\n
\u201eSunt o insula cvadrupla\u201c<\/em> <\/strong><\/em><\/p>\n Ati vazut vreodata pe strada, fie si fatuit din linii si muchii, Una dintre erorile \u2013 patetice \u2013 pe care g\u00e2nditorii modernitatii le fac adesea dorind sa explice umanitatea este aceea ca infig individualitatea in centrul acestei g\u00e2ndiri, dar uita pur si simplu de om. Or, nu-mi amintesc ca individualul sa aiba vreo radacina. Un umanism fara om s-a mai vazut, dar acum ca suntem at\u00e2t de multi ar fi bine ca omul sa nici nu fi fost \u2013 apreciaza unii. Am fi fost scutiti macar de termen. Un soi de asceza a ideii ii face pe acesti eggheads sa pipaie armura, nu si carnea dinauntru. Confunda voiosi afara cu inauntrul, miezul cu pielea. Zornaitul pintenilor cu sunetul intim al s\u00e2ngelui. Iubesc metalul ideii, nu carnea care tremura. Ei traiesc in definitii, ca pestele in apa. Mediul lor se int\u00e2mpla sa fie, adesea, un acvariu unde Ideea e un rechin care merge la dentist. \u201eSunt o insula cvadrupla\u201c Leszek Kolakowski Ati vazut vreodata pe strada, fie si fatuit din linii si muchii, profilul intelectualului? Nu, evident, ceea ce se vede e doar omul. Una dintre erorile \u2013 patetice \u2013 pe care g\u00e2nditorii modernitatii le fac adesea dorind sa explice umanitatea este aceea ca infig individualitatea in centrul acestei g\u00e2ndiri,… Cite\u0219te mai mult »Despre fragilitatea omului, g\u00e2nditorul faraonic si suficienta extremismului de centru<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3820,3819,3822,3821,3818],"class_list":["post-5131","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-individul","tag-insul-comun","tag-intelectualul","tag-omul","tag-profilul-intelectualului"],"views":2015,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5131","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5131"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5131\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5131"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5131"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5131"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nLeszek Kolakowski<\/strong><\/p>\n
\nprofilul intelectualului? Nu,
\nevident, ceea ce se vede e doar omul. <\/strong><\/em><\/p>\n
\nGrecul care admira Sparta<\/strong>
\nInsul comun, acela dotat cu suflet si inima intraductibile, e uitat undeva pe drum, la intersectia dintre vanitatea paradigmei centrale cu indiferenta veche fata de omul concret. Este o meteahna mai veche a intelectualilor din toata lumea, extrem de deconcertanta mai ales c\u00e2nd vine vorba de intelectualii rom\u00e2ni. Abstractizarea e punctul lor forte, insa omul nu a devenit \u2013 inca \u2013 o abstractie, chiar daca e impins sa devina un numar evanescent intr-o statistica foarte certa. Se vorbeste cu nonsalanta suspecta despre individul supradimensionat al lui Platon, acel summum de obscuri care fac umanitatea, dar nu vede nimeni copacii \u2013 din pricina padurii, desigur. Individul care aspira, constant, la libertate, versus insul care supravietuieste dincolo de ideea in sine, indiferent de cusca ideologica unde este inchis. Grecul care admira Sparta.
\nNu gasesc ca individul e mai liber in capitalism, cu tot cu habeas corpus sau m\u00e2na invizibila, dec\u00e2t in comunism, unde presteaza la stat si este arestat imediat de orice Narodnii Komisariat Vnutrenih Del pentru fapta reprobabila de a se insoti cu alti doi pentru a protesta. Ceva este egal cu ceva, ambele miezuri tari, din fiecare dintre cele doua societati. Nu o egalitate perfecta, fireste: identic, dar nu asemanator. Difera doar modul de a g\u00e2ndi profitul, ca sa zic asa. Banca \u201eMondiala\u201c, pe care o amenda c\u00e2ndva Thoreau (\u201ecosta mai mult dec\u00e2t face\u201c), a c\u00e2stigat partida si decide in locul nostru. Saracirea umanului se produce in mod egal, difera doar retetarul, in ambele or\u00e2nduiri. Democratie era si colo si dincolo. La saracirea asta ajuta si mintea unora pusa in slujba c\u00e2te unui program prin care i se sugereaza omului ca mai bine de at\u00e2ta nu poate trai. Nec plus ultra. Ba poate.
