{"id":5106,"date":"2010-11-04T11:54:08","date_gmt":"2010-11-04T09:54:08","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5106"},"modified":"2010-11-04T11:58:06","modified_gmt":"2010-11-04T09:58:06","slug":"de-la-%e2%80%9ecaii-nazdravani%e2%80%9c-la-%e2%80%9eleul-albastru%e2%80%9c-si-alti-caini-turbati","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/de-la-%e2%80%9ecaii-nazdravani%e2%80%9c-la-%e2%80%9eleul-albastru%e2%80%9c-si-alti-caini-turbati\/","title":{"rendered":"De la \u201ecaii nazdravani\u201c la \u201eleul albastru\u201c si alti c\u00e2ini turbati"},"content":{"rendered":"

O semnificativa definire critica si tipologica a unei mari generatii literare putem citi \u00een revista \u201eOrizont\u201c (9\/2010) sub semnatura lui Cornel Ungureanu. Avea toate premisele de a fi una fericita aceasta generatie fara trecut si cu tot viitorul \u00een fata. <\/strong><\/em><\/p>\n

Generatia anilor saizeci, din care se vor recruta si alege cei mai importanti scriitori rom\u00e2ni din a doua jumatate a secolului trecut, fu scutita de povara istorica a angajamentelor politice si doctrinare, de dreapta ori de st\u00e2nga, ale celorlalte carora ea le era contemporana. Rebela si idealista, plina de iluzii si de ambitia de a cuceri Parisul a unui Rastignac, aceasta mare generatie \u2013 scrie Cornel Ungureanu evoc\u00e2ndu-l pe timisoreanul Sorin Titel \u2013 apartine momentului anilor saizeci \u201ecare au creat o imagine triumfala literaturii tinere\u201c, un moment \u201e\u00een care se afirma \u00een proza, \u00een poezie autori care remodeleaza imaginea scriitorului \u2013 ani \u00een care fascinatia scrisului artist devenise capitala pentru t\u00e2narul capabil de a ram\u00e2ne \u00een literatura. A fi \u00een literatura \u00eensemna a exista pe \u00eenaltele reliefuri ale societatii. A fi \u00abscriitor rebel\u00bb \u00eensemna ca esti capabil sa redefinesti societatea si lumea. Generatia lui Sorin Titel, care este si a lui Nichita Stanescu, traieste prin dialog \u2013 \u00eentareste criticul timisorean aceasta imagine triumfala a unei generatii \u2013, prin bucuria de a avea ecou, de a fi vazuta, comentata, de a avea succes. Este, fie si cu intervale dramatice, o generatie a \u00ablor\u00bb, succesul literar le asigura o (mai) buna asezare \u00een lume. Scrisul lui Nicolae Velea, Fanus Neagu, D. R. Popescu, Stefan Banulescu, Augustin Buzura se exerseaza pe o persoana \u00eent\u00e2i care, marturisindu-se, \u00eenvinge; \u00eesi descopera infinitele resurse de a se regenera. Starile de bucurie, \u00abfericire\u00bb, \u00eemplinire, chiar puse mereu \u00een cumpana, devin repere \u00een schitele, nuvelele, romanele autorilor generatiei \u201860\u201c.
