{"id":5052,"date":"2010-10-28T10:53:45","date_gmt":"2010-10-28T08:53:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5052"},"modified":"2010-10-28T10:57:25","modified_gmt":"2010-10-28T08:57:25","slug":"oglinda-totalitarismului-in-opera-anei-blandiana","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/oglinda-totalitarismului-in-opera-anei-blandiana\/","title":{"rendered":"Oglinda totalitarismului \u00een opera Anei Blandiana"},"content":{"rendered":"

Monica Papazu este absolventa a Facultatii de Limbi Romanice a Universitatii din Bucuresti, sectia Franceza-Engleza, cu lucrare de diploma \u00een literatura comparata (1977). S-a stabilit \u00een Danemarca din 1980, unde a predat literatura comparata la Universitatea din Odense si teologia ortodoxa la Institutul Teologic de Studii Postuniversitare din Loegumkloster. \u00cen prezent este cercetator independent. Este autoare a unui numar mare de eseuri de literatura, istoria ideilor, istorie si teologie, publicate \u00een reviste din Danemarca, Franta, Belgia, Spania, Finlanda, Serbia, USA, si a urmatoarelor carti \u00een limba daneza: \u201eDen ukendte Eug\u00e8ne Ionesco\u201c (\u201eNecunoscutul Eug\u00e8ne Ionesco\u201c) (1995), \u201eDiamantbroen: Om den Orthodoxe Kirkes univers\u201c (\u201ePodul de diamant: Despre universul Bisericii Ortodoxe\u201c) (1995), \u201eDet sidste slag paa Solsortesletten: Den nye verdensorden \u2013 den nye totalitarisme\u201c (\u201eUltima batalie de pe C\u00e2mpia Mierlelor: Noua Ordine Mondiala \u2013 Noul totalitarism\u201c) (1999), \u201eDet hvileloese hjerte\u201c (\u201eInima nelinistita \u2013 eseuri despre destinul Europei\u201c) (2004), \u201eI Guds klare solskin: H.C. Andersens kristne eventyr og historier\u201c (\u201e\u00cen lumina clara a lui Dumnezeu: Basmele si povestirile crestine ale lui Andersen\u201c) (2006), \u201eKosovo \u2013 Frontlinjen mellem kristendom og islam\u201c (\u201eKosovo \u2013 Frontiera dintre crestinism si Islam\u201c) (2007).<\/p><\/blockquote>\n

Ana Blandiana detine o pozitie exceptionala \u00een cultura rom\u00e2na. Interiorizata, pretuind singuratatea necesara concentrarii asupra scrisului, poeta \u00een asteptarea cuvintelor care o \u201ecauta\u201c, tinz\u00e2nd mereu catre \u201estarea de gratie\u201c a poeziei, si av\u00e2nd nostalgia idealului romantic al poeziei drept \u201ecentru al lumii\u201c1, ea ar parea sa aiba vocatia \u201eturnului de fildes\u201c, asa cum \u00eel descria Nerval: \u201eIl ne nous restait pour asile que cette tour d’ivoire des po\u00e8tes, o\u00f9 nous montions toujours plus haut pour nous isoler de la foule. \u00c0 ces points \u00e9lev\u00e9s o\u00f9 nous guidaient nos ma\u00eetres, nous respirions enfin l’air pur des solitudes, nous buvions l’oubli dans la coupe d’or des l\u00e9gendes, nous \u00e9tions ivres de po\u00e9sie et d’amour\u201c2.
\nFara \u00eendoiala, poeta cunoaste bine aspiratia catre esentele pure, ne\u00eentinate de timp, neatinse de suferinta, dar recunoaste ca ele, prin izolarea lor, sunt lipsite de puterea de rodire a vietii. \u201eStiu, puritatea nu rodeste, \/ Fecioarele nu nasc copii s\u2026t \/ Zapada-i alba neatinsa, \/ Pam\u00e2ntul cald este impur\u201c3, scrie ea \u00een versuri ce amintesc de poezia unui alt autor rom\u00e2n, \u201eOul dogmatic\u201c (1925) al lui Ion Barbu (\u201eCa vinovat e tot facutul, \/ Si sf\u00e2nt, doar nunta, \u00eenceputul\u201c4). Acestei aspiratii catre o \u00eemparatie a spiritului care \u201enu e din aceasta lume\u201c5, i se opune imperativul de a trai conditia umana, cu legea zamislirii si a trecerii, cu datoria implicarii \u00een istoria colectiva, ceea ce decurge din chiar natura literaturii, care nu este cea a esteticului pur, ci e determinata de relatia profunda si de nedesfacut dintre \u201ebine si frumos\u201c6.
