{"id":5042,"date":"2010-10-28T10:45:48","date_gmt":"2010-10-28T08:45:48","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5042"},"modified":"2010-10-28T10:46:26","modified_gmt":"2010-10-28T08:46:26","slug":"stefan-baciu-un-poet-roman-din-america-latina","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/stefan-baciu-un-poet-roman-din-america-latina\/","title":{"rendered":"Stefan Baciu, un poet rom\u00e2n din America Latina"},"content":{"rendered":"

Pe 29 octombrie, poetul Stefan Baciu, ar fi \u00eemplinit 92 de ani. Nascut la Brasov, \u00een 1918, a \u00eencetat din viata pe 6\/7 ianuarie 1993, \u00een Honolulu, se pare ca \u00een timp ce vorbea la telefon cu sora lui de la Bucuresti. A fost poetul pribeag, descoperitor de lumi si culturi noi si totusi purt\u00e2nd permanent cu el imaginea locurilor unde se nascuse; un bun cunoscator si vorbitor al c\u00e2torva limbi straine si un vesnic aparator al limbii de-acasa: \u201eCa rom\u00e2n exilat am cautat sa \u00eemi slujesc tara si limba, scriind si public\u00e2nd rom\u00e2neste oriunde am trait, pentru ca eu cred ca datoria scriitorului exilat este aceea de-a apara limba rom\u00e2na de invazia \u00abpartinica\u00bb a mediocritatilor, a lingailor, a smecherilor si a profitorilor, cu sau fara talent.\u201c(1) Din 1946 consilier de presa pe l\u00e2nga Legatia Rom\u00e2niei la Berna, \u00eesi da demisia \u00een 1948, iar \u00een anul urmator se stabileste la Rio de Janeiro, de unde, ca ziarist la o importanta publicatie, \u201eTribuna da Imprensa\u201c,\u00a0 face calatorii \u00een aproape toate tarile Americii Latine. \u00centre 1962 si 1964 este Profesor de literatura braziliana la Universitatea din Washington (Seattle), iar din 1964, Profesor de literatura si civilizatie hispano-americana si literatura braziliana la Universitatea Hawaii, din Honolulu. A \u00eenfiintat \u00een 1965 o revista de poezie, \u201eMELE\u201c, \u201escrisoare internationala de poezie\u201c (\u201eInternational Poetry Letter\u201c), din care am avut ocazia sa rasfoiesc c\u00e2teva numere \u00een biblioteca lui George Cioranescu, care a fost \u00een corespondenta cu Stefan Baciu \u2013 pe care l-a si vizitat, de altfel, \u00een Honolulu -, o revista elaborata, \u00een care se acorda mare atentie graficii. De altfel, \u00eentr-o scrisoare \u00een care\u00a0 Baciu \u00eel anunta pe George Cioranescu, oarecum protocolar: \u201eCu ocazia \u00eemplinirii a zece ani de viata, MELE, va publica un caiet dedicat \u00een \u00eentregime poeziei rom\u00e2nesti \u00een exil\u201c,\u00a0 \u00eei solicita pe l\u00e2nga \u201eun poem inedit \u00een limba rom\u00e2na\u201c si \u201etraducerea acestui poem \u00een orice alta limba, daca este cu putinta\u201c si \u201eUn portret \u00een penita (desen), NU reproducere de portret sau fotografie…\u201c(2) Din 1978, preocupat de rasp\u00e2ndirea literaturii, \u201emai cu seama a poeziei rom\u00e2ne \u00een exil\u201c, Stefan Baciu, ia hotar\u00e2rea sa publice \u201eo colectie de albume de poezie, \u00een care poetul si artistul plastic sa poata colabora deopotriva.\u201c (3)
\nStefan Baciu si George Cioranescu, printr-un joc al hazardului, se nascusera \u00een acelasi an si au \u00eencetat din viata am\u00e2ndoi \u00een 1993, la distanta de o luna. Se cunosteau din tara si George Cioranescu, scriindu-i lui Baciu ca sa-i multumeasca pentru volumul \u201eCalatorii\u201c, \u00eei marturiseste ca, citindu-l, si-a amintit si de \u201eadolescenta proprie\u201c si de momentul c\u00e2nd \u00eel vazuse prima oara \u201ede la distanta, pe promenada dela Brasov, \u00een tovarasia chipesului ofiter-scriitor Chirnoaga\u201c.(4) Am\u00e2ndoi s-au simtit legati prin exil, prin dragostea pentru poezie si dorinta de a o promova si mai ales prin acel \u201eblestem sacru al dorului de tara\u201c.<\/p>\n

Stefan Baciu lasa \u00een urma sa o opera uimitoare ca \u00eentindere, bibliografia sa \u00eensum\u00e2nd \u00een jur de o suta de carti si mii de articole, de o incontestabila valoare, care ar trebui sa intre \u00een circuitul public. La 21 februarie 1965, George Cioranescu, redactor si director adjunct al sectiei rom\u00e2nesti a \u201eEuropei Libere\u201c, cunoscut ascultatorilor sub pseudonimul Ghorghe Timofte, dedica o emisiune \u00eentreaga volumului \u201ePoemele poetului pribeag\u201c. Pornind de la ideea ca marile personalitati ale culturii nu ar trebui comemorate numai la centenar, ci ca este nevoie de o permanenta receptare a lor, ofer cititorilor din tara cronica lui George Cioranescu, ca un omagiu adus lui Stefan Baciu.
