{"id":5031,"date":"2010-10-28T10:35:23","date_gmt":"2010-10-28T08:35:23","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=5031"},"modified":"2010-10-28T10:35:23","modified_gmt":"2010-10-28T08:35:23","slug":"unde-duce-teama-de-zbor","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/unde-duce-teama-de-zbor\/","title":{"rendered":"Unde duce teama de zbor"},"content":{"rendered":"<p><strong>Erica Jong, <em>Teama de zbor, <\/em><br \/>\ntraducere si note de Monica Vlad, postfata de Erica Jong, Bucuresti, Editura Trei, 2009<\/strong><\/p>\n<p>Isadora Zelda White Stollerman Wing se teme de calatoriile cu avionul. Si totusi, calatoreste ori de c\u00e2te ori are ocazia, mai cu seama daca e vorba sa-si promoveze, prin lecturi publice, volumul de poezie pe care l-a publicat, \u00eencerc\u00e2nd sa se afirme \u00een lumea literara americana \u2013 si, chiar mai mult dec\u00e2t at\u00e2t, sa devina (fireste, \u00een masura posibilitatilor \u2013 sau, mai exact spus, \u00een masura posibilitatilor organizatorilor unor astfel de evenimente culturale!) o voce influenta \u00een peisajul liric al continentului nord-american. Fapt care se dovedeste extrem de dificil, mai cu seama pentru ca acest peisaj liric este dominat de barbati. A se citi, fireste, de poeti. Dar, \u00een orice caz, nu de poete&#8230; \u00cen plus, Isadora Zelda White Stollerman Wing traieste \u2013 sau, cel putin, ea asa crede \u2013 momentul de cotitura al vietii sale: se apropie vertiginos de treizeci de ani, a avut parte de un mariaj nefericit, care a aruncat-o \u00een ghearele deznadejdii (si ale unei depresii care s-a dovedit extrem de greu de tratat \u2013 sau poate ca doar medicii pe care i-a gasit ea au fost, \u00een ciuda faimei lor, extrem de putin pregatiti pentru a trata depresia unei asemenea paciente!&#8230;) urmat de un al doilea (actualul sot fiind tocmai psihiatru!) care, \u00een ciuda standardului de viata pe care i-l ofera, nu o face fericita. Ce-ar putea urma? Publicarea unui alt volum de versuri \u2013 poate chiar mai erotice dec\u00e2t cele din primul? Sau \u00eencercarea de a gasi un tratament psihiatric adecvat pentru astfel de probleme? Sau o calatorie menita a \u00eensenina g\u00e2ndurile si a schimba peisajul de fiecare zi? Cum prima varianta e repede abandonata, urmarea va fi o combinatie inedita a celorlalte doua. Astfel \u00eencepe romanul \u201eTeama de zbor\u201c (\u201eFear of Flying\u201c), publicat de Erica Jong \u00een 1973, \u00een Statele Unite ale Americii. Pus la zid fara mila, odata cu autoarea lui, de catre unii cititori \u2013 si critici \u2013 pentru\u00a0 limbajul extrem de libertin, asemenea scenelor descrise, ca si pentru \u00eencercarea de a aborda chiar si (mai exact spus, mai ales!) subiecte considerate, p\u00e2na atunci, tabu (sexualitatea feminina, fanteziile erotice ale unei extrem de dezinhibate protagoniste), romanul acesta a fost, pe de alta parte, transformat rapid \u00eentr-un adevarat obiect de cult de militantii (militantele&#8230;) pentru drepturile femeilor, nu putine voci consider\u00e2nd \u201eTeama de zbor\u201c drept un veritabil manifest al celei de-a doua epoci de glorie a feminismului. \u00cen plus, primirea entuziasta de care a avut parte cartea de fata din partea lui Henry Miller, cel care a numit-o, fara ezitare, replica \u00een cheie feminina a \u201eTropicului Cancerului\u201c, dar si cronica elogioasa pe care John Updike i-a facut-o \u00een \u201eNew Yorker\u201c, au fost de natura sa creeze, \u00een jurul tinerei autoare, o aura a gloriei literare la care putini dintre contemporanii sai ajunsesera \u2013 ca sa nu mai vorbim de contemporane, adesea trecute cu vederea de cronicarii literari, sau, \u00een cel mai bun caz, incluse \u00een categoria autoarelor de literatura populara si \/ sau de consum.