\nPe parcursul anilor, mai ales din 1980 p\u00e2na acum, Ana Blandiana s-a afirmat tot mai mult ca un poet al cetatii, un reper moral, un exemplu de demnitate, curaj si initiativa rodnica. Marea sa realizare, \u00eempreuna cu sotul ei, Romulus Rusan, si cu Fundatia Academia Civica, careia \u00eei este fondatoare si presedinte, este \u00eenfiintarea, \u00een 1993, a Muzeului Memorial al Victimelor Comunismului din Sighetu Marmatiei, centru de recuperare, cercetare si rasp\u00e2ndire a memoriei fenomenului totalitar \u00een Rom\u00e2nia7, pentru care i s-a acordat din partea Frantei, distinctie pe deplin meritata, Ordinul Legiunii de Onoare \u00een grad de cavaler, la 30 septembrie 2009.
\nImplicarea Anei Blandiana \u00een viata comunitatii nationale este de natura organica. La momentul scrierii lor, poeziile subversive publicate \u00een revista \u201eAmfiteatru\u201c \u00een 1984 reprezentau strigatul solitar al poetei8. Odata aparute \u00eensa, ele au fost percepute ca expresia constientului colectiv. Receptarea lor a fost o recunoastere a Anei Blandiana ca poet national, glas al revoltei mocnite a comunitatii. Cum avea sa spuna poeta ani dupa aceea: \u201eGestul de rezistenta, gestul politic, gestul prin care o poezie a fost transformata \u00eentr-un manifest apartine celor care mi-au multiplicat paginile (…), scaret \u00eemi copiau poeziile de m\u00e2na si le dadeau mai departe \u00een sute de mii de exemplare\u201c9.
\nPoezia care a avut cel mai mare impact se intitula \u201eTotul\u201c:
\n\u201eFrunze, cuvinte, lacrimi,
\ncutii de chibrituri, pisici,
\ntramvaie c\u00eeteodata, cozi la faina,
\ngargarite, sticle goale, discursuri,
\nimagini lungite de televizor,
\ng\u00eendaci de Colorado, benzina,
\nstegulete, portrete cunoscute,
\nCupa Campionilor Europeni,
\nmasini cu butelii, mere refuzate
\nla export,
\nziare, franzele, ulei \u00een amestec, garoafe,
\n\u00eent\u00eempinari la aeroport, cico, batoane,
\nSalam Bucuresti, iaurt dietetic,
\ntiganci cu kenturi, oua de Crevedia,
\nzvonuri, serialul de s\u00eembata seara,
\ncafea cu \u00eenlocuitori,
\nlupta popoarelor pentru pace, coruri,
\nproductia la hectar,
\nGerovital, aniversari,
\ncompot bulgaresc, adunarea oamenilor
\nmuncii,
\nvin de regiune superior, adidasi,
\nbancuri, baietii de pe Calea Victoriei,
\npeste oceanic, C\u00eentarea Rom\u00e2niei,
\ntotul\u201c9.
