{"id":5063,"date":"2010-10-28T11:03:55","date_gmt":"2010-10-28T09:03:55","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5063"},"modified":"2010-10-28T11:04:58","modified_gmt":"2010-10-28T09:04:58","slug":"korosfoy-sandor-si-utopia-unei-lumi-fara-gunoaie","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/korosfoy-sandor-si-utopia-unei-lumi-fara-gunoaie\/","title":{"rendered":"K\u00f6r\u00f6sfoy Sandor si utopia unei lumi fara gunoaie"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen natura nu exista gunoaie. Cred ca trebuie sa refuzam existenta deseului ca sa traim \u00eentr-o lume curata, fara poluare. Spre deosebire de societatile noastre industriale, \u00een natura nu exista notiunea de rest pentru ca \u201e\u00een toate sistemele naturale, ceea ce excreteaza un organism ca deseuri este folosit de altul ca hrana\u201c, dupa cum scrie biologul Barry Commoner \u00een cartea \u201eCercul care se \u00eenchide\u201c. E a doua lege a ecologiei: \u201etotul trebuie sa se duca undeva\u201c, potrivit lui Commoner, si e o adaptare a unei legi fundamentale din fizica care spune ca materia este indestructibila. Resturile nu dispar, asa cum pretindem noi cu deseurile doar pentru ca le ducem la gunoi.<\/strong><\/em><\/p>\n

\u00cen direct la Radio Cluj. K\u00f6r\u00f6sfoy Sandor, presedintele Asociatiei Floarea de Colt, ecologist vechi, de cincisprezece ani, povesteste \u00eenaintea miezului noptii, pe un ton senin si cu un tempo calm, linistitor, \u00een ciuda oboselii acumulate \u00een organizarea campaniei \u201eLet’s Do It, Romania!\u201c (LDIR), despre pregatirea mobilizarii la Cluj. \u201eLegat de reciclarea deseurilor, important nu e a crea industrii de reciclare a deseurilor, ci problema e ca lucrurile sa se schimbe la nivel de mentalitate: cum sa producem mai putine deseuri?\u201c. Eu supralicitez si povestesc, utopic sau nu, despre o lume fara gunoaie. Tudor Runcanu, gazda emisiunii \u201eAzilul de noapte\u201c, intervine cu o observatie de bun simt, ca un doctor \u00eentre pacientii razna care trebuie adusi la realitate, si spune ca nu putem \u00eenlocui cuv\u00e2ntul deseu, pentru ca \u201emizeria face parte din viata noastra\u201c. \u00cei replic cu o analogie. \u00cen orasele occidentale din epoca moderna barbatii erau \u00eendemnati sa mearga pe interior, iar femeile pe exterior \u201e\u00een cazul \u00een care cineva arunca vasele de noapte cu pipi sau care au rezultat \u00een urma altor activitati domestice, pe c\u00e2nd \u00een secolul XX, manualele de bune maniere spun ca barbatul trebuie sa stea pe exterior ca sa protejeze femeia de masini\u201c. La fel, se poate g\u00e2ndi o schimbare de mentalitate, o educatie care ne spune pur si simplu ca nu mai exista deseuri care sa polueze mediul. K\u00f6r\u00f6sfoy Sandor, caruia prietenii \u00eei spun Ocsi, zice: \u201eApropo de aceasta poveste\u2026 Unde sta deseul? Acum douazeci si ceva de ani aveam badoagele de bere. Ele stateau \u00een vitrina l\u00e2nga acel peste de sticla si balerina de portelan. Badoagele se colectionau. E uimitor c\u00e2t de repede s-a schimbat societatea \u00een at\u00e2t de putin timp\u201c.<\/p>\n

Recunosc, desi mi-am propus sa particip de la bun \u00eenceput \u00een campanie, eram la r\u00e2ndul meu sceptic \u00een privinta succesului LDIR pentru ca nu vedeam cum curatarea Rom\u00e2niei \u00eentr-o singura zi, asa cum spunea sloganul, ar fi posibila. Apoi, sunt obisnuit cu actiuni mai critice la adresa autoritatilor care nu \u00eesi fac meseria si la adresa multinationalelor care genereaza at\u00e2t de multe deseuri . Focusul trebuie pus pe autoritati, nu pe voluntari care le-ar face astfel treaba. \u00censa K\u00f6r\u00f6sfoy Sandor mi-a risipit \u00eendoielile. Mi-a zis ca mobilizarea voluntara are un caracter exceptional si