{"id":5097,"date":"2010-10-28T11:34:49","date_gmt":"2010-10-28T09:34:49","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5097"},"modified":"2010-10-28T11:36:03","modified_gmt":"2010-10-28T09:36:03","slug":"santoro-cu-doua-maini-9","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/santoro-cu-doua-maini-9\/","title":{"rendered":"Santoro: cu doua m\u00e2ini (9)"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Spuneam data trecuta ca viata tenismanilor pro nu este deloc una usoara, ca ea nu respecta c\u00e2tusi de putin fantasmele noastre, ale celor care, fani fiind, ne imaginam ca nu poate exista fericire mai mare dec\u00e2t sa calatoresti pe meridianele globului pentru a-ti prezenta publicului arta tenisistica. Frecvent, \u00eent\u00e2mplarile neplacute, chiar primejdioase, ridica obstacole reale \u00een calea unui destin sportiv ce ar trebui sa fie autotelic si antiseptic. Sa luam doar c\u00e2teva exemple, comunicate cu acribie de Fabrice Santoro \u00een cartea sa, \u201eA deux mains\u201c. Pildele selectionate marturisesc fara dubiu ca meseria de jucator de tenis incumba si ea anumite pericole si neplaceri, aspecte nu \u00eentotdeauna usor de gestionat.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>\u201eNoi, tenismanii, am cunoscut cu totii experienta zborurilor aeriene \u00eent\u00e2rziate si am\u00e2nate, am dormit cu totii \u00eentinsi pe jos, pe pardoseala aeroporturilor sau \u00een hoteluri sinistre, care te \u00eengrozesc prin lipsa dotarilor elementare. \u00cemi amintesc ca aveam cam douazeci si unu de ani, pierdusem rusinos la Roland Garros \u00een al doilea tur, asa ca am acceptat, \u00een dorinta de a uita aceasta trista \u00eenfr\u00e2ngere, sa particip la turneul de la Taskent, \u00een Uzbekistan. Din fericire, acesta nu mai face parte astazi din calendarul ATP. \u00cen acea vreme mi s-a parut locul cel mai \u00eengrozitor de pe lume. Hotelul avea geamurile sparte, iar \u00een camera de trei metri pe doi patul se sprijinea pe o platforma din beton. A doua zi dimineata, \u00een loc de mic-dejun, am primit doar p\u00e2ine si cafea. Nici unt, nici dulceata, nici macar fructe. Spun asta nu ca sa \u00eentelegeti ca noi, tenismanii, avem nevoie de conditii de lux, ci doar ca ne este necesar un minimum de confort ca sa putem juca \u00een conditii decente. A doua zi am fost fericit ca am pierdut, put\u00e2nd astfel sa parasesc acel loc \u00eenfiorator\u201c (op. cit., p. 70).<br \/>\nO alta aventura a profesionistilor din circuitul alb este si cea legata de transportul bagajelor. Apropo de asta, Fabrice consemneaza: \u201eAtunci c\u00e2nd mi-am recuperat termobag-ul pe banda rulanta a aeroportului din Montevideo, Uruguay, am ramas surprins c\u00e2t de usor este. Am trait o surpriza extrem ce ur\u00e2ta c\u00e2nd, deschiz\u00e2ndu-l, am constatat ca \u00eemi disparusera toate cele patru perechi de pantofi de zgura. Abia daca am avut ragazul sa alerg \u00eentr-un magazin sportiv ca sa t\u00e2rguiesc o singura pereche de pantofi, o marca locala, \u00eenainte de a intra pe teren. Si trebuie spus ca a-ti schimba \u00eencaltarile nu este tocmai ceva obisnuit la nivelul nostru. Un astfel de eveniment poate sa \u00eensemne sanse mai mari pentru o accidentare ur\u00e2ta. La c\u00e2tva timp dupa aceea, \u00een urma unui zbor Paris-Stuttgart, compania aeriana la ale carei servicii apelasem mi-a pierdut \u00eentregul echipament. Trebuia sa joc a doua zi, iar eu nu mai aveam nici hainele, nici pantofii, nici rachetele, absolut nimic. Si, dupa cum stie oricine, pentru un jucator de tenis racheta este prelungirea m\u00e2inii sale, fiind foarte dificil de ingerat o schimbare, fie ea c\u00e2t de mica. Eu folosesc, spre pilda, acelasi