Eseist. Nascut la 12 iulie 1925, \u00een Satu Mare; decedat la 22 iulie 1994, Oradea. Fiul directorului de banca Gheorghe Enescu si al Ilenei (n. Steiger). Scoala primara la Brasov (Scoala Germana Evanghelica); tot acolo si liceul, si tot \u00een limba germana (\u201eAndrei Saguna\u201c), absolvit \u00een 1944. Facultatea de litere si filosofie (specialitatea filosofie) a Universitatii din Cluj (licenta \u00een 1948) (initial se \u00eenscrisese la medicina). Cel mai t\u00e2nar membru al Cercului literar de la Sibiu. Dupa absolvire e retinut ca asistent al lui D.D. Rosca, dar este epurat peste un an. \u00cen 1949-1951, lucreaza o vreme ca bibliotecar la Biblioteca Universitatii, dar e mai mult somer; \u00eentre 1952-1955, profesor de educatie fizica la o scoala tehnica din Cluj; \u00eentre 1956-1965, redactor al revistei \u201eTribuna\u201c; \u00een 1965, c\u00e2teva luni, redactor la \u201eSteaua\u201c; din 1966 p\u00e2na \u00een 1986, redactor al revistei \u201eFamilia\u201c din Oradea (redactor sef-adjunct din 1971). Debuteaza, simultan, \u00een 1945, \u00een \u201eRevista Cercului literar\u201c si \u00een \u201eTribuna brasoveana\u201c; editorial, \u00een 1968, cu monografia \u201eFranz Kafka\u201c (Editura pentru literatura universala, Bucuresti; premiul revistei \u201eSecolul 20\u201c). A mai publicat volumele de eseuri \u201eCritica si valoare\u201c (Editura Dacia, Cluj, 1973) si \u201eAb urbe condita\u201c (Editura Facla, Timisoara, 1985; premiul Uniunii Scriitorilor). \u00cen 1978 beneficiaza de o bursa Fulbright \u00een SUA iar impresiile din aceasta calatorie sunt publicate \u00een volumul \u201e\u00centre doua oceane\u201c (Editura Sport-Turism, Bucuresti, 1986). \u00een 1989 \u00eei apare o selectie de eseuri \u00een limba maghiara (\u201eIdei si stiluri\u201c). Dupa caderea comunismului, intensa publicistica \u00een periodicele oradene \u201eGazeta de Vest\u201c si \u201eNoua Gazeta de Vest\u201c. A colaborat la \u201eFamilia\u201c, \u201eTribuna\u201c, \u201eSteaua\u201c, \u201eSecolul 20\u201c, \u201eRom\u00e2nia literara\u201c, \u201eLuceafarul\u201c, \u201eLibertatea\u201c (din Panciovo, ex-Jugoslavia). Postum, Marin Chelu \u00eengrijeste, \u00een colectia Biblioteca Revistei Familia, volumele \u201eDespre arhitectura\u201c (2003) si \u201eOrizonturi speculative\u201c (2004).
\n*
\nMonografia \u201eFranz Kafka\u201c a lui Radu Enescu nu e doar prima exegeza kafkiana din spatiul rom\u00e2nesc, ci si unul din primele semne ale reacordarii literaturii rom\u00e2ne la literatura occidentala, dupa deceniile de proletcultism. Ca structura, ea e aproape clasica, incluz\u00e2nd o perspectiva asupra vietii si asupra \u201eposteritatii\u201c lui Kafka si o ampla interpretare a operei. Biografia e contrasa la strictul necesar, dar ea contureaza cu precizie profilul spiritual al scriitorului si-l aseaza \u00een contextul cultural \u2013 european si praghez \u2013 al epocii. Succinta, rezumativa e si \u201eJudecata posteritatii\u201c, trec\u00e2nd \u00een revista principalele interpretari postbelice, ordonate pe directii: filosofice, filologice, psihanalitice. Radu Enescu nu face \u00eensa un simplu conspect, ci dialogheaza cu interpretarile deja clasicizate. Interpretarea propriu-zisa, acoperind mai bine de doua treimi din carte, e metodica, trec\u00e2nd opera prin mai multe filtre si privind-o scrupulos sub c\u00e2te un aspect. Problematica sociala e prima abordata, urmarind procesul de alienare, tipic personajelor kafkiene, \u00een diacronia operei. Conceptia lui Kafka despre rostul si rolul artei e urmarita \u00eentr-un capitol aparte, \u00een polemica deschisa cu exegetii care l-au atasat formalismului. E vizibila \u00een curgerea celor doua capitole o supravietuire a punctajului care prevedea ca obligatorii cercetarea \u201econceptiei sociale\u201c si a \u201econceptiei despre arta\u201c a scriitorului, dar Enescu respecta doar formal tipicul, caci \u201eideile\u201c valorificate de el se proiecteaza \u00een interpretarea propriu-zisa care vine dupa aceste capitole \u201eprealabile\u201c. Expertiza universului kafkian \u00eembina criteriul tematic (cu atentie accentuata pe temele \u201e\u00eensingurarii\u201c si alienarii, ale dependentei si libertatii, ale ratarii) cu cel structural (care desface opera \u00een componentele vizionare \u201espatiale\u201c si \u201etemporale\u201c). \u201eArta\u201c si dialectica simbolurilor sunt urmarite aparte. Partea de descriere a operei, inclusiv a mecanismelor ei semnificante, e riguros articulata; partea de interpretare depune un efort destul de sustinut de \u201eumanizare\u201c a viziunii kafkiene si de \u00eentoarcere a ei \u00eempotriva capitalismului alienant.
