{"id":5126,"date":"2010-11-04T12:19:32","date_gmt":"2010-11-04T10:19:32","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5126"},"modified":"2010-11-04T12:22:39","modified_gmt":"2010-11-04T10:22:39","slug":"nucleus-accubens","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nucleus-accubens\/","title":{"rendered":"Nucleus accubens"},"content":{"rendered":"<blockquote><p><strong>Radu Vancu, <em>\u201eSebastian in vis\u201c,<\/em> Editura Tracus Arte, 2010<\/strong><\/p>\n<p><em><strong><br \/>\n<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n<p><em><strong>Ingrata indeletnicire sa scrii despre prozopoemele lui Radu Vancu! Si nu numai fiindca el e singurul poet numit douamiist care s-a decis intr-o buna zi sa lase in urma c\u00e2teva exuvii ale raului, ci si pentru ca a luat de guler fericirea si a tras-o in interiorul cartii, acolo unde e mult pentru demoni si-at\u00e2t de putin pentru ingeri. Intr-un minimum de cuvinte \u2013 si toate extrase din treimea (!) luminoasa a lexicului -, \u201eSebastian in vis\u201c (Editura Tracus Arte, 2010) e o carte despre fericire si, cum fericirea e de cele mai multe ori tautologica, continuarea nu poate fi alta dec\u00e2t inca un indemn extatic, \u201eacesta e inceputul si pentru inceput\/ sa lasam c\u00e2teva clipe capul in jos\u201c, un distih al lui Dan Coman, inclus intr-un volum construit pe acelasi esafodaj tematic ca si cel al lui Vancu: paternitatea.<\/strong><\/em><br \/>\nDar cele doua ghiduri parentale, \u201eDictionarul Mara\u201c si \u201eSebastian in vis\u201c, sunt eminamente diferite; mai cu seama fiindca volumul lui Radu Vancu nu era prevestit prin nimic din ce a publicat p\u00e2na acum. Volumele sale, insa, au aratat, fiecare in parte, o alta latura a acestui scriitor \u201ede-adevaratelea\u201c, capabil sa modifice perspectivele, sa alterneze registrele, sa-si probeze virtuozitatea in multiplele game stilistice si lexicale. Nu stiu daca e excesiv a-l numi pe Radu Vancu unul dintre putinii nostri scriitori pe de-a-ntregul postmoderni, dar, cu certitudine, el \u2013 in descendenta unui Mircea Ivanescu \u2013 recicleaza constient si, as banui, programatic o intreaga traditie culturala. Nu ar fi de neconceput, in consecinta, ecuatia in care, fara variabila culturala preexistenta, identitatea textuala Radu Vancu s-ar pulveriza. Amorsa livresca ii este cu totul necesara. E ca si cum realul nu ar capata consistenta ori validitate dec\u00e2t in masura in care detine puterea de a lasa sa se intrevada o mie de virtualitati bibliofile sau isi revendica apartenenta dintr-o nobila dinastie culturala. De aceea, \u201eSebastian in vis\u201c nu e numai un manual al paternitatii, dar si un briefing de literatura, o incursiune in mitografie sau o explorare diletanta si plaisirista a lexicologiei.<br \/>\n<strong>Un joc viclean<\/strong><br \/>\nOrgolios basm urban, in care o topografie recognoscibila e populata cu darnicie de un demiurg jucaus cu creaturi fantastice, un fals poem titanic, in care un mic erou porneste intr-o reconquista universala, Bildungslyrik pueril si suprarealist, \u201eSebastian in vis\u201c este o carte fascinanta, in spiritul mincinos-sobru si complice al cartarescienei \u201eEnciclopedii a zmeilor\u201c, o carte care, sub mina aspra de cronicar, nu izbuteste c\u00e2tusi de putin sa treaca in secundar gingasia. Asa ca e multa iubire si multa joaca, un joc tragic si viclean, ca in toate povestile. Amintind de sf\u00e2sietorul \u201eDe-a v-ati ascuns\u201c al lui Arghezi, naratiunea fantastica il poarta pe micul Sebastian prin tiparele inca necunoscute ale unei viitoare existente, pe care sufletul de copil pare sa le presimta cu toata intelepciunea si memoria lui grea de dincolo de pragul lumii. Deschis asemenea visului tuturor realitatilor, Sebastian este poezie fara sf\u00e2rsit. Nu int\u00e2mplator, \u201eSebastian in vis e Sebastian din trezie facut poezie\u201c, fiindca doar visul si poezia ori visul romantic elibereaza. Atunci, \u201enoul creieras\u201c isi desface zavoarele unei lumi de care, poate, abia acum, incet, se dezvata: \u201eBebeul invelit in piele de bebe, umplut cu carnita si s\u00e2nge de bebe, in vis se strecoara ca un melc in chilie, ca un ereziarh in cochilie, las\u00e2nd restul lumii pe dinafara. Si celalalt acelasi bebe, umplut tot cu carnita si s\u00e2nge de bebe, ochiul inchis afara inlauntru si-l desteapta si peste scoarta cerebrala cruda creste cea secreta si coapta. Zecile de centimetri de Sebastian, din crestet si p\u00e2na la pampersii temeinic indesati, sunt atunci iluminate de noul creieras ca de un bec de 60 de wati.