\nRecitita astazi, poezia se dovedeste a-si fi pastrat \u00eentreaga forta si a se constitui \u00eentr-un muzeu \u00een miniatura al comunismului. Fiecare cuv\u00e2nt, \u00een aparenta banal, prinde ca \u00eentr-un cleste realitatea specifica a vietii cotidiene sub comunism si este ca un exponat, sub care m\u00e2na istoricului \u2013 sau a celui care a trait acel timp \u2013 poate scrie cu grija o eticheta lamuritoare. \u00censiruirea de cuvinte vorbeste despre aparatul de putere (\u201eportrete cunoscute\u201c, \u201e\u00eent\u00e2mpinari la aeroport\u201c, \u201ediscursuri\u201c, \u201eaniversari\u201c); \u00eenregimentare (\u201eadunarea oamenilor muncii\u201c); propaganda (\u201eproductia la hectar\u201c, \u201elupta popoarelor pentru pace, coruri\u201c, \u201eC\u00eentarea Rom\u00e2niei\u201c); aparatul de represiune (politia politica: \u201ebaietii de pe Calea Victoriei\u201c); penuria cronica si alimentele de proasta calitate, justificate prin lozinca \u201ealimentatiei rationale\u201c (\u201ecozi la faina\u201c, \u201egargarite\u201c \u00een alimente, \u201ecafea cu \u00eenlocuitori\u201c); coruptie (ploconul de tigari Kent pentru a obtine ceva), dificultatea informatiei care se difuza prin \u201ezvonuri\u201c, care uneori nu erau dec\u00e2t o expresie a sperantei \u00eentr-o schimbare; modul de supravietuire mentala prin \u201ebancuri\u201c, care dezvaluiau minciuna oficiala; mica evadare prin \u201eserialul de s\u00eembata seara\u201c, de obicei de productie americana, care reprezenta o \u00eentrerupere \u00een sirul nesf\u00e2rsit de programe de propaganda la televizor si aducea \u00een constiinta fiecaruia ideea ca exista o alta lume dincolo de \u00eenchisoarea \u00een care se transformase tara. \u201eTotul\u201c din ultimul vers trimite la sintagma caracteristica a lui Nicolae Ceausescu \u201evom face totul\u201c, care avea sa apara chiar si \u00een ultimul lui discurs din Piata Palatului Republicii la 21 decembrie 1989 !10. Acestui \u201etot\u201c al propagandei, Ana Blandiana \u00eei opune, demasc\u00e2ndu-l, un alt \u201etot\u201c: viata traita de rom\u00e2ni, cu tot ce cuprindea ea.
\nCele patru poezii de mare curaj din 1984 (\u201eEu cred ca suntem un popor vegetal\u201c, \u201eCruciada copiilor\u201c, \u201eTotul\u201c si \u201eDelimitari\u201c cu cuvintele-cheie \u201efoame\u201c, \u201efrica\u201c, \u201egratii\u201c, \u201efuga\u201c) marcheaza o noua etapa din creatia Anei Blandiana. Ceea ce rabufnise din ad\u00e2ncuri, pentru ca tinea de fiinta ei intima, de experientele profunde care o marcasera \u00eenca din copilarie (arestarile la care fusese supus tatal ei, eminent preot al catedralei din Oradea), si care se manifestase deja prin splendidele nuvele din volumul \u201eProiecte de trecut\u201c (1982), nu mai putea fi oprit. Asa s-a nascut romanul-poem \u201eSertarul cu aplauze\u201c, scris \u00eentre anii 1983-1989, completat cu un ultim capitol \u00een 1991, si publicat \u00een 1992. Prin aceste opere, Ana Blandiana a devenit o reprezentanta de valoare a traditiei anti-totalitare din literatura rom\u00e2na, traditie din care fac parte, pentru a da c\u00e2teva nume importante, Panait Istrati prin zguduitoarea dezvaluire a realitatii din Uniunea Sovietica (\u201eVers l’autre flamme. Apr\u00e8s seize mois dans l’U.R.S.S. Confession pour vaincus\u201c, 1929), Eug\u00e8ne Ionesco prin piesele, eseurile si articolele sale, Nicolae Steinhardt \u00een marturia sa \u201eJurnalul fericirii\u201c, si Herta M\u00fcller, recenta laureata a Premiului Nobel pentru literatura, care, prin misterul artei a reusit, \u00een carte dupa carte, sa exprime abisul de durere al omului sub comunism.