\nIncolonati, cu c\u00e2ntec inainte spre \u201eCurtea Regelui\u201c<\/strong>
\nA justifica si a mentine sintonia puterii, precum si reglementarile cerute de aceasta in exercitarea controlului asupra individului \u2013 iata ce-i preocupa pe acei profesionisti ai inteligentei (Raymond Aron) care au abandonat \u201epiata centrala a cuvintelor\u201c pentru a merge incolonati la\u00a0 \u201eCurtea Regelui\u201c (Leszek Kolakowski), in dorinta de a se face utili si de a-si pune pe frunti dospite de g\u00e2ndire lauri de plastic. Evident, vorbesc mereu de Rom\u00e2nia noastra \u2013 ca sa fiu inteles. Acum e vremea g\u00e2nditorilor decorati de putere, altadata va fi si vremea celor care au refuzat sa mearga la palat. Mai incolo, insa, p\u00e2na iesim din cultul pentru succes. Exodul e in toi, \u201egrupa mare\u201c absolva deja.
\nGrija g\u00e2nditorului de acest tip pentru individ nu este dec\u00e2t problema pe care si-o pune politicul zi de zi, fara sa arunce o privire omului din fata sa. Omul e problema (ba, as spune ca e si scopul). Grija din care politicul subzista si traieste, caci altfel nu ar mai fi politic. La urma urmei, care fata? Politicul nu are ipostas \u2013 e greu de presupus de ce considera ca nici cel pe care il intre-vede nu ar avea asa ceva? Uite-l pe g\u00e2nditor, de exemplu, vorbind cu emfaza despre frustrarile si resentimentele unei \u201epopulatii\u201c care se vrea asistata social, dar careia nu i se ofera alternativa la capitalismul globalizant ci doar sfaturi de indreptare morala grabnica. E resemnat, in fapt, dar intransigent verbal, pe fond (observatia lui R. Aron). Vorbeste din interiorul Piramidei unde s-a retras Faraonul si de unde arunca vorbe grele sclavilor moderni. Stim, sclavii sunt plictisitori, sunt prea multi, dar p\u00e2na si Aristotel i-a eliberat la moartea sa. E si el piatra a acelui sanctuar unde si-a ingropat inteligenta, l\u00e2nga odajdii si aur. Uneori, cu of mare, g\u00e2nditorul faraonic, musai conservator, se pune pe asteptat: sa treaca generatia asta veche pentru ca sa fie posibila o schimbare. Nu pot g\u00e2ndi de insuficienta oamenilor, zice. Insuficienta cheama insuportabilul. Nu vede alta solutie dec\u00e2t sa piara vechiul. Insa vechiul nu piere asa usor. Populatie fiind, aceasta nu poate g\u00e2ndi, asadar nu poate pretinde nimic, deci trebuie sa taca din gura. Nu suntem la Atena, ci la Bucuresti. Nu le poti vorbi tuturor \u2013 asadar, ii eviti pe toti. Adevaratul conservator e cel care moare odata cu epoca, paradoxal. Nu devii conservator, ci te nasti. Nu te poti teleporta, cu tot cu creier, inima te va trada. P\u00e2na la urma, democratia ar putea fi un joc al elitelor care nu include si \u201epopulatia\u201c, chiar daca nu sunt eu primul si ultimul care banuieste \u201eclasa specializata\u201c de manipulare ordinara.