<br \/>\nRevenind la subiectul cartii, romanul \u00eencepe cu prezentarea calatoriei catre Viena (desigur, leaganul psihanalizei freudiene&#8230;) pe care o fac nu mai putin de o suta saptesprezece psihanalisti \u2013 dintre care, sase o tratasera deja pe Isadora, iar cel de-al saptelea, Bennett, \u00eei era chiar sot \u2013 pentru a participa la un congres international. Evident, calatoria are loc cu avionul, iar zborul transatlantic e de natura sa-i provoace o stare de accentuata anxietate protagonistei \u2013 care are si rolul de narator \u00een \u201eTeama de zbor\u201c. Prin urmare, pentru a reusi sa treaca peste acest moment, Isadora priveste \u00een jurul ei \u2013 cu atentie, fara \u00eendoiala. Si-l descopera pe Adrian Goodlove, predestinat nume, trebuie sa recunoastem, de care se simte atrasa. Inutil sa mai precizam, si el este tot psihiatru, dar, spre deosebire de Bennet, specializat \u00een analiza freudiana, el se numara printre psihanalistii ce continua linia deschisa de Laing. Pentru \u00eenceput, din neatentie \u2013 sau doar pentru ca era prea preocupat pentru a o privi la r\u00e2ndul lui cu atentie pe Isadora \u2013 Adrian \u00eei varsa \u00een poala o ceasca de cafea fierbinte, femeii nu-i displace, \u00een ciuda protestelor ei \u2013 oricum, mai mult formale&#8230; \u2013 amanunt menit, evident, sa \u00eencalzeasca si mai mult atmosfera&#8230; Iar atmosfera se va \u00eenfierb\u00e2nta de-a dreptul, cei doi planuind nici mai mult nici mai putin dec\u00e2t sa fuga \u00eempreuna. Nu pentru ca ar fi descoperit, brusc, ca se iubesc (caci am\u00e2ndoi declara sus si tare nu neaparat ca nu mai cred \u00een dragoste, ci ca aceasta nu-i mai intereseaza pentru moment). Ci pentru ca se simt atrasi unul de celalalt, iar Isadora nu ezita chiar sa-si explice atractia mai mult fizica dec\u00e2t afectiva sau intelectuala; plus nevoia ei nestavilita de a experimenta, de a-si trai cele mai ascunse fantezii erotice. Altfel spus, o relatie fizica, dar care sa-i faca sa se simta \u00eempliniti si capabili sa depaseasca toate conventionalismele unui mariaj devenit monoton (\u00een cazul ei) sau al unei legaturi de lunga durata (\u00een cazul lui). Zis si facut. Romanul se transforma, astfel, din descrierea oarecum asteptata a unor sedinte succesive de terapie individuala sau de grup \u00een prezentare a unei calatorii (desigur, initiatice!), pe parcursul careia Isadora \u00eencearca nu doar sa-si traiasca visul (o aventura erotica fara complicatii si fara consecinte), ci si, oric\u00e2t de pre(ten)tios ar putea sa para acest lucru, sa se descopere pe sine si sa afle, chiar si destul de t\u00e2rziu, \u00een pragul celor treizeci de ani, ce-si doreste cu adevarat de la viata.<br \/>\nCu un dram de ironie mai mult dec\u00e2t ar fi fost neaparat necesar, unii critici au vazut acest roman ca pe un fel de expresie (experimentala, evident!) a unui soi de inedita Kama Sutra deopotriva fizica si spirituala, c\u00e2ta vreme Isadora, oric\u00e2t se simte de \u00eencorsetata de relatia calma si stabila cu sotul sau (are senzatia ca acesta nu face altceva dec\u00e2t \u201es-o \u00eenvete cum sa moara\u201c), nu-l poate percepe pe Adrian dec\u00e2t prin raportare la Bennett, priceputul Goodlove fiind expert \u00een arta \u201ede a o \u00eenvata sa traiasca\u201c&#8230; Nu \u00eensa si cum sa supravietuiasca eficient \u00een lumea reala. Caci ceea ce urmeaza este o adevarata goana \u2013 cu masina \u2013 de-a lungul si de-a latul Europei (pretextul perfect pentru Isadora ca sa-si rememoreze trecutul, sederea la Heidelberg, descoperirea vocatiei artistice, \u00eencercarile esuate dar mereu reluate de a se desprinde de sub tutela parintilor sai). Plus propunerea lui Adrian de a scrie carti \u00eempreuna; dar, adepta \u00eenflacarata a unui nou tip de existentialism, protagonista prefera sa povesteasca, nu sa scrie. Cel putin, \u00een acest moment al vietii sale. Astfel ca, pe l\u00e2nga numele rasunator pe care-l poarta, trimit\u00e2nd deopotriva la Isadora Duncan (cu toate ca ea nu se prea pricepe la dans!), si la Zelda, stralucitoarea sotie a lui F. Scott Fitzgerald (cu toate ca stralucirea \u00eei e permanent minata de \u00eencurcaturile pe care si le provoaca sau pe care le provoaca celorlalti, iar spaimele si anxietatile pe care le traieste, desi se vor a fi de mai mare anvergura dec\u00e2t, de pilda, cele ale tuturor personajelor feminine din \u201eBl\u00e2ndetea noptii\u201c la un loc, evident, fara a si reusi acest lucru, ca sa nu mai punem la socoteala ca nici bietul Bennett nu e un Dick Diver dec\u00e2t, poate, la nivel parodic&#8230;), t\u00e2nara \u00eenspaim\u00e2ntata de zbor se crede o noua Seherezada (povestind obsedant, ca pentru a actualiza imaginea consacrata, nu \u00eent\u00e2mplari fabuloase, ci detalii despre esecul primului sau mariaj) \u2013 sa recunoastem, o trimitere usor exagerata, mai cu seama \u00een contextul unui astfel de roman. Trec\u00e2nd peste acest amanunt, trebuie sa retinem ca nici la capatul calatoriei de (re)descoperire a Europei si a sinelui, Isadora nu reuseste sa scape de teama de zbor \u2013 care ram\u00e2ne cea mai mare spaima a sa&#8230; Prin urmare, fara sa \u00eendrazneasca sa ia avionul si sa-si caute sotul (Adrian o regasise deja pe iubita lui oficiala, cu care se reconciliase dupa lunga si aventuroasa sa absenta!), va ajunge, totusi, la el cu trenul, cartea \u00eencheindu-se, \u00een ciuda nenumaratelor \u00eent\u00e2mplari si complicatii (narative si nu numai!), cam la fel cum a si \u00eenceput. Caci, \u00een fond, la o lectura atenta, Isadora este, la final, la fel de pasiva si indecisa cum se dovedise a fi si \u00een primele pagini ale romanului. \u00cen plus, cu toate ca \u201eTeama de zbor\u201c se vrea o carte feminista, \u00een suficiente situatii nu face altceva dec\u00e2t sa puna mai toate personajele feminine \u00eentr-un adevarat pat al lui Procust, silindu-le sa se poarte si sa vorbeasca&#8230; asa cum personajele masculine din roman \u00eesi \u00eenchipuie ca trebuie sa vorbeasca si sa actioneze o femeie, sinonimul acestui cuv\u00e2nt fiind, dupa parerea lor, o fiinta care nu stie ce vrea.<br \/>\nPrin ce rezista, atunci, romanul Ericai Jong? \u00cen primul r\u00e2nd, prin capacitatea autoarei de a scrie cu o verva uluitoare si de a face, astfel, ca \u201eTeama de zbor\u201c sa fie o lectura antrenanta \u2013 chiar daca, pe alocuri, de-a dreptul obositoare \u2013 de-a lungul celor peste patru sute de pagini ale sale. Apoi, prin dominanta autobiografica recunoscuta si subliniata adesea ca atare de scriitoarea \u00eensasi, care face, astfel, din acest roman scris la persoana \u00eent\u00e2i si \u201espus\u201c prin vocea Isadorei, si o marturie la prima m\u00e2na despre sf\u00e2rsitul anilor &#8217;60 de pe continentul nord-american. Prin urmare, chiar daca atacabil \u2013 si realmente vulnerabil, \u00een ciuda succesului de librarie pe care l-a \u00eenregistrat nu numai \u00een Statele Unite, ci si \u00een Europa sau Asia \u2013 \u00een multe din premisele de la care porneste, ca si \u00een unele din parti-pris-urile sale, \u201eTeama de zbor\u201c ram\u00e2ne o carte care merita citita si dincolo de scenele fierbinti sau de latura programatic-militanta. Caci, \u00eencerc\u00e2nd sa descrie o lume fara prea mari probleme \u2013 dar pe care, neav\u00e2ndu-le, si le inventeaza fiecare cum poate (Isadora caut\u00e2nd sa-si puna \u00een practica fanteziile, iar Adrian tinz\u00e2nd s-o lecuiasca, \u00eensa nu la modul medical-psihiatric), prelu\u00e2nd, partial modelul impus \u00een literatura de Iris Murdoch \u2013 Erica Jong a spus multe despre lumea americana pe care o cunostea perfect, \u00een care a trait ea \u00eensasi si care, la o privire atenta, pare a nu se fi modificat prea mult sau, \u00een orice caz, a nu se fi modificat cu adevarat fundamental \u00een ultimii treizeci si ceva de ani.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Erica Jong, Teama de zbor, traducere si note de Monica Vlad, postfata de Erica Jong, Bucuresti, Editura Trei, 2009 Isadora Zelda White Stollerman Wing se teme de calatoriile cu avionul. Si totusi, calatoreste ori de c\u00e2te ori are ocazia, mai cu seama daca e vorba sa-si promoveze, prin lecturi publice, volumul de poezie pe care&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/unde-duce-teama-de-zbor\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Unde duce teama de zbor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3763,3761,3762],"class_list":["post-5031","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-editura-trei","tag-erica-jong","tag-teama-de-zbor"],"views":2499,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5031","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5031"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5031\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5031"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5031"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5031"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}