\nSi \u00een poezia acestei mari generatii \u201e\u00eenvingatoare\u201c si triumfale se regasesc semnele din imaginea criticului, reperele despre care el vorbeste: se regasesc \u00een debutul, spectaculos, al lui Nichita Stanescu, \u00een \u201eSensul iubirii\u201c, iar culoarea momentului acelor mari si frumoase iluzii e aceea din \u201eLeoaica t\u00e2nara, iubirea…\u201c \u00cen literatura noilor veniti, acest optimism si cu simbolurile lui sarbatoresti nasc o adevarata invazie de \u201ecai albi\u201c si m\u00e2nji despre care va scrie si va vorbi \u00een epoca si \u00een anii trecuti criticul Mihai Ungheanu: \u201eNu era carte de proza t\u00e2nara, mai ales \u00een colectia de debut \u00abLuceafarul\u00bb \u00een care sa nu gasesti m\u00e2nji care zburda, cai \u00een libertate etc. \u00cen \u00abRamuri\u00bb, mai multe fragmente, din mai multi autori, au fost \u00eensirate, unele dupa altele, d\u00e2nd senzatia ca e vorba de un text de un singur autor, care se repeta! Jos era data \u00abcheia\u00bb, adica autorii si cartile din care se cita. Caii astia care zburdau peste tot, si \u00een proza lui Fanus Neagu, si \u00een aceea a lui D. R. Popescu, si \u00een cea a lui Sorin Titel, produceau monotonie. Gluma a durat mai mult dec\u00e2t anticipam, iar cei vizati \u2013 multi amici ai mei! \u2013 au facut politie sa afle cine e autorul. Au dedus ca Mihai Ungheanu, ceea ce n-a dus la un caz de razboi, dar nu s-a uitat. \u00cen fond, le-a prins bine. P\u00e2na la urma, prozatorii tineri au mai renuntat la caii nazdravani si m\u00e2njii suavi\u201c (\u201eRecurs la memorie\u201c. Convorbiri cu Mihai Ungheanu de Mihai Golescu, Ed. Paralela 45, 2009, pag. 20). Alarmat de invazia m\u00e2njilor si de ceea ce i se parea nerealism si lipsa de \u201eproblematizare\u201c \u00een proza tinerilor de atunci care o cam luasera razna, Marin Preda va scrie un articol rasunator despre \u201efacatorii de cuvinte\u201c, articol memorabil ca profesiune de credinta a marelui prozator. \u00censa \u201ecopiii\u201c inocenti si fericiti ai noii literaturi rom\u00e2ne de dupa 1945 urmau sa-si cucereasca \u00een cur\u00e2nd ei \u00eensisi \u201etrecutul\u201c, un trecut pentru care multi dintre ei vor fi, la r\u00e2ndu-le, impozitati cu o suspiciune revansarda si reformatoare de catre alti \u201einocenti\u201c si alti \u201efericiti\u201c tineri scriitori iviti dupa 1990…<\/p>\n

Despre idealurile marii generatii a anilor saizeci din secolul trecut si despre falimentul iluziilor ei vine cu o marturie impresionanta prozatorul D. R. Popescu \u00eentr-un interviu, \u00een totul memorabil, din revista \u201eSaeculum\u201c (5-6\/2010). Pentru acest mare prozator si pentru generatia lui, anul 1965 poate fi considerat unul de rascruce: \u00een acel an tinerii de p\u00e2na atunci trec printr-o maturizare brusca si fortata, pun capat \u201einvaziei\u201c de m\u00e2nji semnalata mai \u00eenainte. Este anul \u00een care autorul viitoarei \u201eV\u00e2natori regale\u201c publica, \u00een \u201eLuceafarul\u201c, capodopera rupturii lui si a celorlalti de \u201ecaii nazdravani\u201c ai primei tinereti: \u201eLeul albastru\u201c. Se poate spune ca simbolul sarbatoresc al inocentei si al bucuriei de a exista si a scrie se metamorfozeaza, arat\u00e2ndu-si coltii, sub \u00eenfatisarea insolita si amenintatoare a \u201epersonajului\u201c din aceasta capodopera literara. C\u00e2inii turbati din \u201eV\u00e2natoarea regala\u201c, dar si Misu, calul vorbitor din \u201eO bere pentru calul meu\u201c descind, s-ar zice, din acelasi \u201eleu albastru\u201c. Tot