e pentru el doar o etapa dintr-un proces mai lung. Spera ca \u00een urma actiunii sa fie captati destui voluntari interesati sa devina un fel de gardieni ori rangers integrati \u00een structura Garzii de Mediu. \u201eEi sa fie \u00eemputerniciti, \u00een urma unor cursuri si examinari, sa constate ilegalitati asemenea gardienilor angajati. Ar putea merge pe teren mai ales \u00een afara orelor de program, \u00een weekend, mai ales ca iubitorii de natura fac asta oricum. Apoi, sunt necesare softuri pentru a putea face sesizarile \u00een timp real. Sesizarile se pot face prin telefoane care fac fotografii si au GPS\u201c, \u00eesi povesteste Ocsi unul dintre proiectele post-LDIR.<\/p>\n

Ecologistul crede ca se poate g\u00e2ndi un proiect-pilot pe o perioada determinata \u00eentr-un judet cum e Clujul: \u201eSe \u00eencheie un protocol cu Ministerul Mediului si reprezentantii Garzii de Mediu Cluj prin care se instituie un grup de rangers voluntari si apoi vedem rezultatele\u201c. E de parere ca ar trebui schimbat modelul de sesizare care ar trebui sa ajunga nu doar la institutia publica, ci si la un ONG care se ocupa de voluntari. ONG-ul poate astfel sa supravegheze cum \u00eesi face institutia datoria. Proiectul mi se pare bun, chiar daca asta \u00eenseamna ca voluntarii fac gratuit ceea ce autoritatile , cu oameni platiti, nu pot gestiona.<\/p>\n

Ideea i-a venit \u00een urma unor sesizari repetate la care autoritatile nu raspundeau. \u201eAutoritatile sunt astfel constituite ca sistem \u00eenc\u00e2t sa nu faca nimic mai mult dec\u00e2t strictul necesar, iar aici intervine atitudinea publica. E un exemplu pe care
\nl-am mai dat si o sa-l mai dau. Am facut niste reclamatii la Garda de Mediu legate de arderea unor gunoaie pe marginea drumului E 60, \u00eentre Cluj si Turda. Timp de doua saptam\u00e2ni cineva ducea acolo deseurile pentru a fi arse. Vaz\u00e2nd ce se \u00eent\u00e2mpla, din prima zi am facut reclamatie. \u00cen a doua zi, am facut o alta reclamatie telefonica, dar niciodata nu se ardeau deseurile \u00een timpul programului de lucru al Garzii de Mediu ca sa vina cineva sa constate la fata locului ilegalitatea. Am fost revoltat!\u201c, spune Ocsi. Totusi, odata s-a nimerit sa \u00eei prinda pe cei care ardeau deseurile. \u201eI-am reclamat, i-am pozat si filmat, motiv pentru care ei m-au sechestrat. Am chemat politia, politistul nu cunostea \u00eendeajuns de bine legea \u00eenc\u00e2t sa stie ca si astfel de probleme ca rampele ilegale intra \u00een atributia lui\u201c, spune activistul de mediu.<\/p>\n

Problema nu s-a rezolvat pentru ca a doua zi oamenii au mai ars o tura de deseuri. \u201eEnervarea cea mai mare pentru mine e ca timp de doua saptam\u00e2ni am fost singurul care a reclamat ilegalitatea. Nimanui nu i-a pasat, desi drumul european e foarte circulat. At\u00e2ta timp c\u00e2t nimanui nu o sa-i pese, nici nu se va \u00eent\u00e2mpla vreodata ceva\u201c, continua Ocsi. Crede ca multi nu au sunat din cauza deznadejdii. Chiar daca reclami, oricum nu se rezolva nimic, explica Ocsi atitudinea celor care au preferat sa nu reclame ilegalitatea.<\/p>\n

Daca ideea gardienilor voluntari \u00eemi pare o directie viabila pentru a rezolva partial problema gunoaielor aruncate ilegal, i-am amintit, ca activist civic mai degraba dec\u00e2t ca jurnalist, de o alta forma de presiune asupra autoritatilor pentru recuperarea deseurilor. Ministrul Mediului, Laszlo Borbely, spunea, \u00een ianuarie, \u00eentr-un interviu de la investitia sa ca demnitar, ca \u201evoi prezenta \u00een cur\u00e2nd un sistem de recuperare a PET-urilor\u201c. Borbely pomenea \u00een ziarul Adevarul de solutii diverse din tarile UE. \u201e\u00cen Germania, daca dai un PET \u00eenapoi primesti c\u00e2tiva eurocenti. Eu voi prezenta \u00een cur\u00e2nd