Stingerea din viata a lui Claude L\u00e9vi-Strauss, survenita in noaptea de s\u00e2mbata 31 octombrie spre 1 noiembrie, inseamna pentru mine sf\u00e2rsitul unei epoci.<\/p>\n
Impreuna cu filosoful sociolog Henri Lefebvre si cu filosoful G\u00e9rard Granel, Claude L\u00e9vi-Strauss incheie triunghiul maestrilor mei in stiinte umane. Primii doi disparuti dintre noi de mult timp, doar Claude L\u00e9vi-Strauss, al doilea maestru al meu in ordine cronologica, mai reprezenta, astazi, un nume din vechea spita a antropologilor, mostenitori directi ai marilor fondatori ai disciplinei. O disciplina care, in cadrele sale teoretice si practice initiale, nu mai exista, dat fiind ca, in decursul a trei sferturi din secolul trecut, au disparut si ultimii salbatici de pe suprafata pam\u00e2ntului \u2013 mare parte dintre ei transformati in lumpeni ai periferiilor sau in marionete exotice pentru turisti ignari… O stiinta devenita fie un tip mediocru de sociologie, fie \u2013 consecinta a sincretismelor postmoderne \u2013 expresia unui refuz al celor mai multi dintre antropologi de a pricepe dinamica modernitatii tehno-economice (altfel spus, ceea ce vulgata mediatico-universitara numeste \u201eglobalizare\u201c), un fenomen vechi de la cucerirea Americii, care a atras, intr-un fel sau altul, ansamblul societatilor umane non-occidentale in \u201esatul global\u201c occidental. Daca non-stiintificitatea disciplinelor umane reprezinta stadiul indepasabil al discursului antropologic, atunci rafturi intregi de biblioteci, sute de kilograme de volume merita aruncate la cosul de gunoi al istoriei… Pare-se ca, dupa bunul narav al moderatiei, batr\u00e2nul profesor L\u00e9vi-Strauss n-a indraznit sa mearga mai departe cu acuza de \u201eflatanta impostura stiintifica\u201c, aceasta atitudine prudenta fiindu-i, de altfel, caracteristica at\u00e2t in cercurile savante c\u00e2t si in societate… Traducere din franceza de Stingerea din viata a lui Claude L\u00e9vi-Strauss, survenita in noaptea de s\u00e2mbata 31 octombrie spre 1 noiembrie, inseamna pentru mine sf\u00e2rsitul unei epoci. Impreuna cu filosoful sociolog Henri Lefebvre si cu filosoful G\u00e9rard Granel, Claude L\u00e9vi-Strauss incheie triunghiul maestrilor mei in stiinte umane. Primii doi disparuti dintre noi de mult timp, doar Claude L\u00e9vi-Strauss, al… Cite\u0219te mai mult »Ultimul mohican. Claude L\u00e9vi-Strauss, un maestru aparte (I)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-506","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":2206,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/506","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=506"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/506\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=506"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=506"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=506"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}
\nFie ca se manifesta sub forma unor elite mimetice si foarte occidentalizate in eficienta programatica a tehno-economiei lor (state ca Japonia, China, India, Brazilia, Iran), a unor elite compradores, simpli valeti locali ai capitalului imperialist sau, in sf\u00e2rsit, fie ca e vorba \u2013 sinistru spectacol! \u2013 de zeci de milioane de saraci care ocupa periferiile tentaculare ale oraselor, totul este expresia unei modernitati tardive migr\u00e2nd inspre cei doi poli ai sai: polul mizeriei, al paupertatii extreme, si polul bogatiei sfidatoare. Mahalalele din Bombay versus cartierele exclusiviste ale Californiei, Floridei… Sau acest obscen Disneyland al super-capitalismului tardiv situat intr-un nowhere numit Dubai, cu zg\u00e2rie-norii sai monstruosi, cu uriasele sale centre comerciale, pline de aur si gadgeturi inimaginabile, cu insulele artificiale pentru miliardari versus m\u00e2na de lucru straina venita din Asia (India, Filipine, Indonezia (1)), trudind in conditii cvasi-sclavagiste…