acest univers literar \u00een care se plimba lei albastri si c\u00e2ini turbati, iar caii vorbesc \u00een locul oamenilor ce turbeaza, i se pare autorului unei recente istorii a literaturii un univers \u201estraniu\u201c, cel mai straniu din \u00eentreaga literatura rom\u00e2na. Nu mi se pare prea straniu ca, atunci c\u00e2nd oamenii tac pentru ca nu mai au voie sa vorbeasca, animalele, \u00een special caii, sa le ia cuvintele interzise si sa vorbeasca \u00een locul lor cu ele, \u00eentocmai cailor din basme si oii din legenda nationala. \u00cen fine… cam tot atunci, \u00een epoca leului albastru, alta capodopera, \u201eAcasa\u201c a lui Fanus Neagu, \u00eentuneca definitiv orizontul senin sub care debutase o mare generatie literara. C\u00e2t de \u201esenin\u201c era orizontul sub care se naste aceasta generatie fara trecut? \u201e … C\u00e2nd a aparut Generatia \u201860 \u2013 \u00eei marturiseste D. R. Popescu lui Mircea Dinutz \u2013, lui Fat Frumos \u00eei cam trecuse vremea… Mai este ceva foarte important: componentii generatiei\u201960 aveau \u00een jur de 25 de ani, nu facusera razboiul spre Rasarit si spre Apus, nu luptasera \u00een Spania \u00eempotriva lui Franco, nu fusesera \u00eenrolati \u00een rezistenta franceza, nu zacusera prin \u00eenchisori, nu venisera din Rusia… N-aveau biografie! Niciunul! Lucrau pe la ziare, pe la reviste, pe la posturile de radio, at\u00e2t! Cinovnici. Reporteri, redactori de rang inferior. Corectori. Josniciile si nazuintele morale trebuiau gasite \u00een cenusiul nediferentiat al banalitatii cotidiene. Oamenii, mai din topor, mai suciti, mai rasuciti, duceau mai departe zilele falimentare ale Rom\u00e2niei postbelice.\u201c \u00cenaintea acestor \u201ejuni condeieri\u201c \u2013 spune autorul \u201e\u00centoarcerii tatalui risipitor\u201c \u2013 scrisesera pagini memorabile Stancu, Barbu, Petru Dumitriu, A. E. Baconsky, Preda, Titus Popovici: \u201eLa orizont? Aristocratia de rang secund, \u00een scapatare, c\u00e2mpia arida, sarmana, mahalaua bucuresteana, colocvialitatea rurala caragialesca, \u00eencapat\u00e2narea ardeleneasca, suflul mortuar al armelor, oamenii cei de foc, ai credintei, si oameni cu sira spinarii pierduta …\u201c Apoi au venit ei, Labis cu \u00eentreaga generatie \u201efericita\u201c si fara trecut, tinerii fara biografie, poetii ca \u201esoldatii fara viata personala\u201c (Nichita Stanescu), dar nu si fara memoria comunitatilor ai caror fii erau: \u201eMulti dintre acesti scriitori \u2013 mai ales prozatorii \u2013 veneau din lumea satului, dar asta nu \u00eenseamna ca ei se trageau din zonele inferioare ale Lumii \u2013 din contra, satul pastra \u00eenca \u00een acele vremi cutumele unor valori ce nu excludeau religia, mitul, istoriile eroice ale \u00eenaintasilor. Toti acesti creatori au vazut \u00een copilaria lor cum aratau soldatii rom\u00e2ni, germani, rusi… Eu am vazut apar\u00e2nd \u00een Danceu si un escadron de partizani s\u00e2rbi. Au intrat \u00een sat pe poarta de la Cismeaua Mica! Trecusera Dunarea. Calari pe niste roibi fuduli, pareau ca vin din basme!\u201c Invazia \u201ecailor nazdravani\u201c din proza cu care debutau acesti scriitori \u00eesi are deci izvorul si aici, \u00een aceasta istorie zbuciumata, dar evocata cu ochii curati ai copilariei: \u00een dosul povestii, al minciunii din basmul \u201ecailor nazdravani\u201c sta, pur si nesmintit, adevarul istoric. De aceea, prozatorul pune o surdina reticenta asupra inocentei cu care ne place sa confundam copilaria si prima tinerete: \u201eScriitorii care au debutat \u00een jurul anilor 1960 n-au format, sigur, o generatie narcisiaca (a \u201efacatorilor de cuvinte\u201c din articolul lui Marin Preda \u2013 n.n.) N-au uitat de sine, n-au uitat ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een jurul lor, nu