\nCrisula Stefanescu<\/strong><\/p><\/blockquote>\n

\n

Cititorii de pe vremea lui Vlahuta puteau socoti pe autorul \u201eRom\u00e2niei pitoresti\u201c drept mare calator, desi poetul ce primise o comanda de stat nu parcursese dec\u00e2t drumurile prafuite ale Rom\u00e2niei Mici, pentru a ne da o descriere cuminte, scolareasca, a unei tarisoare frumoase, dar de proportii reduse. Astazi, un poet ca Stefan Baciu \u2013 fara a dispune de alta avutie dec\u00e2t saracia exilului \u2013 ne poate da, din zborul avionului, descrierea \u00eendrazneata a unui \u00eentreg continent, ce nu a mai fost vreodata c\u00e2ntat \u00een versuri valahe, descrierea Americii Latine. Trebuie sa spunem de la \u00eenceput, spre cinstea lui Stefan Baciu si c\u00e2stigul literelor rom\u00e2nesti, ca desi poetul a vazut \u00een timpul deselor lui peregrinari niste peisagii atragatoare prin exotismul lor, unde Crucea Sudului ia locul Stelei Polare si bananierii pe cel al ciresilor copilariei, totusi, pe oriunde l-au purtat pasii, el ram\u00e2ne obsedat de icoana Rom\u00e2niei \u00eendepartate si interzise. (…) Acestei tari a strabunilor, poetul \u00eei saruta \u201ede departe\u201c, \u201e\u00een noapte\u201c, de peste Ocean, \u201efruntea de munti\u201c, \u00eencredintat ca \u00eencercarile vor trece peste ea fara sa-i altereze sufletul si virtutile ancestrale.
\nStefan Baciu \u00eesi \u00eencepe marea aventura a exilului \u2013 ce \u00eenseamna pentru el spargerea orizontului marginit al arcului carpatic \u2013 \u00een conditiile mizere ale orisicarui exilat, cu m\u00e2inile goale si ochii umezi. Dar, spre deosebire de masa exilatilor, are privirea larg deschisa asupra lumii si simturile mobilizate spre a descoperi \u00een destramarea \u00eenstrainarii, frumusetile eterne ale lumii nepasatoare, \u00een care nu stie nici macar cum sa ceara un pahar de apa, asa cum ne marturiseste \u00een poezia \u201eEmigranti\u201c, \u00een care razbat experientele personale ale poetului:
\n\u201eAu sosit cu c\u00e2teva boarfe \u00een port din Europa.\/ O bluza din Viena, un pantalon din Paris,\/Un fular din Londra, \u00eembibat de ceata,\/ doi dolari \u2013 si vorbeau. Rom\u00e2neste.\/ Au venit cu un cos de paie din Europa.\/ Si avionul c\u00e2nd a aterizat, au baut Coca-Cola.\/ Si-au sters lacrimile cu o batista din Madrid\/ Si Taceau. Ungureste.\/ Au intrat \u00een orasul de sticla si iures,\/ Calc\u00e2nd cu pantofi din Elvetia.\/ Si c\u00e2nd n-au stiut sa ceara un pahar cu apa\/ Au pl\u00e2ns. Omeneste.\u201c
\n\u00cen fata acestor emigranti, trecuti peste fruntarii cu viteza de basm a g\u00e2ndului, \u00een duruitul motoarelor avioanelor DC7, se deschide, \u00eensa, lumea de miracol a Americii Centrale, cu miros de orhidee si cafea, \u00eembiindu-i pe drumuri ce pot duce la mariri rapide sau naruiri complete. Din c\u00e2teva trasaturi de penel, Stefan Baciu ne reda peisagiul vulcanic din Guatemala, gradina latino-indiana a Americii Centrale, unde, sub soarele torid al Sudului, niste locuitori ce par a apartine unei alte epoci istorice, \u00eesi fumeaza impasibili pipele de lut, vorbind \u00een limba maya.
