva a punerii la punct ce trece in pur spectacol. Aceste predispozitii \u2013 si disponibilitati \u2013 artistice si polemice denota, de fapt, un fond sentimental al actiunii critice, un exces de sensibilitate care se irita si se inflameaza usor la nedreptati sau inexactitati. Toata critica lui Zaciu are o conduita \u201ejustitiara\u201c, reparatoare, at\u00e2t atunci c\u00e2nd indreapta injustitiile istoriei literare (aduc\u00e2nd in actualitate figuri uitate, marginale), c\u00e2t si atunci c\u00e2nd comite \u201eexecutii\u201c magistrale ale unor incropeli. In fondul acestei actiuni de interpretare si (re)evaluare sta un simt moral, un instinct al echitatii literare, Zaciu fiind, in realitate, un moralist care practica exigenta si observatia in spatiul literaturii (nu si in operele memorialistice, in care aceasta e practicata direct pe fauna umana). Se justifica astfel, prin cauze mai degraba structurale dec\u00e2t de metoda critica, interesul aparte purtat de Zaciu deopotriva omului si operei, ba chiar excesul de ancheta \u2013 si sensibilitate \u2013 cu care e cautat si inviat omul din spatele operei; nu mai putin interesul constant aratat literaturii subiective (sau para-literaturii), fie ca e vorba de epistolare, fie ca e vorba de jurnale sau memoriale de calatorie. Toate acestea constituie un fel de teme transversale ale criticii sale iar o \u201eistorie\u201c a literaturii rom\u00e2nesti de calatorie se poate oric\u00e2nd alcatui din studiile imprastiate prin toate cartile (a si tinut, ani la r\u00e2nd, un \u201ecurs special\u201c dedicat calatoriei). Confesiunea din jurnale si scrisori palpita de autenticitate (e credinta interpretului), respira umanitatea spontana a creatorului, ceea ce satisface nevoia lui Zaciu de \u201econtact\u201c si comunicare dincolo de opera. \u201e\u00cen plus, aceasta autenticitate ridica si valoarea estetica a documentelor: \u201eNicaieri poate, ca in intimitatea epistolara si in sinceritatea marturisirilor, literatura documentului nu concureaza mai primejdios creatia insasi\u201c. O presiune a subiectivitatii (a propriei subiectivitati) se manifesta in tot scrisul lui Zaciu, ca si cum critica sau istoria literara, discipline, oricum, obiectivante, ar reprima permanent un fond gata sa izbucneasca. De aici, nevoia de a contura c\u00e2t mai concret alte \u201esubiectivitati\u201c, ca revelator, in parte, al celei proprii. Scrisul, afirma Zaciu, \u201ee drumul meu prin melancolie\u201c, iar critica e profesata ca o confesiune indirecta, intr\u00e2nd si ea sub nostalgia literaturii, care, in fondul actiunii sale, \u201epresupune comunicare tinz\u00e2nd sa devina comuniune\u201c. Spre comuniune tinde si critica lui Zaciu, desi nu cultiva \u201eidentificarea\u201c (ci, din contra, tine distanta fata de opera), ci doar nostalgia dialogului. Textura tacitiana a sensibilitatii, facuta din melancolie iritabila la grotesc si injustitii, se manifesta deplin si in conduita critica. Pentru Zaciu, critica e deopotriva \u201eo morala\u201c, o judecata transanta asupra valorii estetice, dar si o vocatie educativa, criticul av\u00e2nd rolul \u201ede a crea un public\u201c, de \u201ea-i intretine setea de arta si a-l educa\u201c. Ea presupune insa un fond pasional, caci \u201efara pasiune, critica isi anuleaza substanta\u201c. \u201eScepticismul, indiferenta, tehnicizarea extrema a comentariului sunt semnele abdicarii actului critic\u201c, iar \u201ecriticul care nu ia foc\u201c \u201ea piedut partida\u201c. El insusi ia foc foarte usor la orice manifestare veleitara a criticii \u2013 sau a actului cultural in genere, izbucnind in diatribe ori de c\u00e2te ori se int\u00e2lneste cu improvizatia, delasarea, c\u00e2rpaceala sau alte forme de incompetenta. Punerile sale la punct sunt, in asemenea cazuri, magistrale si irefutabile: un verdict sec, zdrobitor, in cadrul unei lectii scrupuloase de competenta. Comentariul iritat foloseste din plin ironia, exasperarea lu\u00e2nd forma unei verve negre: \u201eScrijelata cu cutitul, lipita si cusuta, editia aceasta sdin Ion Vinea, n.n.t mai e subminata de pretentiile unei ingrijiri suspecte. Asistenta stiintifica pare c-ar vrea sa-l asasineze pe poet\u201c. Modele de asemenea executii maioresciene se gasesc in aproape toate cartile lui Zaciu, cam toate contin\u00e2nd un capitol de \u201efurii\u201c exhibate (dar poate cele mai \u201eexemplare\u201c ram\u00e2n cele din \u201eDosar\u201c-ul din \u201eLancea lui Achile\u201c, \u201econsacrate\u201c lui Mihai Beniuc si lui Eugen Barbu; celui dint\u00e2i pentru \u201erastalmacirile\u201c din \u201ecazul Blaga\u201c, celui de-al doilea pentru plagiatul din \u201eIncognito\u201c). Cerneala sarcastica a lui Zaciu (vizibila si in literatura sa confesiva) e violenta \u2013 si ca reactie morala si ca expresie de arta. Disciplina impusa in majoritatea studiilor si articolelor cedeaza, in astfel de situatii, umorilor, iar seninatatea asumata e sparta de izbucnirea in jeturi a m\u00e2niei. Dar intotdeauna \u201ein limitele adevarului\u201c si sub sigla rigorii. Polemica e, pentru Zaciu, \u201eo forma de morala\u201c, \u201emarca a unei culturi mature\u201c. \u201eO disputa polemica\u201c, zice el, \u201eeste o igiena\u201c (dar ea presupune \u201eo perfecta lealitate\u201c). Ca igiena a si practicat-o.