\n*
\nTrecerea de la poezie la proza a fost \u00een cazul Anei Blandiana mult mai mult dec\u00e2t un exercitiu de stil. Ea s-a produs din motive existentiale. Pe l\u00e2nga poezie, care e prin natura ei sintetica, merge la esente si tinde sa transfigureze, era nevoie de proza, pentru ca proza se poate desfasura amplu, \u00eenregistr\u00e2nd \u00een detaliu fapte si evenimente si analiz\u00e2nd fenomene \u2013 exact ceea ce reuseste \u201eSertarul cu aplauze\u201c. Aceasta carte este descrierea cu acuratete documentara a universului concret al anilor ’80 c\u00e2t si a universului interior al oamenilor, redat cu mijloace care tin si de realism si de fantastic, care este doar o alta forma de patrundere si redare a realitatii. Textul documentar se \u00eempleteste aici cu jurnalul intim si jurnalul de creatie al scriitoarei, instantaneele surprinse se \u00eempletesc cu fictiunea si proza poetica. Prin \u00eenregistrarea vietii cotidiene \u00een epoca si analiza degradarii umane, \u201eSertarul cu aplauze\u201c apare astazi ca o sala din muzeul comunismului.
\nAceasta a fost chiar intentia scriitoarei: a protesta \u00een fata realitatii prin \u201efixarea seit \u00een opera\u201c11. Fiind \u00eenregistrata \u00een scris, realitatea traita era sustrasa uitarii, lucru pe care scriitoarea \u00eel sublinia prin axioma: \u201enumai ceea ce e scris exista, are existenta ontologica\u201c12.
\n\u00centr-un mod paradoxal, situatia speciala \u00een care s-a aflat pe parcursul scrierii cartii \u2013 situatia de scriitor interzis, care nu putea publica si era tot timpul sub supravegherea politiei politice \u2013 a fost traita de Ana Blandiana ca o eliberare. Neav\u00e2nd speranta de a putea publica, autoarea si-a conceput cartea ca pe o opera testamentara, \u201epostuma\u201c, scrisa pentru ca viitorul \u00eendepartat sa stie adevarul13. Realitatea a recreat astfel situatia descrisa de George Orwell \u00een \u201eNineteen Eighty-Four\u201c, unde personajul sau Winston Smith scrie un jurnal care nu se poate adresa dec\u00e2t posteritatii:
\n\u201eFor whom (…) was he writing this diary? For the future, for the unborn\u201c. \u201eTo the future or to the past, to a time when thought is free, when men are different from one another and do not live alone \u2013 to a time when truth exists and what is done cannot be undone: From the age of uniformity, from the age of solitude, from the age of Big Brother, from the age of doublethink \u2013 greetings!\u201c14.
\nApropierea dintre cele doua carti nu este \u00eent\u00e2mplatoare, pentru ca ele au aceeasi tema: societatea totalitara. Ceea ce descria George Orwell, era \u00eenca, aproape patruzeci de ani mai t\u00e2rziu, realitatea traita de milioane de oameni. Cuvintele lui Orwell erau perfect valabile pentru Ana Blandiana: si ea scria din \u201eepoca singuratatii\u201c (ceea ce constituie una din temele cartii ei: cautarea \u00eenfrigurata a solidaritatii), a \u201euniformizarii\u201c, a minciunii, a lui \u201edoublethink\u201c. La fel, dorinta lui Winston Smith de a-si pastra mintile (\u201estaying sane\u201c) \u00eentr-o lume cuprinsa de nebunie15, este unul din motivele care au facut-o pe Ana Blandiana sa scrie \u201eSertarul cu aplauze\u201c: cartea este expresia nevoii \u201ede a ma elibera de absurd\u201c, \u201ede a \u00eentelege lucrurile\u201c; e \u00een ea \u201eideea salvarii prin \u00eentelegere\u201c16. Cartea este astfel o \u00eenregistrare si o \u201einvestigare\u201c a realitatii prin procesul scrisului17 si se desfasoara ca un traseu initiatic.