un sistem de recuperare a PET-urilor. Este vorba de un aparat de mici dimensiuni, care \u00een 20 de secunde preseaza un PET p\u00e2na \u00eel transforma \u00eentr-un disc. Aceste PET-uri comprimate se pun \u00een saci de 10 kilograme, care se pot trimite si prin posta firmei de reciclare. \u00cen Ungaria, se face contract cu scolile, copiii vin cu PET-urile, iar scoala c\u00e2stiga niste bani. Asemenea aparate se pun si \u00een magazine, omul comprima PET-ul apoi \u00eel pune \u00een saci si magazinul recupereaza sacii\u201c, declara ministrul si au trecut noua luni de la acel \u201e\u00een cur\u00e2nd\u201c. Din surse abilitate din zona corporatiilor, mi s-a spus ca nu e doar incompetenta autoritatilor, ci ca exista un lobby serios din partea multinationalelor pentru a nu fi introdus un sistem de recuperare a PET-urilor la supermarketuri. si asta pentru ca firmele ar trebui sa achite costurile unui astfel de sistem pe principiul UE \u2013 poluatorul plateste. \u00cen Rom\u00e2nia, responsabilitatile companiilor nu se stiu exact, \u00een consecinta nici nu exista o presiune publica asupra lor. Totusi, cred ca se poate schimba situatia prin presiuni, petitii, articole, actiuni de strada care sa determina Ministerul Mediului sa introduca o legislatie mai clara de responsabilizare a producatorilor privati si un sistem mai eficient de recuperare a deseurilor, \u00een cazul acesta al PET-urilor.
\nOcsi stie c\u00e2t de pervers poate fi uneori mediul de afaceri, orientat catre o etica a profitului, pentru ca desfasoara campanii ecologiste prin Floarea de Colt, sponsorizate de corporatii care accentueaza astfel o presupusa responsabilitate sociala (celebrul CSR). De asemenea, ofera consultanta \u00een domeniul protectiei mediului prin firma lui. \u201eCSR e un mod de \u00eenverzire a firmelor cu probleme. Multi nu s-au implicat \u00een \u201eLet’s Do It, Romania!\u201c pentru ca nu existau campanii de promovare a firmelor lor, ceea ce nu le-a convenit si de aceea nu au mai participat financiar sau cu o mobilizare a angajatilor\u201c, spune Ocsi. Totusi, crede ca firmele trebuie implicate \u00een comunitate prin programe de CSR. \u201eUn CSR adevarat\u2026 ca \u00een Coran, unde ti se spune sa donezi comunitatii, \u00eensa fara sa o spui public. CSR-ul prost e c\u00e2nd se cheltuieste mai mult pe promovare dec\u00e2t pe proiect \u00een sine. Iar la noi e adesea greenwashing\u201c, \u00eemi spune Ocsi \u00een casa sa de la tara, la 20 de kilometri de Cluj, unde s-a mutat cu familia si unde vrea sa \u00eesi mute si biroul.
\nPrins cu militantismul eco, am uitat sa creionez un alt Ocsi, familist si fermier bio \u201ede subzistenta\u201c. Are o casa la care lucreaza de trei ani si pe care nu a terminat-o \u00eenca. \u201eRecolta e aproape zero pentru ca \u00eencerc o agricultura bio si e greu daca nu fac si vecinii la fel\u201c. Au venit daunatorii si nu a biruit buruienile. A mai fost si inundat. Dar la anul o sa planteze pe doua hectare de trifoi si lucerna, care ard azotul, \u201easa ca nu mai trebuie sa pun \u00eengrasam\u00e2nt artificial\u201c. \u00cen ciuda problemelor, i-a iesit o recolta mica din care se hraneste familia sa formata din patru persoane \u2013 ceapa, cartofi, rosii, mazare, conopida etc. \u201eDaca ram\u00e2ne \u00een plus dam sau mai vindem la prieteni\u201c, mai spune \u201eveteranul\u201c ecologist de 38 de ani. si e veteran, doar a prins emisiuni de care eu nu mai \u00eemi amintesc. Interesul sau pentru ecologie, care s-a concretizat apoi \u00een studii de biofizica la facultate si la Institutul de Fizica Atomica din Cluj, a pornit de la documentarele despre familia de exploratori Cousteau, difuzate la TeleEnciclopedia de la TVR, cu vocea superba a lui Florian Pittis. De atunci vin primele sale declicuri eco.
