{"id":5117,"date":"2010-11-04T12:02:45","date_gmt":"2010-11-04T10:02:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5117"},"modified":"2010-11-04T12:04:29","modified_gmt":"2010-11-04T10:04:29","slug":"aux-armes-citoyens","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/aux-armes-citoyens\/","title":{"rendered":"Aux armes, citoyens!"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Am stat \u00een Franta vreme de aproape un an (1985-86) \u00eenainte de a primi azilul politic \u00een Statele Unite. Era o perioada de tulburari sociale care m-a facut sa \u00eenteleg, macar \u00een oarecare masura, spiritul francez. Si mai ales iritabilitatea populara \u00eempotriva guvernantilor de orice culoare politica, ori de c\u00e2te ori interesele vietii cotidiene sunt atinse \u00een vreun fel: Pour qui et pourquoi? Atunci se iese \u00een strada, se face greva \u00een toata regula, sindicatele se agita, apar steagurile rosii si se c\u00e2nta \u201eInternationala\u201c…
\n\u00cen SUA, fiecare cetatean, barbat sau femeie, \u00eencearca sa lucreze p\u00e2na la o v\u00e2rsta c\u00e2t mai \u00eenaintata, ca sa-si poata asigura acei golden years la un nivel de trai c\u00e2t mai confortabil, asa \u00eenc\u00e2t recentele miscari populare din Franta, provocate de ridicarea baremului v\u00e2rstei de pensionare, par mai degraba greu de \u00eenteles. Grevele sunt extrem de rare si fara repercusiuni sistemice pe aici. Dar, trebuie sa admit, fiecare realitate social-politica se cuvine sa fie privita \u00een contextul ei specific, cu \u00eentelegerea mentalitatii intime ce a produs-o. <\/strong><\/em><\/p>\n

Politica Europei Occidentale este \u00een zilele noastre determinata de adaptarea societatii la fenomenul de mondializare economica. Pe de o parte e vorba de adecvarea la mereu cresc\u00e2nda competitivitate, tin\u00e2nd cont, \u00een cadrul Uniunii Europene, de specificitatea regionala si nationala. Pe de alta, de promovarea unor initiative care sa compenseze si sa atenueze incidenta sociala negativa a acestui gen de capitalism extrem, supus mereu competitiei si economiei de piata globale. Guvernele, fie ele de dreapta sau de st\u00e2nga, nu pot ignora acest binom al unor imperative oarecum divergente si destul de greu de \u00eempacat. Exact acesta mi se pare riscul pe care si l-a luat presedintele Frantei, Sarkozy, \u00een optiunile sale politice recente: un dezechilibru \u00een binomul imperativelor esentiale. Pe de o parte, el a decis reforma legii pensiilor, deja o realitate \u00een toate tarile dezvoltate ale Uniunii si, \u00een consecinta, inevitabila \u00een reducerea costurilor sociale si reechilibrarea finantelor publice. Pe de alta, \u00eensa, nu a reusit sa-i convinga pe francezi (lucru greu, dealtfel, cum remarca si De Gaulle \u00een memoriile sale!) ca are intentia sau capacitatea de a promova o politica sociala compensatorie. Tocmai de aici a rezultat unda manifestatiilor de protest, care dureaza acum de mai mult de o luna, grevele si blocarea sectoarelor economice esentiale (transport, energie), iesirea \u00een strada a cetatenilor etc.
\nAparitia \u00een pietele de protest a elevilor de scoala si studentilor a avut ca efect sensibilizarea familiilor care au \u00eengrosat, la r\u00e2ndul lor, numarul protestatarilor. Aproape trei francezi din patru (71%) se declarau la sf\u00e2rsitul lui octombrie \u00een favoarea manifestatiilor. E destul de probabil ca acest \u201eentuziasm\u201c protestatar se va mai atenua si datorita nemultumirii populatiei din pricina dezordinii produse \u2013 mai ales lipsa benzinei! Nu e de mirare, astfel ca, \u00een ajunul weekendului trecut, patru din cinci francezi (78%) erau \u00een favoarea unor negocieri c\u00e2t mai rapide \u00eentre guvern si sindicate. Lucru nu foarte usor, at\u00e2ta vreme c\u00e2t, \u00een ciuda demonstratiilor violente si a cererilor repetate ale sindicatelor, Nicolas Sarkozy a refuzat orice fel de negocieri spre a nu compromite sansele de promulgare a reformei \u00een Parlament.