tip de racheta de doisprezece ani. Am schimbat-o abia atunci c\u00e2nd rachetele mai lungi au aparut \u00een circuit. A fost o revelatie c\u00e2t ma priveste, caci din pricina gabaritului meu redus, \u00eemi lipsea putin mai multa putere. Am ales un m\u00e2ner mai lung cu doi centimetri si jumatate, iar asta m-a ajutat enorm la serviciu, la felul \u00een care loveam mingea \u00een c\u00e2mp si acopeream terenul. O diferenta minuscula, dar esentiala atunci c\u00e2nd nu ai un brat ca un levier. Prin urmare, la Stuttgart am \u00eemprumutat o racheta ce parea asemanatoare cu a mea, g\u00e2ndind ca voi putea sa ma adaptez, desi simteam ca nu eram tocmai \u00een apele mele din cauza acelei schimbari. Sa joci cu racheta altcuiva echivaleaza adeseori cu a pierde meciul chiar \u00eenainte ca el sa \u00eenceapa. Si asta pentru ca noi, tenismanii pro, cunoastem p\u00e2na si cea mai fina reactie la lovitura a propriei rachete. La antrenament nu este o problema sa lovesti cu alta rachta, dar \u00een meci este cu totul si cu totul altceva. Este imposibil sa servesti cu precizie, sa reusesti o minge amortizata la milimetru sau sa lovesti cu putere maxima fara sa stii ce fel de reactie poate dezvolta racheta. Prin urmare, am pierdut fara drept de apel si m-am \u00eentors de urgenta acasa. Natural, bagajul mi-a ajuns la Stuttgart c\u00e2nd eu deja ma aflam la Paris!\u201c (idem, pp. 70-72).<br \/>\nSi \u00eenca, \u00een marginea \u201edeliciilor\u201c pe care activitatea de globe-trotter le prilejuieste: \u201eLa Bogota chiar am fost convins ca o sa dau coltul. Ma aflam acolo \u00eensotit de taica-meu. Primisem recomandarea sa nu iesim din hotel din pricini legate de siguranta. \u00cen prima seara am cinat la restaurantul intern. A doua seara am luat masa tot acolo. A treia seara chiar ca n-am mai rezistat, asa ca am insistat pe l\u00e2nga organizatori ca sa ne recomande un loc \u00een care sa putem merge fara sa riscam. Acestia ne-au recomandat o pizzerie dintr-un mall recent deschis: \u201ePuteti ajunge acolo \u00eensotiti de un sofer al turneului si veti fi \u00een siguranta\u201c. Pe la sf\u00e2rsitul cinei, un schimb de \u00eempuscaturi s-a dezlantuit \u00eentr-un magazin de bijuterii situat chiar \u00een vecinatatea pizzeriei noastre. \u00cenconjurati de urlete si lacrimi, am ramas, tata si cu mine, tr\u00e2ntiti pe burta, sub masa, mai bine de o ora si jumatate, ascult\u00e2nd cum suiera gloantele pe deasupra noastra&#8230;\u201c (idem., p. 72). Interesant, nu-i asa?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Spuneam data trecuta ca viata tenismanilor pro nu este deloc una usoara, ca ea nu respecta c\u00e2tusi de putin fantasmele noastre, ale celor care, fani fiind, ne imaginam ca nu poate exista fericire mai mare dec\u00e2t sa calatoresti pe meridianele globului pentru a-ti prezenta publicului arta tenisistica. Frecvent, \u00eent\u00e2mplarile neplacute, chiar primejdioase, ridica obstacole reale&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/santoro-cu-doua-maini-9\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Santoro: cu doua m\u00e2ini (9)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3488,3796],"class_list":["post-5097","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-santoro","tag-turneu-atp"],"views":2205,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5097","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5097"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5097\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5097"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5097"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5097"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}