Una dintre cele unsprezece \u201eScrisori catre un t\u00e2nar romancier\u201c ale lui Mario Vargas Llosa are ca tema puterea de convingere \u00eentr-o constructie epica. Evoc\u00e2nd asa-numita \u201eteorie a distantarii\u201c a lui Bertolt Brecht, potrivit careia tehnica utilizata \u00een teatrul sau \u201eepic si didactic\u201c trebuia sa distruga \u201eiluzia\u201c si \u201esa-i aminteasca spectatorului ca ceea ce vede pe scena nu era viata, ci teatru, o minciuna, un spectacol, din care, totusi, trebuia sa extraga \u00eenvataminte si concluzii care sa-l \u00eempinga la actiunea de transformare a vietii\u201c, autorul \u201eConversatiei la Catedrala\u201c sustine ca \u201eputerea de convingere a unui roman urmareste exact contrariul: sa scurteze distanta ce desparte fictiunea de realitate si, sterg\u00e2nd acel hotar, sa-l faca pe cititor sa traiasca minciuna ca pe cel mai nemuritor adevar si iluzia ca pe cea mai consistenta si mai solida descriere a realului\u201c. Este, conchide el, fara a pune la \u00eendoiala suveranitatea fictiunii, \u201e formidabila amagire la care se \u201ededau\u201c marile romane\u201c.
\n\u00cen conceptia lui Vargas Llosa, puterea de convingere tine de ceea ce el numeste \u201ecaracterul necesar\u201c, indispensabil limbajului si, prin extensie, stilului. \u00cen stil sta unul din marile pericole de esec al unui romancier, mai exact \u00een inadecvarea stilului, adica \u00een faptul ca prozatorului \u00eei lipseste tocmai pomenitul caracter necesar \u201eal limbajului marilor scriitori (care) se vadeste, prin contrast, prin c\u00e2t de fortat si de fals devine el la epigoni\u201c. Iar din acest punct de vedere, dintre marii scriitori, doi ar constitui exemplele supreme: Borges si Marquez. La primul, stilul \u201ese potriveste si se confunda cu tematica (…) \u00eentr-un aliaj indivizibil, iar cititorul simte, de la primele fraze ale povestirilor si ale multora din eseurile lui care au inventivitatea si suveranitatea unor adevarate fictiuni, ca ele nu puteau fi scrise dec\u00e2t asa, cu limbajul acela inteligent si ironic, de o precizie matematica \u2013 nici un cuv\u00e2nt nu e \u00een plus, nici unul nu lipseste (…) Culoarea si gratia acestui stil constau mai cu seama \u00een adjectivarea sa, care \u00eel zguduie pe cititor prin \u00eendrazneala si excentricitate (\u201eNimeni nu l-a vazut debarc\u00e2nd \u00een noaptea unanima\u201c), cu violentele-i si nebanuitele-i metafore, adjectivele si adverbele acelea care nu numai ca rotunjesc o idee sau evidentiaza o trasatura fizica ori psihologica a unui personaj, ci sunt si suficiente uneori pentru a crea atmosfera borgesiana. Tocmai prin caracterul lui necesar, stilul lui Borges este inimitabil. C\u00e2nd admiratorii si adeptii lui literari \u00eemprumuta de la el modurile de adjectivare, iesirile-i ireverentioase, glumele si arogantele lui, acestea scr\u00e2snesc si suna fals, ca perucile acelea prost lucrate care nu seamana deloc a par adevarat si \u00eesi proclama falsitatea scald\u00e2nd \u00een ridicol nenorocita teasta care o acopera\u201c. Dupa Borges, observa Vargas Llosa, cel mai imitat scriitor de limba spaniola este Marquez, \u00eensusirea stilului autorului \u201eVeacului de singuratate\u201c duc\u00e2nd la o literatura care \u201esuna strident, a simpla caricatura\u201c. Un stil, al lui Marquez, total deosebit de al lui Borges, adica abundent, senzorial si senzual: \u201eCaldura, aroma, muzica, toate fibrele perceptiei si poftele trupului se exprima la el cu naturalete, fara pudibonderii, si cu aceeasi libertate respira \u00een el fantezia, slobozita fara nici cea mai mica retinere spre extraordinar\u201c.