\nProtestul francez e suscitat, aparent, de legea pensiilor, dar motivatiile lui intime sunt, de fapt, mult mai profunde si depasesc faptul \u00een sine. Piata, marile bulevarde reprezinta scena politica unde cetatenii interpeleaza puterea ori de c\u00e2te ori exista senzatia ca au fost amenintate ori stirbite valorile de la R\u00e9publique. Mai precis, \u00een Franta guvernul e tras la raspundere de fiecare data c\u00e2nd multimilor li se pare ca s-a compromis ceva din acea solidaritate sociala \u2013 fie ea reala sau ideala. Faptul ca sindicatele au sarit primele si au dictat diversele forme de protest \u00een problema pensiilor e c\u00e2t se poate de semnificativ. Si are, dupa toate, o valoare simbolica. La mijloc nu e doar vatamarea unui drept c\u00e2stigat, ci si senzatia ca reforma \u2013 oric\u00e2t ar fi de necesara, dar impusa! \u2013 nu pare sa promita un viitor prea luminos, acele lendemains qui chantent. Ori asta, \u00een imaginatia populara, raneste ideea de progres. Ceea ce ar arata clar ca guvernul atenteaza \u2013 sau nu e \u00een stare sa respecte \u2013 la una din aspiratiile fundamentale de la R\u00e9publique.
\n\u00cen fapt, reforma pensiilor reprezinta doar o etapa a eroziunii capitalismului cel mai social, nascut dupa cel de-al Doilea Razboi mondial si care a rezistat vreme de treizeci de ani. Aceasta re\u00eentoarcere la capitalismul crud, al originilor, \u00eel determina pe economistul Daniel Cohen sa afirme ca ar fi poate necesara o reflectie de ordine morala asupra sistemului economic si al degradarii lui \u00een varii aspecte. Dupa toate, criza a lovit peste tot, \u00een plin proces de mondializare economica, grabind astfel trecerea spre reaganism si thatcherism, mai cu seama \u00een contextul falimentului sistemului comunist, conceput nu numai ca un antagonist, dar si ca o posibila concurenta.
\nTrei ani si jumatate \u00een urma, Nicolas Sarkozy a triumfat \u00een alegeri ca un candidat plin de promisiuni social-economice interesante. Discursul lui a aparut fara \u00eendoiala mai convingator, tocmai pentru ca promitea francezilor, cu abilitate, un viitor mult mai tentant dec\u00e2t acela propus de adversara lui de st\u00e2nga, S\u00e9gol\u00e8ne Royal. Sloganul cuceritor era de nuanta reaganiana: cine munceste mai mult, c\u00e2stiga mai mult! Dar, \u00een entuziasmul general, s-a \u00eenregistrat doar nuanta colbertiana a mesajului. \u201eAmerican\u201c sau nu (si stim c\u00e2t sunt de sensibili francezii la acest subiect!), presedintele facea figura extrem de buna. La Davos a vituperat convingator \u00eempotriva colosurilor financiare, \u00een \u201ecriza georgiana\u201c a fost primul care sa se exprime clar, fara compromisuri. Putini tineau cont c\u00e2te \u00eent\u00e2lniri cu celebritati si miliardari \u00eesi permitea, sau faptul ca, imediat dupa victoria \u00een alegeri, petrecuse pe iahtul multi-milionarului Ballore, ba chiar ca a \u00eencurajat legea fiscala care proteja marile c\u00e2stiguri si averi. Aceasta luna de miere cu poporul francez s-a terminat cur\u00e2nd, iar imaginea presedintelui s-a deteriorat exact pe masura evolutiei crizei economice, si a atins nivelul cel mai jos \u00een momentul c\u00e2nd s-au descoperit tot felul de afaceri dubioase \u00een cercul lui de prieteni extrem de bogati. \u00cen manifestatiile recente, de la Place de la R\u00e9publique la Place de la Nation, de la Place d’Italie la D\u00f4me des Invalides sloganele erau toate \u00eempotriva lui, vazut ca un tradator al poporului si un protector al celor bogati, ca si cum reforma pensiilor ar fi trecut, dintr-o data, \u00eentr-un plan secundar…
\nSarkozy a afirmat odata ca el ar fi cel mai de temut inamic al lui \u00eensusi, declaratie destul de rara si ciudata pentru un politician. Ar putea asta \u00eensemna, \u00een subsidiar, ca se considera perfectibil, capabil sa \u00eenvete din greseli si sa-si recucereasca natiunea? Iata o \u00eentrebare perfect deschisa, al carei raspuns ar putea veni tocmai la viitoarele alegeri.
\n\u00cen tot cazul, vorba lui De Gaulle, nu e deloc usor sa guvernezi un popor care distinge mai mult de o mie de feluri de br\u00e2nza!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am stat \u00een Franta vreme de aproape un an (1985-86) \u00eenainte de a primi azilul politic \u00een Statele Unite. Era o perioada de tulburari sociale care m-a facut sa \u00eenteleg, macar \u00een oarecare masura, spiritul francez. Si mai ales iritabilitatea populara \u00eempotriva guvernantilor de orice culoare politica, ori de c\u00e2te ori interesele vietii cotidiene sunt… Cite\u0219te mai mult »Aux armes, citoyens!<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3807,3806,3808,3809],"class_list":["post-5117","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-forta-de-munca-in-sua","tag-greve-in-franta","tag-muncitori-in-franta","tag-pensii-in-franta"],"views":2052,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5117","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5117"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5117\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5117"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5117"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5117"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}