\n\u201eE-o bataie de clopot, un parc, o tacere,\/ e-o ploaie \u00een ropot de mitraliere.
\nE-o strada \u00een soare, lunga, banala,\/ e un tipat vestind o editie speciala.
\nE un indio batr\u00e2n aprinz\u00e2ndu-si pipa\/ e un parc ce-ti ofera, de frunze, risipa.
\nE-un colt de piata cu flori tropicale\/
\nE-o noapte \u00eenalta batuta-n paftale.
\nE-un soare fierbinte, un cos de banane\/ e-o limba maya cu podoabe hispane.
\nE-un lac si-un vulcan cu coroana de nouri\/ e-o tacere facuta din vorbe si-ecouri.
\nE-o lumina ce iese din alta lumina\/
\ne-un loc cunoscut pe o harta straina.\u201c
\nEmigrantul cu vocatie de pribeag nu se opreste pe loc, ci-si continua drumul spre Sud, unde \u00eel asteapta cel mai mic si mai bogat stat din America Latina: Salvador. Poemul \u201eTropic \u00een El Salvador\u201c, \u00eenchinat poetului Gilberto Gonzales y Contrerars, ne poarta \u00een c\u00e2mpiile joase din preajma litoralului, unde \u201eiarba creste vaz\u00e2nd cu ochii\u201c. \u201eTropic \u00een El Salvador\u201c e un admirabil pastel, ce aminteste de descrierile devenite clasice ale preeriilor americane, facute de un alt poet sud-american, de limba franceza, anume de Jules Superville.
\n\u201eAerul pare facut din bucati de sticla:\/ c\u00e2nd pui degetul si \u00eencepi sa apesi\/ simti ca se va sparge \u00een mii de tandari\/ ca o explozie de lumina violenta.\/ Un greiere c\u00e2nta ascutit ca un megafon\/ si iarba creste vaz\u00e2nd cu ochii.\/ Oameni tristi si murdari stau nemiscati\/ la soare, cersind o bucata de umbra.\/ Nu se-aude nici un zgomot. Totul s-a oprit.\/ Nici o clopotnita nu numara orele\/ Nici o f\u00e2nt\u00e2na nu \u00eemparte galeti cu apa.\/ Numai un flaut \u00eencearca un c\u00e2ntec si tace.\/ Un palmier \u00eensetat spune la revedere\/ cailor si vacilor care trec pe sosea\/ si celor doi sau trei calatori tacuti\/ care asteapta sa se limpezeasca peisagiul.\u201c
\nStefan Baciu a poposit si \u00een insula trestiilor de zahar, unde a cunoscut pe Fidel Castro mai \u00eenainte de a fi fost convertit la comunism. Atunci c\u00e2nd Cuba intra sub pumnul actualului dictator, Baciu sufera vaz\u00e2nd Cortina de Fier caz\u00e2nd asupra acestei insule latine sau latinizate, unde \u00een \u00eenchisorile proaspat deschise, oameni nevinovati gem de durere ca si \u00een Rom\u00e2nia. Si atunci poetul \u00eendurerat exclama: \u201eScriu Cuba si g\u00e2ndesc la tine, Rom\u00e2nie.\u201c
\n\u201eCa verzi f\u00e2nt\u00e2ni arteziene au \u00eencremenit\/ palmieii insulei \u00een cerul albastru.
\nSi trestia de zahar sub cutitul lung\/ Pl\u00e2nge tacut, cu lacrimi sarate.