\nDesi \u201eSertarul cu aplauze\u201c este o lucrare solitara (orice carte este o munca solitara, iar singuratatea era cu at\u00e2t mai mare cu c\u00e2t nu exista perspectiva publicarii si deci a comunicarii cu cititorii), salvarea catre care tinde este una colectiva. Esentiala pentru Ana Blandiana a fost tocmai constiinta \u201eobligatiei\u201c morale, a datoriei fata de semeni, solidaritatea cu viata lor, cautarea unei solutii la catastrofa colectiva. Este ceea ce exprima scriitoarea prin doua imagini pregnante: \u201ema simt (…) responsabila ca un t\u00e2nar sarac ce trebuie sa-si ajute parintii si sa-si creasca fratii mai mici\u201c. \u201eAm sentimentul pe care trebuie sa-l aiba o calugarita plecata infirmiera pe front\u201c18.
\nSolutia pentru \u201einfirmiera\u201c plecata pe front a \u00eensemnat aici efortul scriitoricesc de a reda raul si, red\u00e2ndu-l, de a-l exorciza. Ana Blandiana foloseste imaginea oglinzii (\u201eeu sunt autorul cartii \u00een care toate astea se oglindesc (…), nu si autorul realitatii \u00een fata careia asez, cu infinita grija, oglinda\u201c19), leitmotiv al reflectiilor sale despre literatura:
\n\u201eSecole de-a r\u00e2ndul, poetul a fost asemenea lui Perseu, fiul lui Zeus, cel care, pentru a \u00eenfr\u00e2nge Meduza, si-a slefuit scutul si l-a facut oglinda \u00een care, vaz\u00e2ndu-si chipul, Gorgona sa fie ucisa de revelatia propriei ei ur\u00e2tenii. Secole \u00eentregi, ambitia realista a scriitorului a fost aceea de a reflecta at\u00e2t de perfect lumea, \u00eenc\u00e2t aceasta sa poata fi \u00eenvinsa ori macar \u00eembl\u00e2nzita de spectrul propriei ei imagini\u201c20.
\n*
\nCare este, asadar, imaginea societatii totalitare pe care ne-o da oglinda literaturii? \u00cen \u201eSertarul cu aplauze\u201c apar at\u00e2t mecanismele de constr\u00e2ngere \u2013 puterea si deciziile ei, aparatul de represiune si actiunile lui \u2013 c\u00e2t si comportamentele oamenilor, \u00een special comportamentul de adaptare, absenta revoltei fiind una din temele majore de reflectie ale cartii.
\n\u00cen viziunea Anei Blandiana, comunismul se manifesta ca o cotropire a tarii. Este invadat spatiul: prima scena a romanului este o perchezitie \u00een casa unui scriitor. Cei trei angajati ai politiei politice formeaza o treime malefica, abjecta, violenta; ei reprezinta, spune textul, \u201ecotropitorii\u201c21.
\nSpatiul nu este numai cotropit, ci si devastat: at\u00e2t spatiul privat (locuinta \u00een care se face perchezitia) c\u00e2t si spatiul colectiv, tara. Un loc important \u00een fresca istorica pe care o creeaza Ana Blandiana \u00eel ocupa povestirea demolarilor de biserici, manastiri, case de locuit si cladiri publice din Bucuresti, care reprezentau monumente ale patrimoniului national, demolari \u00eencepute \u00een 1977 prin stergerea de pe fata pam\u00e2ntului a Bisericii Enei de l\u00e2nga Facultatea de Arhitectura si continuate \u00een forta \u00een anii 1980. Scriitoarea aminteste \u00eentre altele de demolarea manastirii Vacaresti (construita \u00een 1716-1722) si a bisericii palatului Cotroceni (\u00eenaltata \u00een 1679-1681) si subliniaza neputinta disperata \u00een fata \u201edistrugerii intentionate a ceva irecuperabil\u201c, a istoriei, memoriei, culturii si artei poporului22.
\nPuterea asupra spatiului \u2013 orice cotropire este o ocupare a spatiului \u2013 este putere asupra trupurilor si a sufletelor. Asupra trupului mai \u00eent\u00e2i, scos din locuinta lui si supus la ceea ce s-a numit \u00een epoca \u201ecele trei F\u201c: \u201efrica, foame, frig\u201c23.