\u201c Viata lui Sebastian e viata imprevizibila a viselor lui, in mirajul carora orice meschinarie paleste, unde totul e \u201epeltic\u201c si \u201epitic\u201c. Cum \u201esur\u00e2sul lui phantasy si s.f. il schimba-n inger pe Nichipercea\u201c, cum \u201ee un stilist al colicutelor, un dandy al besinutelor\u201c, Sebastian, e de la sine inteles, se transforma pas cu pas in plenipotent contemplativ si apolinic. Nimic nu-i sta in cale, cu at\u00e2t mai mult cu c\u00e2t e \u201eun model upgradat de bebelus\u201e: \u201ePe neocortexul lucios toate informatiile lumii le da pe derdelus\u201c.<br \/>\n<strong>Printul nap\u00e2rstoc<\/strong><br \/>\nNu poti sa refuzi empatia fata de un astfel de discurs care descarca in creier, cu ghiotura, beta-endorfine, deopotriva cele ale placerii intelectuale pe care ti-o provoaca intertextul subtil, ludica asocierilor aparent int\u00e2mplatoare sau pululatia referentiala ori cele ale identificarii cu miracolul cotidian de a vedea viata prinz\u00e2nd, in fiecare zi mai mult, concretete. Dincolo de truismele si cliseele de care se inconjoara mereu nasterea unui copil, firestile exaltari ale blazatului care e deodata scurtcircuitat in obtuzitatea-i sunt camuflate intr-o vasta retea argumentativa: cum sa strigi ca esti fericit, ca incerci sa intelegi cum se face ca nimicul devine ceva? Imbraci totul in metafora, in litote grele de sens ca s\u00e2nii plini ai mamelor, rusin\u00e2ndu-te cumva de extazul care-ti umple plam\u00e2nii si creierul, alcatuiesti povesti fara sf\u00e2rsit: \u201e&#8230;cosmotrotterul pici intra singur in Empireu. Dupa poarta-suzeta, aerul din nesf\u00e2rsita curte e un jeleu de lumina taborica, plin de serafimi si heruvimi pe post de fructe, tarta pentru prezenta clipa istorica. O m\u00e2na uriasa intinde tarta spre baiat, piciul sufla intimidat in lum\u00e2nare si pe data toate se pun in miscare, serafimii si heruvimii ies din tarta cu aceeasi sexy arta cu care stripperitele ies din tort si, ca actionate de un unic resort, cete de ingerasi in haine albe de in, toti cu falcutele durdulii ale lui Sebastian pe chipul androgin, se pun pe agitat ramuri de finic in m\u00e2inile bucalate si pe clinchetit pe mai multe voci, toate asexuate: \u00abOsana, print nap\u00e2rstoc, corpus mysticum bondoc, osana!\u00bb.\u201c<br \/>\nSuperlativ construita, usor leganata de rimele interioare, povestea lui Sebastian are toate premisele sa se transforme intr-una dintre cele mai tandre oglinzi ale parintilor care vor sa invete copilaria. Literatura are inca nevoie de un aer proaspat-delicat cum e cel care locuieste acest poem baroc, cu toata muzica lui sprintara si lighioanele heraldice ale lui Ivanescu, are nevoie de Pisic\u00e2ine si Broscoporc, de licornite si dragonasi, de hipocampi, de baietei eroici, care sa se ia la tr\u00e2nta curajos cu universul si cu fortele care se straduiesc anapoda inca sa-l banalizeze.<br \/>\nSi nu de hazard e vorba c\u00e2nd, sa-i dea o m\u00e2na de ajutor lui Sebastian, si-au impreunat puterile si Trakl, si Eminescu, si misticii, si Arghezi, si Nietzsche, si Radu Vancu insusi in usoare autopastise, si Dimov, si Cartarescu, si Foarta, si Brumaru, si c\u00e2ti altii.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Radu Vancu, \u201eSebastian in vis\u201c, Editura Tracus Arte, 2010 Ingrata indeletnicire sa scrii despre prozopoemele lui Radu Vancu! Si nu numai fiindca el e singurul poet numit douamiist care s-a decis intr-o buna zi sa lase in urma c\u00e2teva exuvii ale raului, ci si pentru ca a luat de guler fericirea si a tras-o in&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/nucleus-accubens\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Nucleus accubens<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3815,3584,3817,3816,1044],"class_list":["post-5126","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-sebastian-in-vis","tag-editura-tracus-arte","tag-ghiduri-parentale","tag-prozopoeme","tag-radu-vancu"],"views":2282,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5126","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5126"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5126\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5126"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5126"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5126"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}