\nScriu Cuba si g\u00e2ndesc la tine, Rom\u00e2nie:\/ cizme si tunuri si tancuri si-avioane
\nvenind fara \u00eencetare din Rasarit\/ pun tarii \u00eentregi un deget pe buze.
\nE ora acum c\u00e2nd poporul tacut se ridica\/ Noaptea \u00een somn, rasufla \u00eenchisorile
\nsi peste valurile marii care vin si se duc\/ se-aude un zgomot surd de lanturi.
\nCa pasari mari pe cerul antilian\/ Aluneca umbre nevazute de rachete.
\nSe-agita m\u00e2ini ce scriu mesagii secrete.\/ Scriu Cuba si g\u00e2ndesc la tine, Rom\u00e2nie.\u201c
\nPrieten cu fostul presedinte al Republicii dominicane, Juan Bosch, (…) poetul nostru a poposit si \u00een San Domingo, ram\u00e2n\u00e2nd \u00eensa cu g\u00e2ndul \u00eentors tot spre tara, caci si de data aceasta interferenta dintre traire si amintire e prezenta, \u00een versuri ce spun:
\n\u201eFurtuni \u00eesi descarca \u00een San Domingo m\u00e2nia, pl\u00e2nge doina si pl\u00e2nge talanga \u00een Rom\u00e2nia\u201c.
\nBine\u00eenteles ca o legitima curiozitate \u00eempinge pe poetul nostru sa treaca sa vada si celalalt stat din insula Haiti, pentru ca, \u00een capitala Port Prince, sa auda cuprins de mirare evocatoarea melodie a Rapsodiei Rom\u00e2ne, care \u00eei s\u00e2ngereaza din nou ranile necicatrizate:
\n\u201eDimineata coboara din munti\/ calarind pe cat\u00e2ri calc\u00e2nd marunt\/ \u00een uliti murdare, \u00eentortochiate.\/ Rufe la soare, pe funii,\/ steaguri de armistitiu\/ \u00een lupta de fiece clipa cu viata.\/ Un calugar franciscan\/ ca o coloana de umbra\/ \u00een peisagiul albastru.\/ Geamul deschis, primind\/ ca o scoica enorma\/ zgomotul orasului agitat.\/ \u00cen camera cenusie de hotel\/ un megafon aduce\/ acorduri din Rapsodia Rom\u00e2na de Enescu\/ pentru un singur calator din Haiti.\u201c
\nNu avem timpul necesar sa poposim cu poetul nostru \u00een toate insulele si orasele peregrinarii sale prin America Latina, dar sa-l lasam sa ne descrie aspectul cel mai caracteristic sub care i-a aparul Arhipelagul Micilor Antile, cu locuitorii lui, prin vinele carora curge lava \u00een loc de s\u00e2nge. Baciu vede aici imperiul dansului, care prinde \u00een jocul lui zanatec, at\u00e2t triburile cu torsul gol, c\u00e2t si plantatiile de trestie de zahar, \u00eentr-un dezmat cosmic al ritmului.
\n\u201eDune si unde danseaza-mpreuna sub cerul albastru si-nalt c\u00e2t palmierii.\/ Trec umbre plutind pe oglinda de luna\/ si cresc \u00eenspre noapte tobele serii-merengue.\/ \u00cesi scot generalii mantaua de gala si-nvita la ritmul zanatec,\/ printesa din Cuba priveste pala\/ si tobele suna ritmat, mai salbatec-marague.\/ Acum bat tactul scoicile plajii si trestia de zahar, piratii-n morm\u00e2nt, \/e ora c\u00e2nd creste ritmul vrajii\/ c\u00e2nd fierbe \u00een gura un magic cuv\u00e2nt-marague.\/ Timbale si viori si soapte uitate\/ se-alatura-n iuresul straniului joc.\/ Departe, triburi de vremi tatuate\/ beau groasa licoare si c\u00e2nta cu foc-marague.\u201c
\nBrasoveanul Stefan Baciu este cetatean brazilian si din 1960 cetatean de onoare al orasului de foc Rio de Janeiro, pentru contributia sa la cultura braziliana. El vorbeste si scrie \u00een portugheza si devine unul din solii culturii braziliene \u00een Statele Unite, unde propaga \u00een r\u00e2ndurile tineretului studios american limba si literatura portugheza la Universitatea din Washington. Este deci natural ca \u00een culegerea sa de poeme din pribegie sa gasim si multe referinte privitoare la Brazilia, tara lui de adoptie. Astfel, \u00een poemul \u201eO strada \u00een port la Rio de Janeiro\u201c, Stefan Baciu ne da o remarcabila descriere olfactiva a orasului, atunci c\u00e2nd ne spune:
\n\u201eMiroase a piper si a piei, a cafea si scortisoara.\/ Miroase a fum, a tutun si-a departare.\/ Camioane \u00eemping camioane, hamali duc lumea pe cap.\/ Miroase a cacao, a banane si-a mere.\/ Orez, nuci de cocos, ceapa, fasole.\/ Mii de tone de natura moarta\/ Si ziua cu c\u00e2teva palete picteaza aceeasi p\u00e2nza.\/ Baricade pasnice, saci peste saci,\/ Bombardament de parfumuri, de zgomote, de culori\/ Si la urma, armistitiul cafelei cu lapte si-al tigarii de foi.\/ Seara vine cu matura ei de umbre\/ Si \u00eenainte ca noaptea sa traga obloanele\/ Face din strada plina de viata\/ O scena pe care tacerea danseaza un straniu balet.\u201c
\nVillon modern, Stefan Baciu vagabondeaza astazi cu avioane transaltlantice, cuprinz\u00e2nd dintr-o ochire \u00eentinderi continentale, fac\u00e2nd din experienta neagra a exilului o experienta artistica creatoare. Pregatit la experienta descoperirii lumii prin cultura sa, acest poet poliglot ce stap\u00e2neste sapte limbi, nu este \u00eencercat deci de reactiile naive ale \u00eenaintasului Codru Dragusin, dar \u00eesi pastreaza totusi prospetimea reactiilor, curiozitatea descoperirilor, care fac savoarea culegerii sale de versuri, intitulata \u201ePoemele poetului pribeag\u201c. \u00cen poemul \u201eFise pentru o biografie\u201c, el se descrie simplu:
\n\u201eStefan Baciu, bucurestean din Brasov, fost plantator de cesti de cafea \u00een Brazilia. A tradus c\u00eetiva poeti din Santo Domingo, Paraguai, Haiti\/ a iubit duminicile pe Calea Victoriei. \/Purta ochelari, Purtase bretele. Apoi a devenit poet brazilian…\u201c
\nLa aceasta fisa biografica mai trebuie adaugat ca Stefan Baciu, sub orisice latitudine si-a purtat pasii, a fost constant urmarit de blestemul sacru al dorului de tara, prin care si-a filtrat toate impresiile si toate experientele vietii de pribeag; ca a ramas un rom\u00e2n adevarat, la Rio de Janeiro ca si la Havana, si ca numele lui va ram\u00e2ne \u00een istoria literaturii rom\u00e2ne ca a unui deschizator de drumuri noi, pionier al legaturilor culturale rom\u00e2no-latino-americane, care sunt destinate unui frumos viitor.
\nHonolulu, Octombrie, 1977
\n\u201eDraga Prietene Cioranescu,
\n\u00cemi \u00eengadui sa ma adresez Dtale, prezent\u00e2ndu-ti planul celei mai recente initiative editoriale, pe care, \u00een cadrul \u00abCaietelor Internationale de Poezie\u00bb, MELE, care, precum vei sti, se publica \u00een Hawaii din 1965, avem de g\u00e2nd sa o realizam, cu \u00eencepere din 1978, \u00een Honolulu. Preocupat de divulgarea literaturii, si mai cu seama a poeziei rom\u00e2ne \u00een exil, am hotar\u00e2t sa public o colectie de albume de poezie, \u00een care poetul si artistul plastic sa poata colabora deopotriva. Primul album urmeaza sa fie \u00ab\u00cengerul malagambist din\u00a0 Insula\u00a0 Oahu\u00bb, de semnatarul prezentei scrisori. Dupa cum arata titlul, este vorba de o evocare lirica a vietii bucurestene din deceniul ’40, transpusa \u00eentr-un peisagiu tropical. Poemele sunt ilustrate cu douasprezece desene inedite de Gion, cunoscutul pictor si caricaturist bucurestean, care este si autorul unei exceptionale coperte \u00een culori. O scrisoare-prefata de Gaby Michailescu, scriitorul si gazetarul cunoscut ca autor al memoriilor lui Iancu Brezianu, \u00abAmintiri, vinurile mele\u00bb, el \u00eensusi \u00abinventator\u00bb al notiunii de \u00abmalagambism\u00bb, evoca toata epoca si fram\u00e2ntarile ei. Primele