\n\u00centr-o pagina antologica, Ana Blandiana descrie cum taranilor, carora le era interzis sa cumpere p\u00e2ine de la oras (la sat nu se putea procura p\u00e2ine pentru ca nu mai existau brutarii), li se facea perchezitie la trecerea Dunarii: \u201ec\u00e2te unul dintre \u00eentrebati le \u00eentindea \u00een loc de raspuns o plasa cu p\u00e2ine, pe care cei ce conduceau operatia o luau si o rasturnau \u00een Dunare, apoi o \u00eenapoiau goala omului si treceau la urmatorul. (…) \u00cen jurul bacului se str\u00e2nsesera pesti \u2013 cunoscatori, evident, si ei ai ritualului \u2013 care rupeau din bucatile de p\u00e2ine muiate, \u00een timp ce \u00een asteptarea pornirii, mecanicii bacului \u00eencercau sa-i prinda cu undite improvizate, distr\u00e2ndu-se\u201c24.
\nA lua p\u00e2inea oamenilor este o dispozitie de aceeasi factura cu Holodomor, genocidul prin foamete din Ucraina 1932-1933, care a provocat moartea a p\u00e2na la opt milioane de oameni. A le lua p\u00e2inea \u00eenseamna a le lua viata (\u201ep\u00e2inea cea de toate zilele\u201c reprezinta viata). \u00cen cazul Rom\u00e2niei, dispozitia despre care vorbeste Ana Blandiana nu a generat o adevarata foamete, sensul ei era de a crea o amenintare, a-i aduce pe oameni \u00een situatia \u00een care supravietuirea fizica devenea o sursa permanenta de angoasa, de \u00eenjosire si monopoliza \u00eentreaga lor energie.
\nNu numai trupurile sunt afectate, ci si sufletul, cotropit, la r\u00e2ndul lui, si pervertit. Este ceea ce Ana Blandiana arata prin comportamentele descrise. \u201eSpectacolul\u201c, scrie autoarea coment\u00e2nd scena de la bac, \u201eavea \u00een sine ceva halucinant nu numai prin absurditatea gesturilor, ci si prin perfecta cooperare a victimelor, prin absoluta lipsa a protestelor\u201c25.
\nUn grad mai ad\u00e2nc de posesie apare \u00een scenele de aplauze, scene-cheie ale cartii, \u00een care se arata comportamentul mecanic al \u201eomului nou\u201c, profunda depersonalizare, aparitia unei \u201efiinte colective\u201c care a fost afectata \u00een \u00eensasi \u201ecelula sufleteasca\u201c si care participa la un exercitiu de \u201edelir\u201c26. Scenele de aplauze au loc at\u00e2t \u00een \u201ecomplexul de reeducare\u201c, spitalul de psihiatrie \u00een care oamenii sunt remodelati, c\u00e2t si \u00een afara lui, la scara unui \u00eentreg popor. Toti \u201epareau sa semene si fizic \u00eentre ei, ca si cum un acelasi desen ar fi fost multiplicat in misterioase scopuri artistice\u201c; \u201em\u00e2inile se \u00eenaltau si \u00eencepeau sa se zbata ritmic\u201c; se vedea \u201euniformizarea p\u00e2na la schematism a expresiei\u201c fetei; ce frapa era \u201e\u00eenspaim\u00e2ntatoarea egalitate a reactiilor si \u00eenfatisarii lor\u201c, \u201eperfecta nivelare\u201c27.