\nDesi n-a scris dec\u00e2t o singura monografie (\u201eIon Ag\u00e2rbiceanu\u201c, dezvoltata pe parcursul celor trei editii at\u00e2t in latura cantitativa, c\u00e2t si in cea a calitatii si complexitatii investigative; e o monografie \u201etraditionala\u201c, cu o scrupuloasa refacere a vietii si operei, in str\u00e2nsa corelatie), cam toate \u201eportretele\u201c realizate de Zaciu se bizuie pe un principiu monografic. Asta mai cu seama atunci c\u00e2nd evoca personaje literare \u2013 sau culturale \u2013 de plan secund, uitate si abandonate de istoria literara sau doar trecute in umbra. in cazul tuturor acestora (majoritatea ardeleni, dar nu numai), Zaciu schiteaza o monografie in nuce, folosind datele stricte in recompunerea unor figuri vii si abord\u00e2nd deopotriva viata si opera fiecaruia (ambele quasi-necunoscute). Solutia preferata, chiar si in cazul scriitorilor cunoscuti, e portretul critic. Aparent e vorba de o maniera sainte-beuviana de a picta aceste portrete (ceea ce e just in cazul \u201enecunoscutilor\u201c, carora li se expune mai int\u00e2i biografia, iar opera pare in parte justificata prin aceasta; portretul isi scoate liniile din am\u00e2ndoua), de o tendinta infrenabila de a da de secretul omului care a scris. In realitate, maniera optima a lui Zaciu e una mai degraba anti-sainte-beuviana, caci portretul omului e dedus strict din opera, din \u201espiritul\u201c acesteia (intotdeauna pe temeiul, ascuns sau vizibil, ca opera e, funciar, marturisire si constructie\/proiectie de sine). Int\u00e2ia performanta (total neinhibata de academism si pozitivism) de acest gen e celebrul portret al lui Balcescu din \u201eColaje\u201c, portret trasat cu linii ferme si ad\u00e2nci, in fosforescenta carora se releva omul ascuns si firea adevarata a eroului. Incizia are eclatanta, concizia si precizia galeriei lui Tacitus: \u201eIntransigenta, iacobinismul, spiritul ‘ultra’ al lui Balcescu vin din mari privatiuni intime, din insatisfactii. (…) Un suferind al neputintei, nu un Prometeu calm. Daca revolutia din \u201848 ar fi fost victorioasa, ea si-ar fi avut in Balcescu un Napoleon dunarean. Fiul pitarului s-ar fi proclamat intr-o zi Domn. Ca o rascumparare a singuratatii\u201c. Redus la o pura efigie si facut doar din liniile sale electrice, portretul sintetizeaza, de fapt, \u201epsihologia\u201c operei, spiritul acesteia, fara a se prevala de nimic din biografie (sau din instrumentarul psihanalitic). Scriitorii devin la Zaciu personaje pregnante, trase in gravuri percutante, cu psihologia comprimata intr-o linie agitata. Indiferent de \u201esubiectul\u201c asupra caruia se exercita, principiul acestei critici e de a face din scriitor un personaj viu, de a-i da un \u201ecaracter\u201c definit (fie si prin sugestie, cum e portretul lui Zarifopol: \u201eEfigie eleganta, silueta lui se confunda cu umbra unuia dintre \u00abCraii\u00bb lui Mateiu Caragiale\u201c). Aceasta e o viziune mai cur\u00e2nd dramatica (nici macar epica) dec\u00e2t critica asupra literaturii si practica ei i-a permis lui Zaciu sa-si coloreze si accentueze expresiv discursul. Monografia \u201eIon Ag\u00e2rbiceanu\u201c, \u201eMasca geniului\u201c si \u201eGlose\u201c-le au scos prea putin la iveala acest nerv dramatic al criticului, ocultat de piosenie si de eruditia de catedra. Dar preocuparea pentru fata ascunsa a operelor si a personalitatilor, ca si pentru ‘victimele’ istoriei literare, exista de la inceput. Nu mai putin cea pentru victimele prejudecatilor, pentru scriitorii clasati sub o lespede insurmontabila. Ca personaj romantic rezolut se ridica, de pilda, Al. Papiu Ilarian dintre paginile (vibrante, empatice) evocarii (dar si ale corespondentei asupra careia se opreste Zaciu): \u201eAl. Papiu este eroul unui roman manzoniano-stendhalian ramas nescris, sau poate nu e dec\u00e2t proiectia istorica a lui Toma Nour, natura catilinara evadata in realitatea veacului din