\nO alta tema este cea a spatiului si timpului naratiunii (romanului), cel din urma \u201econstruit pe baza celui psihologic\u201c si caruia bunul romancier \u201e\u00eei da aparenta obiectivitatii\u201c. Llosa exemplifica printr-o povestire de Ambrose Bierce \u2013 \u201eO \u00eent\u00e2mplare pe puntea de peste r\u00e2ul Bufnitei\u201c. Sa-l ascultam pe fermecatorul povestitor:
\n\u201e\u00cen timpul razboiului civil din America, un fermier avut, Peyton Farquhar, care \u00eencercase sa saboteze o cale ferata, va fi sp\u00e2nzurat de podet. Povestirea \u00eencepe c\u00e2nd fr\u00e2nghia a fost deja potrivita pe g\u00e2tul acestui nenorocit \u00eenconjurat de un pluton de soldati \u00eensarcinati cu executia. \u00censa, c\u00e2nd rasuna ordinul care va pune capat vietii lui, se rupe fr\u00e2nghia, iar os\u00e2nditul cade \u00een r\u00e2u. \u00cenot\u00e2nd, ajunge la mal si reuseste sa scape neatins de gloantele trase de soldatii de pe punte si de pe maluri. Naratorul atotstiutor povesteste situat foarte aproape de constiinta hartuita a lui Peyton Farquhar, pe care \u00eel vedem fugind prin padure, urmarit, rememor\u00e2ndu-si episoade din trecut si apropiindu-se de casa unde traieste si \u00eel asteapta femeia pe care o iubeste, si unde el simte ca odata ajuns, scap\u00e2nd de urmaritori, se va salva. Relatarea este \u00eencordata, zbuciumata, ca aventuroasa-i fuga. Casa e acolo, iat-o, si urmaritul zareste \u00een sf\u00e2rsit, de cum paseste peste prag, silueta sotiei lui. C\u00e2nd se repede s-o ia \u00een brate, g\u00e2tul condamnatului e strangulat brutal de fr\u00e2nghia care \u00eencepuse sa se str\u00e2nga la \u00eenceputul povestirii, cu o clipa sau doua \u00eenainte. Toate astea s-au petrecut asadar \u00eentr-un rastimp extrem de scurt, au fost o viziune instantanee si efemera pe care naratiunea a dilatat-o, creand un timp aparte, propriu, facut din cuvinte, deosebit de cel real (care consta doar dintr-o secunda, acesta fiind timpul actiunii obiective a istoriei)\u201c.
\nLlosa face referire si la alte scrieri, \u00eentre care una celebra: povestirea lui Borges \u2013 \u201eMiracolul secret\u201c. Este vorba de executia scriitorului Jaromir Hladik, caruia \u201eDumnezeu \u00eei ofera un an de viata ca sa-si termine \u2013 mental \u2013 drama \u00een versuri \u00abDusmanii\u00bb pe care bietul om \u00eesi dorise dintotdeauna s-o scrie. Anul \u00een care el reuseste sa completeze acea opera ambitioasa \u00een intimitatea constiintei lui se scurge \u00eentre ordinul \u00abfoc!\u00bb dat de seful plutonului de executie si impactul gloantelor care \u00eel pulverizeaza pe \u00eempuscat, adica abia un fragment de secunda, o perioada infinitezimala. Toate fictiunile (si mai ales cele bune) \u00eesi au propriul lor timp, un sistem temporal care este doar al lor, diferit de timpul real \u00een care traim noi, cititorii\u201c.