\nsi-au admirat chipul, fara sa se recunoasca \u00een apele unor lacuri si balti, \u00eenc\u00e2ntati! N-a fost o generatie fermecata de imaginea zeiasca din oglinda apelor.\u201c Trecutul \u201ecucerit\u201c si cu care se \u00eencarca aceasta generatie este echivalent cu o cucerire a dezamagirii: \u201eRazboiul, seceta, cooperativizarea, iata primele trei energii care i-au cobor\u00e2t pe pam\u00e2nt pe actantii generatiei \u201860 \u2013 din presupusa zodie a integrarii \u00een cosmos (…) Certitudinile de altadata se stingeau treptat… Stalin si poporul rus libertate ne-a a dus! Dar am vazut si eu, \u00een Danceu-Mehedinti, cum libertatea a adus si Baraganul! Anii \u201850 au fost, dupa mine, determinanti pentru cristalizarea generatiei \u201860. Starea paradisiaca promisa se izbea zilnic, la internat, de mamaliga cu magiun. Totusi, degringolada economica si sociala
\nn-a dus la o dezintegrare umana \u2013 dovada izbucnirea acestei generatii, care \u2013 atentie mare! \u2013 nu s-a restr\u00e2ns la o efervescenta literara. Putem vorbi cu certitudine de o grozava generatie a inginerilor, medicilor, actorilor, militarilor, pictorilor, sculptorilor, muncitorilor, taranilor. Da, aici ar fi cheia unei, zicem noi, revolutii spirituale. Da, putem vorbi de nasterea reflectiei asupra propriei conditii, asupra conditiei nationale, asupra valorilor universale.\u201c Fenomenul trezirii la realitate \u2013 daca admitem \u00eendoielnica \u201esomnolenta\u201c paradisiaca din zorii acestei generatii! \u2013 ar putea fi precizat, \u00een timp istoric, cu moartea \u00eent\u00e2iului dictator: \u201edupa moartea lui Stalin, parca \u00een tot lagarul socialismului imaginea paradisiaca asupra prezentului si a viitorului s-a mai \u00eengustat si cetatenii au \u00eenceput \u2013 mai ales cei din generatia \u201860! \u2013 nu doar sa cunoasca binele si raul, ci sa si vorbeasca despre bine si rau…\u201c<\/p>\n

De la calul nazdravan la leul albastru si c\u00e2inii turbati n-a mai fost dec\u00e2t un pas, pe care l-a facut aceasta generatie dezamagita dar \u201eresemnata\u201c \u00een speranta, produc\u00e2nd opere ce, oric\u00e2t de revizuibile ori tocmai de aceea, ram\u00e2n neclintit \u00een fondul principal al literaturii rom\u00e2ne. \u00cen privinta \u201echeii unei revolutii spirituale\u201c si, prin urmare, a unei renasteri nationale despre care vorbeste cu optimism moderat marele nostru prozator, parerile sunt foarte \u00eempartite. C\u00e2tiva istorici si scriitori de azi si-au pierdut orice speranta, nu mai vad nicio cheie si niciun remediu nu mai \u00eentrezaresc: cu un scepticism iremediabil ei vorbesc despre o alta \u201eimposibila \u00eentoarcere\u201c. Acestor sceptici care si-au pierdut total \u00eencrederea \u00een \u201epoporul suveran\u201c, n-am altceva mai bun de c\u00e2t sa le ofer medicamentul spiritual dintr-un citat monumental pe care D. R. Popescu \u00eel desprinde dintr-o \u201etraductie\u201c despre viata si opera lui Wiliam Guillon Sekspir apartin\u00e2nd lui Toma A. Bagdat si aparuta \u00een 1848, februarie 25: \u201eNici un poet nu fu mai national dec\u00e2t Sekspir. Nimeni nu judeca mai bine secolul sau si contiporanii sai, nici unul nu cunoscu mai bine necivilizarea sa. ?ekspir lucra pentru un public grosolan si fara cea mai mica \u00eenvatatura, pentru