fantazia eminesciana\u201c. Cam fiecare autor e ridicat la rang de personaj si fiecaruia i se cauta secretul cel mai intim, sigla ascunsa a personalitatii (cu un plus de afectiune in cazul personalitatilor cunoscute direct). Modelul acestui tip de descifrare a secretului poate fi socotit portretul lui Tudor Vianu, el hombre secreto care \u201eface parte din familia de spirite a lui Titu Maiorescu, cel dint\u00e2i care a inaugurat in cultura noastra figura unui intelectual daruit cu totul magistraturii, drap\u00e2ndu-si intr-o seninatate compusa si admirabil stap\u00e2nita dramele intime\u201c. Se contureaza in cele din urma, din at\u00e2ta insistenta in gasirea omului din opera, o viziune asupra literaturii, inteleasa fundamental drept confesiune, autoportret. Cea mai limpede aplicare a acestei estetici o reprezinta consideratiile despre \u201eautoportretul in proza\u201c al lui Bacovia, in care cheia interpretativa a operei bacoviene e chiar evolutia acesteia spre \u201estructura definitiva\u201c a \u201eunui jurnal indirect\u201c. Spre cheie subiectiva sunt impinse si destule opere de fictiune, si chiar destule creatii critice.
\nAceasta participatie dramatica la istoria literaturii se uneste la Zaciu cu spiritul justitiar care-i domina toata opera. Din acest spirit sunt facute numeroasele evocari dedicate personajelor mai estompate ale istoriei literare (ca si \u201erestituirea\u201c unor opere, fie prin interpretare, fie prin editare), dar si numeroase re-lecturi de \u201eindreptare\u201c. Principiul justitiar sublimeaza, fireste, p\u00e2na la urma intr-un principiu al relecturii, al revizitarii critice a literaturii. Istoricul literar are, in viziunea lui Zaciu, obligatia de a reliefa actualitatea operelor si de a trece dincolo de stricta lor evocare (concept care, de fapt, inseamna si el o \u201erechemare\u201c la actualitate). Cu acest principiu sunt facute toate incursiunile in literatura mai veche, dar el e sistematizat, ca actiune coerenta, indeosebi in \u201eViaticum\u201c. Zaciu propune aici o operatiune de ‘modernizare’ a vechilor scriitori, de identificare a punctelor de rezonanta contemporana din opera lor si de relevare a tensiunilor din personalitatea lor estompata sau aplatizata. Volumul cuprinde o selectie de studii ordonata chiar pe acest principiu al ‘contemporaneizarii’, al aggiornamento-ului. Din ea, batr\u00e2nii si naivii literaturii noastre rasar cu noi valente, imprevizibili ca niste fiinte vii; caci demersul lui Zaciu e, in primul r\u00e2nd, o insolitare a imaginii banalizate, o insolitare bazata pe o lectura inceata, rabdurie si comprehensiva. Asachi devine astfel, in radiografia sa, \u201ecel dint\u00e2i scriitor rom\u00e2n cu constiinta esecului\u201c, Kogalniceanu \u201ee un scriitor prin excelenta livresc. Originalitatea simtirii, puterea imaginatiei si fabulatia sunt de la inceput minime, aproape neinsemnate. (…) Singura lui preocupare (si obsesie) sunt ideile, temerare, efervescente, transgres\u00e2ndu-si epoca, acumulate cu chibzuinta si cu constiinta ca alcatuiesc o pulberarie, un arsenal\u201c, iar Slavici un \u201emare creator dotat cu o intuitie foarte fina si cu un evident handicap al stilului (…), unul din marii nostri prozatori cu o dramatica vocatie a esecului\u201c. De la Asachi la Arghezi literatura e strabatuta cu acest principiu dublu: al actualizarii operei si al \u201edramatizarii\u201c personalitatii. Pe o latura Zaciu isi poate desfasura subtilitatea observatiilor, pe cealalta pregnanta expresiva, ambele calitati insotind un istoric literar riguros, care cunoaste in detaliu toate contextele literare, in diacronia lor. Si, desigur, le si foloseste ca baza a investigatiei, pun\u00e2nd mereu in relatie \u201espiritul veacului\u201c specific operei cu spiritul actualitatii. Interpretarile sunt unele frontale, altele pornite din unghiuri inedite sau valorific\u00e2nd strict aspecte. Stiinta pozitivista e