\nO povestire cu totul insolita \u00eei serveste lui Vargas Llosa pentru o analiza ampla si o demonstratie suficienta privind ceea ce numeste el \u201epunctul de vedere temporal\u201c care \u201enu trebuie sa fie niciodata confundat cu cel spatial, \u00eentr-o naratiune, desi \u00een practica ambii se gasesc uniti visceral\u201c. E o povestire \u2013 \u201epoate cea mai scurta (si mai uimitoare) din lume\u201c \u2013 apartin\u00e2nd prozatorului guatemalez Augusto Monterroso. Se intituleaza \u201eDinozaurul\u201c si contine o singura fraza: \u201eC\u00e2nd se trezi, dinozaurul era tot acolo\u201c si este, \u00een opinia lui Llosa, o \u201ebijuterie narativa\u201c, plina de efect, culoare si putere de sugestie. Pun\u00e2nd verbul la diverse timpuri \u2013 s-a trezit; se trezeste; te vei trezi; te vei fi trezit \u2013 el constata ca \u00eentre timpul naratorului si cel al lumii narate distanta difera \u201e\u00eensa factorul comun este ca \u00een toate (cazurile) povestitorul relateaza fapte care nu s-au \u00eent\u00e2mplat \u00eenca, se vor petrece c\u00e2nd el va fi terminat de narat: peste ele, prin urmare, pluteste o indeterminare esentiala \u2013 nu exista o siguranta ca se vor \u00eent\u00e2mpla, ca atunci c\u00e2nd naratorul se situeaza la prezent sau la viitor ca sa povesteasca fapte deja petrecute sau care se desfasoara pe masura ce povesteste. Naratorul instalat \u00een trecut ca sa depene fapte ce se vor petrece \u00eentr-un viitor mediat sau imediat nu numai ca \u00eembiba cu relativitate si cu o natura incerta cele relatate, ci reuseste a se dezvalui pe sine cu o mai mare forta, arat\u00e2ndu-si atotputernicia \u00een universul fictiunii, fiindca, prin folosirea timpurilor verbale viitoare, relatarea sa devine o succesiune de porunci ca sa se \u00eent\u00e2mple cele narate. Dominatia autorului este absoluta, coplesitoare, c\u00e2nd o fictiune este narata din acest punct de vedere temporal \u201e.
\nPentru a fi c\u00e2t mai convingator, Vargas Llosa invoca nu o data, cum s-a vazut deja, scrieri extravagante, povestiri \u201eciudate\u201c (cuv\u00e2ntul \u00eei apartine) precum una a lui Laurence Sterne \u00een care personajul narator \u00eesi povesteste biografia de dinainte de a se naste \u201ecu detalii ironice despre conceperea-i complicata, formarea-i fetala \u00een p\u00e2ntecele mamei si venirea-i pe lume\u201c, proza cu o structura temporala cu totul neobisnuita. La fel \u2013 \u201eCalatorie spre ob\u00e2rsie\u201c a lui Alejo Carpentier, \u00een care protagonistul, aflat \u00een agonie, se \u00eentoarce spre v\u00e2rsta matura, tinerete, copilarie si apoi \u201espre o lume de senzatie pura si fara constiinta (\u00absensibila si tactila\u00bb) fiindca acest personaj nu s-a nascut \u00eenca, ci se afla \u00een stare de fat \u00een uterul matern\u201c. Prozatorul si cititorul experimentat care este Llosa precizeaza ca nu e vorba \u00een povestirea lui Carpentier de o naratiune pe dos, ci de faptul ca \u201e\u00een lumea fictiva, timpul progreseaza spre origini\u201c. Si mai socant este romanul lui Julio Cortazar \u2013 \u201esotron\u201c. Cel ce citeste romanul, conform \u201e\u00cendrumarului de lectura\u201c propus de autor, nu va ajunge niciodata la final, \u00eentruc\u00e2t \u201eultimele doua capitole se sf\u00e2rsesc cu trimiteri \u00eencrucisate de la unul la celalalt, cacofonic, \u00eenc\u00e2t teoretic (sigur ca nu \u00een practica) acel cititor docil si disciplinat ar trebui sa-si petreaca restul zilelor citind si recitind capitolele respective, \u00eenhatat \u00eentr-un labirint temporal fara nici o iesire\u201c. O perspectiva cam sumbra, fiindca lectura si, prin extensie, literatura s-ar transforma astfel dintr-o \u201edesfatare\u201c cum le considera, daca nu ma \u00eensel, \u00eensusi Julio Cortazar, si dintr-o \u201eforma a fericirii\u201c, cum credea Borges, \u00eentr-un chin.
\nSunt, si asa, destul de absurde viata \u00eensasi, existenta noastra cotidiana; mi s-ar parea peste masura de trist ca si literatura sa fie la fel..<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Una dintre cele unsprezece \u201eScrisori catre un t\u00e2nar romancier\u201c ale lui Mario Vargas Llosa are ca tema puterea de convingere \u00eentr-o constructie epica. Evoc\u00e2nd asa-numita \u201eteorie a distantarii\u201c a lui Bertolt Brecht, potrivit careia tehnica utilizata \u00een teatrul sau \u201eepic si didactic\u201c trebuia sa distruga \u201eiluzia\u201c si \u201esa-i aminteasca spectatorului ca ceea ce vede pe… Cite\u0219te mai mult »A trai pentru a scrie (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3760],"class_list":["post-5049","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-mario-vargas-llosa"],"views":1974,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5049","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5049"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5049\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5049"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5049"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5049"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}