o prostime de corabieri si oameni de r\u00e2nd ce veneau sa’si risipeasca cugetele supararilor unei calatorii, sau de faticile zilei, aprinz\u00e2ndu’si pipa \u00een timpul reprezentatiei b\u00e2ndu’si berea sau m\u00e2nc\u00e2nd c\u00e2te un mar, para, s’altele. Caci, cum \u00eel descrie un \u00eenvatat biograf, teatrul \u00een Englitera nu era o placere regiala, o placere pentru spiritele rafinate (lamurite) sau delicate; el fu, si ramase popular si facilitatea poporului Englez \u00eenlibera \u00een tot timpul aceasta bucurie… Scriind pentru un public necivilizat, ?ekspir trebuia sa vorbeasca limba poporului, adica limba naturii; trebuia sa aiba defecte c\u00e2nd teribile, c\u00e2nd deformate: caci la aceasta patura a popolului tot place ce raspunde cu patura sa, de atunci el se recunoaste acolo, bate, e multumit\u201c. Textul din care D. R. Popescu a retinut acest citat are un fel de moto: \u201eFiecare popul vede rasarirea si apunerea Soarelui dupa positia \u00een care se afla. \u00cen tot minutul Soarele rasare si apune pentru vre-un popul.\u201c Prozatorul nostru reia, putin dar esential modificat, acest moto si-l repeta sub presiunea unei teribile interogatii: \u201eDesi fiecare popul vede rasarirea si apunerea Soarelui dupe positia \u00een care se afla, nu trebuie uitat faptul ca \u00een tot minutul Soarele rasare si apune pentru vre-un popul… Noi \u00een ce minut ne aflam?\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n

P.S.<\/strong> \u00cen numarul urmator \u00eemi permit sa revin la excelenta revista \u201eSaeculum\u201c cu o dare de seama asupra unei \u201erevizuiri\u201c spectaculoase a versiunii negre si demolatoare care circula \u00een mediile literatilor si g\u00e2nditorilor rom\u00e2ni actuali despre mitul national din \u201eMiorita\u201c, balada supusa azi unor blesteme si imprecatii asemanatoare cu un celebru blestem aparut pe zidurile Arhitecturii \u00eendata dupa mineriada de acum doua decenii. \u201eMineriada\u201c intelectuala la care au fost supuse Miorita si \u201espatiul mioritic\u201c \u00een ultimii ani este demolata si respinsa admirabil de un \u201evenetic\u201c, respectiv autorul romanului \u201eVeneticii\u201c sau epopeea refugiatilor basarabeni \u00een cautarea patriei-mame. Autorul romanului si al revizuirii de care vorbesc este Ion Lazu.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

O semnificativa definire critica si tipologica a unei mari generatii literare putem citi \u00een revista \u201eOrizont\u201c (9\/2010) sub semnatura lui Cornel Ungureanu. Avea toate premisele de a fi una fericita aceasta generatie fara trecut si cu tot viitorul \u00een fata. Generatia anilor saizeci, din care se vor recruta si alege cei mai importanti scriitori rom\u00e2ni… Cite\u0219te mai mult »De la \u201ecaii nazdravani\u201c la \u201eleul albastru\u201c si alti c\u00e2ini turbati<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[2223,3801,3799,1588,3800],"class_list":["post-5106","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-cornel-ungureanu","tag-literatura-romana-din-sec-xx","tag-revista-orizont","tag-scriitori-romani","tag-sorin-titel"],"views":6535,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5106","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5106"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5106\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5106"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5106"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5106"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}