tot mai ascunsa in spatele vervei eseistice. in pofida acestor anchete subtile ce sf\u00e2rsesc prin a da in vileag straturi obscure ale operei, ignorate sau doar insuficient valorizate \u2013 adesea schimb\u00e2nd doar un detaliu de portret, dar nu rareori intreaga imagine \u2013, se simte la Zaciu o insatisfactie in fata operei ca atare, ca si cum aceasta n-ar da toate raspunsurile sau, mai grav, pe unele le-ar rastalmaci. Iar asta pentru ca raspunsul esential e, pentru el, omul din spatele operei. Vibratia unica a unei constiinte, adierea unui suflet, enigma unei existente, iata dupa ce scocioraste Zaciu in vrafurile de scrisori si insemnari, scot\u00e2nd din intimitatea oculta si din risipa maruntisurilor personaje dramatice si memorabile: \u201eBr\u00e2ncoveanu \u2013 at\u00e2ta c\u00e2t portretul sau interior poate fi descifrat din tesatura parcimonioasa a confesiunii \u2013 traia in intimitatea ‘primejdiei’ (…) in filosofia principelui, semnul tutelar al existentei e ‘primejdia’ iar simbolul sub care-si scrie insemnarile e ‘steaua in priveghiiare’. Si totusi, textul br\u00e2ncovenesc e departe de a fi documentul unei luciditati. E mai degraba transcrierea unei constiinte a fatalitatii\u201c. Asemenea virtuozitati portretistice sunt practicate, de regula, de istoricul literar. Criticul de actualitate \u2013 care are aproape actiuni egale cu istoricul literar la Zaciu \u2013 se pastreaza in adecvarea imediata a comentariului.
\nSpre critica la zi a literaturii Zaciu a venit tot pe calea istoriei literare. Primele sale cronici propriu-zise erau dedicate unor carti de istorie literara, unor editii critice sau unor exegeze. Treptat insa inhibitia in fata literaturii in mers s-a sters si ea iar Zaciu a devenit \u2013 e drept, intermitent \u2013 un comentator sagace al acesteia, indiferent de gen. Critica lui nu face niciodata simple prestatii tehnice; ea nazuieste intotdeauna la valorile existentiale din opera, sedusa de mirajul acelui impact inefabil dintre om si opera. Desi n-a privilegiat poezia, e foarte probabil ca propria sensibilitate sa-l fi tras mai mult intr-acolo; caci Zaciu e atent la mladierea lirica nu numai a prozei (fie ea a lui Sadoveanu, fie a lui Bacovia), dar si a exegezei ca atare. El detecteaza unda de poezie din orice text (chiar si dintr-un comentariu critic de Serban Foarta, de pilda) si transpune adesea in conventia vers pasaje din tot felul de opere. Nefiind un cronicar fixat in post, optiunile lui sunt dictate, de regula, de empatie, put\u00e2nd intra in categoria \u201epreferintelor\u201c. Subiectele lui Zaciu sunt destul de amestecate, toate cartile fiind intocmite pe principiul culegerii de articole; toate sunt, de fapt, niste miscelanee. Puse insa in ordinea cronologica a literaturii, ele ar arata o istorie a acesteia aproape inchegata.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Voind parca sa respecte in litera recomandarea lovinesciana (intarita apoi de Calinescu) de a rata in arta literara propriu-zisa inainte de a face critica, Mircea Zaciu incepe ca prozator si scenarist (va fi si dramaturg, m\u00e2na a doua a lui Vasile Rebreanu, si poet). Incheie insa repede socotelile (nu si cu poezia, la care se… Cite\u0219te mai mult »Mircea Zaciu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3826,3824,3823,3827,3825],"class_list":["post-5135","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-critic","tag-istorie-literara","tag-mircea-zaciu","tag-prozator","tag-scoala-clujeana-de-istorie-literara"],"views":3526,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5135","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5135"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5135\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5135"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5135"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5135"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}