zece exemplare ale albumului, numerotate de la I la X, sunt semnate de Autor, contin\u00e2nd \u00een afara de cele zece desene, un original de Gion, pretul lor \u00eenainte de aparitia albumului fiind de US $ 50 (cincizeci US $) exemplarul. Exemplarele obicinuite ale editiei, numerotate de la 11 la 100, contin\u00e2nd reproducerile desenelor lui Gion, costa US $ (US$ Douazeci) exemplarul. \u00cencredintat ca vei \u00eentelege si vei sprijini acest efort editorial destinat difuzarii si apararii poeziei \u00een libertate, as dori sa adaug ca sper sa putem publica albumul \u00een prima jumatate a lui 1978. Cu alese g\u00e2nduri si cele mai vii multumiri anticipate, ram\u00e2n al Dtale devotat, Stefan Baciu.\u201c
\n(Din Arhiva George Cioranescu)
\nM\u00fcnchen 11 noiembrie 1977
\n\u201eDraga Domnule Baciu,
\nAlaturat trimit completat buletinul de subscriptie la albumul de poezie \u00ab\u00cengerul malagambist \u00een Insula Oahu\u00bb. Nu pun si cecul, fiindca o proasta experienta recenta ma \u00eenvata sa fiu mai prudent. Deci, cei 20 de dolari urmeaza sa-i trimit printr-o ocazie sau prin \u00abmoney order\u00bb, c\u00e2nd voi trece pe la banca. Banuiesc ca lucrezi \u00een continuare, pe capete, la mai multe proiecte simultane, si-ti urez mult succes \u00een tot ce \u00eentreprinzi. Nu uita ca mi-ai promis un text cu amintiri despre E. Cioran.(5) Sper ca nu m-ai uitat. Cu multe sarutari de m\u00e2ini lui Mira si cele mai prietenesti g\u00e2nduri pentru Dta, George Cioranescu.\u201c
\n <\/strong><\/em><\/p>\n

(Din Arhiva George Cioranescu)<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

\n

\n

Nota:<\/strong>
\n1. Stefan Baciu: Sunt \u201ecel din urma averescan\u201c, \u201eCurierul rom\u00e2nesc\u201c, nr.21, ianuarie 1982, Arhiva G.C.
\n2. Scrisoarea lui Stefan Baciu catre George Cioranescu din noiembrie 1974. Arhiva G.C.
\n3. Scrisoarea lui Stefan Baciu catre George Cioranescu, octombrie 1977. Arhiva G.C.
\n4. Scrisoarea lui George Cioranescu catre Stefan Baciu, M\u00fcnchen, 8 Mai 1975. Arhiva G.C
\n5. Text pentru\u00a0 \u201eApozitia\u201c, revista \u201eCenaclului Apozitia\u201c, \u201e\u00eenfiintat de George Cioranescu la M\u00fcnchen \u00een 1969\u201c, \u201efara, \u00eendoiala o organizatie importanta si cu multa influenta\u201c, dupa cum apreciaza Eva Behring \u00een \u201eScriitori rom\u00e2ni din exil\u201c, 1945-1989, Editura Fundatiei Culturale Rom\u00e2ne, Bucuresti, 2001, pg. 51-52.<\/p><\/blockquote>\n


\n<\/strong><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Pe 29 octombrie, poetul Stefan Baciu, ar fi \u00eemplinit 92 de ani. Nascut la Brasov, \u00een 1918, a \u00eencetat din viata pe 6\/7 ianuarie 1993, \u00een Honolulu, se pare ca \u00een timp ce vorbea la telefon cu sora lui de la Bucuresti. A fost poetul pribeag, descoperitor de lumi si culturi noi si totusi purt\u00e2nd… Cite\u0219te mai mult »Stefan Baciu, un poet rom\u00e2n din America Latina<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3769,3768],"class_list":["post-5042","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-poet-roman-din-america-latina","tag-stefan-baciu"],"views":3885,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5042","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5042"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5042\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5042"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5042"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5042"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}