{"id":5072,"date":"2010-10-28T11:18:10","date_gmt":"2010-10-28T09:18:10","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5072"},"modified":"2010-10-28T11:18:34","modified_gmt":"2010-10-28T09:18:34","slug":"soare-cu-smog-british-documentary-2010","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/soare-cu-smog-british-documentary-2010\/","title":{"rendered":"Soare cu smog: British Documentary 2010"},"content":{"rendered":"<p><em><strong><br \/>\nCele trei documentare vazute pana acum in seria \u201eBritish Documentary\u201c, initiata de British Council Romania si gazduita de Muzeul Taranului Roman, sunt pe cat de similare in intentii, pe atat de divergente cand vine vorba de situarea documentaristului fata de problema pe care o trateaza. Reducand cele trei pelicule la ceea ce le defineste, avem de-a face cu trei abordari fundamental diferite: consemnarea sau observarea nonparticipativa a unei situatii conflictuale, reconstituirea unui eveniment insuficient consemnat in epoca sau considerat suficient de relevant pentru a fi rediscutat acum, respectiv crearea evenimentelor de catre aceiasi oameni care le relateaza. <\/strong><\/em><\/p>\n<p>Din aceasta ultima categorie face parte \u201eThe Yes Men Fix the World\u201c, productie HBO din 2009. Fara implicarea lui Andy Bichlbaum si Mike Bonanno in povestile carora li se dedica, adica fara dezvoltarile pe care ei insisi le provoaca, acest documentar n-ar fi existat. Altfel spus, \u201eThe World\u201c cade pe planul secund; subiectul propozitiei e \u201eThe Yes Men\u201c.<br \/>\nCei doi entuziasti isi aleg cauze neindoielnic nobile: o catastrofa ecologica din India, schimbarile climatice cauzate de poluare si acordarea dupa criterii arbitrare a contractelor de reconstructie in New Orleans-ul post-Katrina. Gresesc crezand ca au gasit marii vinovati (sau mai degraba incercand sa-i gaseasca), dar si in modul in care isi sustin cauzele. Daca ar fi sa le dam ascultare, nu doar companiile implicate, ci capitalismul in general si economistul Milton Friedman in particular ar fi de condamnat.<br \/>\nCum combat ei capitalismul si pe Friedman? Dandu-se drept reprezentanti ai companiilor pe care le arata cu degetul si declarand \u201eoficial\u201c ceea ce le-ar placea lor sa auda. O perioada, probabil nu mai mare de o zi, realizarea lor e prima stire de pe fluxul agentiilor iar firmele infierate primesc o lovitura de imagine. Problema de fond a lui Andy si Mike ca activisti e ca, in afara de sperante desarte, nu obtin absolut nimic in numele celor pe care ii apara. Deghizati in reprezentanti de relatii publice, anunta despagubiri uriase pentru victimele dezastrului din Bhopal. Previzibil, compensatiile imaginare nu obliga la actiune reala.<br \/>\nCea mai notabila realizare a lor ramane, in consecinta, aceea ca ajung sa fie dati la televizor. Placerea lor e similara cu cea a streaker-ului, fetisistul care alearga dezbracat pe terenurile de fotbal si nu numai. Nu marcheaza vreun gol, nu isi ajuta echipa favorita, de altfel se prea poate sa nu tina nici cu o echipa, nici cu cealalta. Ceea ce vrea el e sa-l vada un stadion intreg si, daca se poate, o tara sau o lume intreaga, dezbracat. E o actiune narcisiaca, dar care macar nu pretinde ca ar fi altceva decat e de fapt.<br \/>\nPrin comparatie, Yes Men au o parere mult mai buna despre ei insisi. O spun chiar din titlu, ei fac lumea mai buna, \u201eo repara\u201c. Provocand toata aceasta galagie mediatica, as zice ca mai degraba o strica.<br \/>\nDespre un circar, fara circ<br \/>\nLa 7 august 1974, francezul Philipppe Petit reusea in incercarea clandestina de a intinde un cablu, cantarind aproximativ 200 de kilograme, intre cele doua turnuri ale World Trade Center din New York, pentru a petrece apoi in jur de 45 de minute suspendat deasupra orasului inainte de a fi arestat. Documentarul \u201eMan On Wire\u201c al regizorului britanic James Marsh ne dezvaluie, pas cu pas, fiecare etapa a planului care a stat la baza acestei reusite. Laureat cu marele premiu al juriului la Sundance 2008, filmul impresioneaza multumita naratorilor, dar mai ales tehnicii narative