\nOdata epuizate osanalele fara spirit critic, ditirambii produsi de ignoranta si gargara mediatica inerenta, interviurile si biografiile scribilor servili in care acest antropolog, desigur, foarte important in istoria disciplinei, este prezentat ca unul dintre cele mai mari spirite ale secolului al XX-lea (numarul din 5 noiembrie 2009 al cotidianului \u201eLe Monde\u201c titra: \u201eUn gigant al g\u00e2ndirii\u201c \u2013 dar atunci ce sa mai spui despre Bergson, Wittgenstein, Freud, Walter Benjamin, Martin Heidegger, Adorno, sau chiar despre Sartre si Derrida? Astia nu mai pot fi numiti giganti… sunt de-a dreptul semizei \u2013 doi-trei dintre ei poate chiar zei!). Odata trecut taifunul inflamatiilor laudative, putem incerca deci sa expunem c\u00e2teva concluzii la finalul unei vieti neobisnuit de lungi, consacrate interpretarii g\u00e2ndirii si practicilor socio-culturale ale popoarelor salbatice, mai ales ale amerindienilor si australienilor, si meditarii asupra devenirii speciei umane in genere.
\nContradictia maestrului<\/strong>
\nTrebuie sa subliniez inca de la inceput o calitate majora a acestui cercetator: moderatia. Ca antropolog, a facut putina munca de teren \u2013 mai putin de trei luni si c\u00e2teva saptam\u00e2ni (2) \u2013 insa lucrarile sale au fost intotdeauna cambrate de o buna intuitie si infuzate de o empatie deosebita fata de subiectul tratat \u2013 salbaticii Nambikwara si Bororo; a putut sa patrunda in miezul unor chestiuni vitale privind organizarea lor sociala. Mai mult dec\u00e2t at\u00e2t: inzestrat cu un excelent talent narativ, cu o eleganta a scriiturii si un simt al acuratetii semantice laudabile, L\u00e9vi-Strauss a stiut, la momentul potrivit, sa popularizeze o imagine noua a tipului de salbatic cunoscut p\u00e2na atunci. \u201eDetest calatoriile si pe exploratori\u201c \u2013 asa incep, printr-un oximoron, \u201eTristele tropice\u201c, volumul sau de popularizare care i-a asigurat succesul dincolo de cercul str\u00e2mt al savantilor, fac\u00e2ndu-l cunoscut unui public mai vast, a priori neinteresat de chestiuni antropologice… Cu toate acestea, nefiind nici eu un amator in disciplina, c\u00e2nd ma g\u00e2ndesc la ansamblul operelor sale, ajung la concluzia ca, de fapt, capodopera sa ram\u00e2ne \u201eStructures \u00e9l\u00e9mentaires de la parent\u00e9\u201c (teza de doctorat, publicata in 1949, PUF, Paris), alaturi, desigur, de alte doua lucrari esentiale \u2013 \u201eLe Tot\u00e9misme aujourd’hui\u201c (Paris, PUF, 1962) si \u201eLa Geste d’Asdiwall\u201c (\u00c9cole Pratique des Hautes \u00c9tudes, Section des Sciences religieuses, Annuaire, Paris, 1958) \u2013 aceasta din urma fiind un opuscul care expune si interpreteaza un mit al indienilor din nord-vestul Statelor Unite, in cadrul unei analize structuralo-fenomenologice care, din pacate, a fost extinsa, comparata si generalizata la nivelul intregului continent american in alte patru volume groase, fara cunoasterea directa a limbilor at\u00e2t de diferite vorbite de o multime de alte grupuri etnice.