\nDescrierea acestei scene traite mereu si mereu de locuitorii Rom\u00e2niei aminteste de momentele de delir colectiv, de exemplu \u201ethe Two Minutes Hate\u201c, din \u201eNineteen Eighty-Four\u201c28, ca si de imaginea emblematica a societatii colectiviste pe care o dadea Evgeni Zamiatin \u00een romanul anti-utopic de la \u00eenceputul regimului sovietic, (\u201eNoi\u201c, 1920):
\n\u201eEvery morning, with six-wheeled precision, at the same hour and the same moment, we \u2013 millions of us \u2013 get up as one. At the same hour, in million-headed unison, we start work; and in million-headed unison we end it. And, fused into a single million-handed body, at the same second, designated by the Table sof Hourst, we lift our spoons to our mouths. At the same second, we come out for our walk, go to the auditorium, go to the hall for Taylor exercises, fall asleep\u201c28.<\/p>\n

Danemarca<\/em><\/strong><\/p>\n

\n

\n

\n

Note:<\/strong>
\n1. Ana Blandiana, \u201eSpaima de literatura\u201c, Bucuresti, Humanitas, 2004, pp. 186, 7, 225, 231, 238, 252-253, 264, 271-272
\n2. G\u00e9rard de Nerval, \u201eLes filles du feu\u201c, Paris, Michel L\u00e9vy Fr\u00e8res, 1856, p. 113
\n3. Ana Blandiana, \u201e?tiu puritatea\u201c, \u00een \u201e100 de poeme\u201c, Bucuresti, Editura Tinerama, 1991, p. 30
\n4. Ion Barbu (1895-1961), \u201eJoc secund \u2013 Juego segundo\u201c. Edici\u00f3n biling\u00fce rumano-espa\u00f1ola. Traducci\u00f3n de Victor Ivanovici y Omar Lara. Bucuresti, Editura Minerva, 1981, pp. 196-197
\n5. Blandiana, \u201eSpaima de literatura\u201c, p. 225
\n6. Ibid., pp. 15, 264
\n7. St\u00e9phane Courtois, \u201eCommunisme et totalitarisme\u201c, Paris, Editions Perrin, 2009, pp. 448-456
\n8. Blandiana, \u201eLa cules de \u00eengeri\u201c, vol. II, Editura LiterNet, 2003, pp. 57-59
\n9. Blandiana, \u201eSpaima de literatura\u201c, p. 109
\n10. Blandiana, \u201eLa cules de \u00eengeri\u201c II, p. 59
\n11. http:\/\/www.jurnalul.ro\/stire-decembrie-89\/zborul-si-caderea-lui-ceausescu-70145.html
\n12. \u201eSpaima de literatura\u201c, p. 230
\n13. \u201eSertarul cu aplauze\u201c, Bucuresti, Editura Tinerama, 1992, p. 184; \u201eSpaima de literatura\u201c, p. 35
\n14. \u201eSertarul cu aplauze\u201c, pp. 282-283; \u201eSpaima de literatura\u201c, p. 289
\n15. George Orwell, \u201eNineteen Eighty-Four\u201c (1949), Penguin Books, 1981, pp. 10, 26
\n16. Ibid., p. 26
\n17. \u201eSertarul cu aplauze\u201c, pp. 68, 72
\n18. Ibid., p. 55
\n19. Ibid., pp. 70, 172
\n20. Ibid., p. 343
\n21. \u201eSpaima de literatura\u201c, p. 30; de asemenea pp. 184-185
\n22. \u201eSertarul cu aplauze\u201c, p. 16
\n23. Ibid., pp. 73, 140-143, 289-293, 322-324. Lucia Stoica, Lidia Anania, Livia Melinte, et al., \u201eBiserici os\u00e2ndite de Ceausescu, Bucuresti 1977-1989\u201c, Bucuresti, Editura Anastasia, 1995 Sala 75 a Muzeului din Sighet este dedicata demolarilor din anii ’80.
\n24. \u201eSpaima de literatura\u201c, p. 293
\n25. \u201eSertarul cu aplauze\u201c, pp. 173-174
\n26. Ibid., p. 173
\n27. Ibid., pp. 327, 97
\n28. Ibid., pp. 95-99, 324-327<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Monica Papazu este absolventa a Facultatii de Limbi Romanice a Universitatii din Bucuresti, sectia Franceza-Engleza, cu lucrare de diploma \u00een literatura comparata (1977). S-a stabilit \u00een Danemarca din 1980, unde a predat literatura comparata la Universitatea din Odense si teologia ortodoxa la Institutul Teologic de Studii Postuniversitare din Loegumkloster. \u00cen prezent este cercetator independent. Este… Cite\u0219te mai mult »Oglinda totalitarismului \u00een opera Anei Blandiana<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3772],"class_list":["post-5052","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-opera-anei-blandiana"],"views":3855,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5052","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5052"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5052\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5052"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5052"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5052"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}