alese. Povestea o deapana insisi actorii evenimentelor (adica Petit in persoana si asociatii sai) iar modul in care o fac nu e diferit de cel in care sunt dramatizate spargerile de banci in filmele de actiune. De altfel, Petit insusi se refera la episodul Turnurilor ca fiind \u201ele coup\u201c. In consecinta, avem povestea unei infractiuni lipsite de victime si toate ingredientele unui thriller, mai putin tensiunea. Il vedem cu ochii nostri pe protagonist explicandu-si actiunile, drept urmare e clar de la bun inceput ca fie a reusit sa mearga pe sarma intre cele doua turnuri si a scapat cu viata, fie nu a reusit sa mearga pe sarma intre cele doua turnuri si a scapat cu viata, ceea ce tot un fel de happy end e.<br \/>\nPetit e un Edmund Hilary al funambulilor iar World Trade Center e Everestul sau. Ingenios povestita (\u201eMan On Wire\u201c include spre final o trimitere destul de evidenta la \u201ePortocala mecanica\u201c), aventura lui o primim cu sufletul la gura, desi ii stim finalul.<br \/>\nSobru si stralucitor<br \/>\nO poveste anosta facuta interesanta de locul si de timpul in care ea se desfasoara ne ofera \u201eAfghan Star\u201c din 2009. Documentarul lui Havana Marking consemneaza, cu suficienta distantare, derularea unei emisiuni-concurs de interpretare muzicala adresata amatorilor. Din aceasta relatare nu lipsesc momentele amuzante de la preselectie, in care unii dintre aspirantii la glorie isi supraestimeaza chemarea, sau controversele, legate de modul in care concurentii primesc vestea eliminarii. Pe scurt, nimic nou; in orice alte conditii, acest documentar nu ar fi putut exista decat ca material de PR produs de televiziunea care difuzeaza concursul.<br \/>\nDoar ca acest concurs se desfasoara 1. in Afganistan, ceea ce il face relevant din punct de vedere cultural, si 2. in Afganistanul anului 2008, ceea ce il face relevant din punct de vedere politic. Drept urmare, nu numai ca intram in contact cu o cultura cum nu se poate mai diferita decat a noastra, una care, tocmai cand credem ca am inteles-o cat de cat, ne demonstreaza contrariul. Ci putem judeca noi insine impactul pe care un conflict de proportii, pe care il percepem indeobste in termeni statistici, l-a avut asupra oamenilor de rand.<br \/>\nAcesti oameni de rand ofera un spectacol aparte multumita mai intai dezinvolturii lor si abia apoi talentului pe care il dovedesc. Concurentii lui Afghan Star sunt cu totul lipsiti de afectare sau de vedetism, asa cum apar ele la cinema sau in programele televiziunilor. Motivul e simplu: pana nu demult, notiunile de vedeta sau de televizor erau in Afganistan ca si inexistente. In consecinta, speranta, bucuria, mandria sau dezamagirea lor sunt cat se poate de veritabile, de aceea sunt ei fascinanti si de aceea merita vazuti.<br \/>\nNu pentru cum canta, ci pentru ceea ce sunt.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Cele trei documentare vazute pana acum in seria \u201eBritish Documentary\u201c, initiata de British Council Romania si gazduita de Muzeul Taranului Roman, sunt pe cat de similare in intentii, pe atat de divergente cand vine vorba de situarea documentaristului fata de problema pe care o trateaza. Reducand cele trei pelicule la ceea ce le defineste, avem&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/soare-cu-smog-british-documentary-2010\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Soare cu smog: British Documentary 2010<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[66],"tags":[3786,3787,150,83,2587],"class_list":["post-5072","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-arte-media","tag-british-documentary","tag-the-yes-men-fix-the-world","tag-cinema","tag-film","tag-filme-documentare"],"views":2672,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5072","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5072"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5072\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5072"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5072"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5072"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}