\nOr, in vremea magistralului sau curs de la Coll\u00e8ge de France, maestrul sustinea si seminariile din cadrul Laboratorului de Antropologie sociala, creat de el, unde le sugera permanent audientilor, tineri universitari si cercetatori, sa petreaca c\u00e2t mai mult timp pe teren, sa invete limbile vorbite de indigeni ca unica metoda de apropriere empatica a unei culturi. Era, desigur, cazul unei contradictii \u2013 niciodata explicata sau tratata de maestru…
\nG\u00e2ndirea salbatica
\nsi logica binara<\/strong>
\nAcest spirit crescut in perimetrul unei vaste culturi clasice avea ceva din personalitatea unui Rousseau moderat de un pozitivism neokantian aporetic prin aceea ca, pe de o parte, intr-o abordare sentimentala, L\u00e9vi-Strauss manifesta o indeniabila simpatie pentru aceste fiinte umane neobisnuite noua, aflate pe cale de disparitie, in vreme ce, pe de alta parte, intr-o abordare intelectuala, acelasi cercetator forta \u201eg\u00e2ndirea salbatica\u201c sa treaca prin filtrul categoriilor a priori ale logicii binare cibernetice, manipul\u00e2nd-o cu niste instrumente av\u00e2nd foarte putine in comun cu viata si spiritul acelui tip particular de g\u00e2ndire, dotat cu ambiguitati, paradoxuri, polisemii, contradictii, niveluri si jocuri de limbaj.
\nO metoda si o teorie incapabile deci sa evidentieze, din pricina reducerii la un joc formal, noul absolut reprezentat de modernitate in istoria umanitatii, fie el metafizica Capitalului sau metafizica Tehnicii. Ceea ce reiesea din aceasta postura era, p\u00e2na la urma, doar o versiune \u201esoft\u201c a unui universalism fara Dumnezeu, fara Providenta si fara o Ratiune a Istoriei, o versiune inca si mai putin dialectica, un fel de monstru rece care eradica diferentele ontologice in profitul unei combinatorici cu factori identici. De fapt, era vorba de o revenire la fundamentele g\u00e2ndirii occidentale: pe de o parte, supunerea la un tip de ordine transcendenta a legii \u2013 aici, logica combinatorica (aspect profund kantian al g\u00e2ndirii occidentale) \u2013, pe de alta parte, o viziune a nihilismului generalizat propriu modernitatii, nihilism incuibat chiar in inima pretinsei stiintificitati a disciplinelor umaniste.
\nImpostura \u201estiintelor\u201c umane<\/strong>
\nUn g\u00e2nditor paradoxal, asadar, caci, mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, el a aparat sistematic stiintificitatea disciplinelor umaniste, merg\u00e2nd p\u00e2na la a elabora, in cadrul cercetarilor sale, modele matematice ale structurilor de rudenie studiate, refuz\u00e2nd cu dispret, ca si predecesorul sau \u00c9mile Durkheim, \u201epalavrageala\u201c filosofarii asupra \u201eesentelor\u201c si mai ales abordarile de tip fenomenologic. Ei bine, acelasi cercetator surprindea, spre sf\u00e2rsitul carierei sale, printr-o afirmatie cu titlu de profesiune de credinta, enuntata la 8 octombrie 1991, intr-un interviu acordat cotidianului \u201eLe Monde\u201c: \u201e\u00abStiintele umane\u00bb nu sunt stiinte dec\u00e2t printr-o flatanta impostura. Ele se izbesc de limita de netrecut a faptului ca realitatile pe care aspira sa le cunoasca au acelasi grad de complexitate ca\u00a0 instrumentele intelectuale pe care le utilizeaza\u201c. Altfel spus, obiectele antropologiei sunt oameni dotati cu o limba care vehiculeaza, ca si aceea a cercetatorilor, niste abstractiuni.