\nIndispensabila Utopie<\/strong>
\nIntelectualul care g\u00e2ndeste evii trecuti si citeste pedant semnele timpului viitor, aceasta \u201einima s\u00e2nger\u00e2nda, insa anemica\u201c (L. Bromfield), are o problema daca nu se raporteaza pe sine la \u201efragilitatea\u201c de care vorbea Kolakowski atunci c\u00e2nd experimenta cautarea neincetata a umanului din individ: \u201e…cunoastem absolutul gratie constiintei pe care o avem despre fragilitatea lumii si a noastra\u201c. Nu cunoastem, cu alte cuvinte, dec\u00e2t in masura in care intelegem lumea prin prisma experientei noastre cu ea \u2013 dar nu facem dec\u00e2t sa inregistram relativitatea ei, ca indivizi confruntati cu noi insine. Pardon, ca oameni.
\nDar ce fel de relativism profeseaza g\u00e2nditorul polonez? Cui se adreseaza el in discursul sau plin de amenitate? In nici un caz filozofului si g\u00e2nditorului preocupat de Rechtstaat si ordine a proprietatii private mai mult dec\u00e2t de gratia si suferinta cu care este captusit bietul om. Evidenta faptului ca e de dorit un strop de utopie in orice activitate umana nu-l intereseaza pe omul teologiei politice, nici macar pe al filozofului a carui voce se vrea conservator-holistica. Intelegatorul Kolakowski arata insa, in continuare, compasiune fata de om, dincolo de eroarea acestuia de a crede in posibilitatea Utopiei: \u201eDe secole intregi, raul intrinsec din firea omului a fost nu numai invocat ca pretext impotriva tentativelor de a reinstaura conditiile raiului pe pam\u00e2nt, dar a justificat si rezistenta in fata tuturor reformelor sociale si tuturor institutiilor democratice. Iata de ce critica antiutopica necesita anumite distinctii importante\u2026 Ideea de fraternitate umana este dezastruoasa ca program politic, dar indispensabila ca jalon de orientare. Avem nevoie de rolul ei de orientare, nu de edificare.\u201c
\n\u201eExtremismus der Mitte\u201c<\/strong>
\nPe fond, este ceea ce spune si un g\u00e2nditor rom\u00e2n ca Ion Papuc, cel care afirma ca \u201esolutia data de teoreticienii hiperliberalismului, sub a carei dictatura traiesc astazi majoritatea locuitorilor planetei, a fost cea a prohibitiei create de utopii, adica antiutopia, care in fapt este incomparabil mai pernicioasa dec\u00e2t orice utopie pe care nazuieste sa o combata, de ale carei consecinte primejdioase pretinde a ne salvgarda\u201c. G\u00e2nditorul rom\u00e2n gasea de cuviinta sa spuna ca interzicerea g\u00e2ndirii utopiei ca atare este rodul nefast al practicii politice care doreste o ingradire a acestei g\u00e2ndiri in numele unei sigurante viitoare. Una e g\u00e2ndirea, alta e practica, iar extremismele de dreapta si de st\u00e2nga sunt subtil concurate de \u201eExtremismus der Mitte\u201c, abil camuflat intr-o balanta care nu are de-a face cu echilibrul. Carl Schmitt e cel care a propus formula, dar celor autodeclarati de centru (recent) nici macar nu le da prin cap ca ar fi vorba de augusta lor persoana. Nu, extremisti sunt altii mereu. Macar Radu Cosasu are umor…
\nEi bine, Kolakowski e mai direct dec\u00e2t si-ar dori acesti noug\u00e2nditori a caror nouvorba este culeasa imediat de pe buzele lor telegenice de adoratori ai cultului. El arata ca secolul XX e h\u00e2rtia de turnesol in acest sens: nu a dat un mare filozof pentru motivul ca nu l-a putut suporta. Dar daca nu si l-a dorit? Avem cosmonauti si Supermani ai g\u00e2ndirii la comanda, literati caftaniti, insa nu filozofi care sa ne spuna de ce suntem asa si nu altfel. Noul secol ar trebui, in sf\u00e2rsit, sa-si permita unul, incep\u00e2nd cu reg\u00e2ndirea omului ca fiinta fragila intr-un univers infestat de extremismele st\u00e2ngii, dreptei si ale, iata, centrului atoatestiutor.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"