\n\u201ePentru mine, ecologia este economie permanenta, ca \u00een sloganul unei miscari eco din India care se opunea despaduririlor masive. Pentru tine ce e?\u201c,\u00a0 \u00eel \u00eentreb pe Ocsi. \u201eEu as putea-o defini \u00eentr-un singur cuv\u00e2nt: armonie. Trebuie sa ne g\u00e2ndim la societatea noastra de consum pe care am dorit-o demult. Daca toata planeta ar trai cu un grad ridicat de consum am avea nevoie de patru planete ca sa nu ne epuizam resursele. Problema e ca noi consumam mai mult dec\u00e2t producem, distrugem mai repede mediul dec\u00e2t acesta e capabil sa se regenereze\u201c, spune el.
\nCu privire la ecologia ca armonie, i-am replicat intr\u00e2nd \u00een rolul de avocat al diavolului ca toata istoria umanitatii e o \u00eenregistrare de conflicte si violente, iar proiectul unei societati armonioase e mai degraba o utopie. Putin tulburat la acuzatia de utopie, ca sa nu para naiv, concede ca o societate armonioasa e mai degraba o speranta. Mi-ar fi placut sa \u00eei pomenesc atunci de vorba lui Oscar Wilde care credea ca o harta a lumii care nu include Utopia \u201enu merita nici macar o privire\u201c, tocmai pentru ca exclude singura tara la care umanitatea doreste sa ajunga. Din precautie, ca sa par mai serios si nu ca as proiecta iluzii \u201eutopice\u201c, n-am mai zis-o. Iar lipsa acesta de naivitate empatica, de speranta utopica, s-a vazut la jurnalistii clujeni care au participat \u00een numar restr\u00e2ns la LDIR, desi e cea mai mare mobilizare sociala din istoria postdecembrista a Rom\u00e2niei. Am vazut la conferinte insipide ale politicienilor clujeni un numar de cinci ori mai mare de jurnalisti. Lehamitea s-a vazut si la intelectuali care nu au venit la eveniment pentru ca, pragmatici si sceptici, cu ochelarii lor pentru miopie si nu pentru utopie, nu percepeau miza actiunii si alte posibile mobilizari. Daca nu au fost intelectuali sau jurnalisti, au venit \u00eensa la LDIR foarte multi tineri, ceea ce l-a bucurat pe Ocsi pentru ca din punctul sau de vedere e creat un precedent pentru ul alt tip de mobilizare sociala, o cetatenie activa la o alta scara. Poate un proiect cu voluntari-rangers care sa constate ilegalitati \u00een depozitarea gunoaielor, poate presiuni majore asupra Ministerului Mediului pentru a trece o legislatie mai buna care sa \u00eei determine pe producatori sa \u00eesi recupereze deseurile. Iar daca cineva \u00eemi spune ca sperantele acestea de viitor suna prea utopic, le amintesc ca prezentul nostru rom\u00e2nesc este demult unul distopic.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u00cen natura nu exista gunoaie. Cred ca trebuie sa refuzam existenta deseului ca sa traim \u00eentr-o lume curata, fara poluare. Spre deosebire de societatile noastre industriale, \u00een natura nu exista notiunea de rest pentru ca \u201e\u00een toate sistemele naturale, ceea ce excreteaza un organism ca deseuri este folosit de altul ca hrana\u201c, dupa cum scrie… Cite\u0219te mai mult »K\u00f6r\u00f6sfoy Sandor si utopia unei lumi fara gunoaie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[3776,1025,3779,3778,3777],"class_list":["post-5063","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-cercul-care-se-inchide","tag-ecologie","tag-gunoaie","tag-mediu","tag-societatile-industriale"],"views":2047,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5063","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5063"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5063\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5063"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5063"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5063"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}