\nFara s-o spuna explicit, L\u00e9vi-Strauss se dezicea in ultimii ani ai carierei sale de teoria \u201eg\u00e2ndirii salbatice\u201c ca \u201ebricolaj\u201c (cf. \u201eAntropologia structurala\u201c, I). Pe buna dreptate, caci daca mijloacele de expresie ale observatorului si cele ale subiectului observat apartin aceleiasi categorii comunicationale, respectiv limbii in totalitatea varietatilor sale gramaticale si a semanticii concrete si abstracte, atunci avem de-a face cu doua viziuni ale lumii aflate fata-n fata, deseori fara sa se inteleaga una pe alta. Astfel, celebra trimitere l\u00e9vi-straussiana la bricolaj ca marca a g\u00e2ndirii salbatice trebuie amendata, deoarece, asa cum observase chiar profesorul, instrumentele intelectuale fiind identice la observator si la observat (calitate ontologica a limbii-g\u00e2ndire), \u201ebricolajul\u201c e la fel de prezent si la unul, si la altul. Acestei unitati ontologice de limbaj trebuie sa-i adaugam diferenta ontica proprie raportului intre doua limbi: limba celui observat este inchisa in incertitudinea aproximatiilor \u201eimbl\u00e2nzite\u201c apartin\u00e2nd limbii celui care observa (i.e. limba discursului antropologic), asa cum remarcase cu justete Derrida.
\nImediat ce intra in calcul capacitatea de conceptualizare a limbii altuia, comprehensiunea devinde din ce in ce mai obstaculata, mai criptica. Dificultatea de a formula o g\u00e2ndire care nu ne g\u00e2ndeste pe noi, occidentalii, si pentru care noi nu posedam sintagme nominale, verbale ori functii logice echivalente ne limiteaza demersurile.
\nLa 82 de ani, asadar, L\u00e9vi-Strauss descoperea un adevar pe care il aflasem insa de multa vreme, citind criticile lui Nietzsche impotriva interpretarii presocraticilor prin grilele ratiunii logice ale filosofiei postplatoniciene, sau, cincizeci de ani mai t\u00e2rziu, obiectiile formulate de Heidegger prin \u201ecritica filosofiei valorilor\u201c sau, in aceeasi epoca, remarcile subtile ale lui Werner Sombart, promotor, in domeniul sociologiei, al empatiei interne (Verstehen) intre subiect si obiect mai degraba dec\u00e2t al unei comprehensiuni (Begreifen), si, nu in ultimul r\u00e2nd, un adevar pe care il aflasem de la Wittgenstein, din inolentele, dar stimulativele sale comentarii la \u201eCreanga de aur\u201c a lui Frazer. Pretinsa stiintificitate a disciplinelor umaniste sau a stiintelor spiritului n-a reprezentat altceva dec\u00e2t un pagubitor decalc dupa stiintele naturii.
\nDisciplinele umaniste n-ar fi trebuit sa paraseasca niciodata perimetrul hermeneuticii, al unui domeniu centrat pe observatia si determinarea subiectului, in fine, ele trebuiau lasate strict la acest nivel al interogatiilor nelinistite (Sorge) \u2013 enuntate intr-o multitudine de voci si maniere \u2013 a intrebarilor pe care oamenii si le adreseaza lor insisi, altora si lumii pe care o creeaza.
\nPe teren antropologic, aceste interogatii se prezinta sub aspecte de asemenea variate, construind din Das Dasein un eveniment unic in lumea vie; insa nu vom putea revela vreodata universalitatea cuprinsa in interogatiile neamurilor salbatice fara s-o reducem la Weltanschauung-ul Occidentului nostru cotropitor. Un Occident care a dezavuat ideea de cucerire a lumii, sub egida unei onto-teologii inaugurale (filosofia lui Platon si Aristotel) si a avatarurilor sale succesive: crestin (catolic si reformat), luminist (Ratiunea transcendenta), economic intr-o prima faza (prima si a doua colonizare) si intr-o a doua faza (decolonializarea in scopul crearii dependentei de statele bogate prin indatorarea statelor sarace) si, in fine, politic (impunerea tiparelor noastre de g\u00e2ndire politica si a institutiilor noastre drept cea mai buna dintre lumile posibile in vreme ce salbaticii, daca dam crezare celor mai vajnici exploratori, nu fac dec\u00e2t sa-si cultive gradina si sa se incaiere intre ei).<\/p>\n
\n(va urma)<\/p>\n
\nTeodora Dumitru<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"