\nUn eseu de \u201eteorie a criticii\u201c sau de ontologie a \u201espiritului critic\u201c e \u201eCritica si valoare\u201c. \u00centrebarea de la care porneste Radu Enescu e cea obsesiva, privitoare la natura spiritului critic: tine acesta de arta sau de stiinta. Raspunsul sau contopeste repede cele doua alternative (\u201ecritica este arta, dar si stiinta\u201c), urmarind apoi, deopotriva, \u201eistoria\u201c si \u201efenomenologia\u201c spiritului critic. Identific\u00e2nd, etimologic, radacina de \u201ecriza\u201c a spiritului critic, Radu Enescu \u00eel desemneaza ca functie a optiunii pe baza disocierilor. Cum disocierea e baza activitatii critice, aceasta are ca instrument fundamental ironia. Eseul va urmari \u00eendeosebi aceasta componenta, \u00eentr-un dialog foarte activ cu Jankelevitch, dar fara a ignora nici celelalte componente ale actului critic. Acesta are \u00eentotdeauna o functie \u201eorientativa\u201c (nu didactica) si fundamental axiologica (\u201eactul teoretic este \/…\/ ontologic, actul critic este axiologic\u201c). Relatiile dintre critica si estetica, dintre critica si teorie, dintre critica si mit (ca element funciar artei) ori dintre aceasta si politica, didactica sau ideologie \u00een general sunt detaliate cu verva, \u00eentr-un ritm alert al ideii si \u00eentr-o dialectica a nuantelor. Ironia fiind \u201ecategoria prin excelenta a valorii critice\u201c, E. staruie asupra functiilor acesteia si asupra relatiilor \u00een care ea intra cu umorul (dar si cu alte atitudini de tip sarcastic). Disting\u00e2nd \u00eentre ironia socratica (una axiologica, \u201ecu functie etica\u201c) si cea romantica (ontologica \u201e\u00een mod nepermis\u201c si degener\u00e2nd \u00een estetism), E. apropie critica de maieutica si ironia socratice. Actul critic e o simultana \u201edisociere\u201c si \u201esinteza\u201c a componentelor unei opere. \u00cen aceasta operatie, \u201eironia este virtutea analitica ce disociaza, desparte, sesizeaza diferentele\u201c, iar humorul este \u201eputerea sintetica de a reconstitui elementele disociate \u00eentr-o unitate superioara\u201c. (O unitate \u201esuperioara\u201c a \u00eentelegerii, nu \u201esuperioara\u201c operei ca atare). Radu Enescu se opreste si asupra virtutilor stilistice ale ironiei, dar teza lui face din ironie adevarata ontologie a spiritului critic. Stabilind locul criticii \u00eentre arta si stiinta, Enescu defineste si limbajul acesteia prin opozitie cu celelalte doua limbaje. Deosebirea e tot o functie de sinteza, caci limbajul \u201ecritico-ironic\u201c, caracterizat prin \u201einadecvare\u201c, \u201ecuprinde at\u00e2t elemente de conotatie c\u00e2t si de denotatie\u201c. El \u201econceptualizeaza imaginile\u201c si \u201eplasticizeaza conceptele\u201c, evolu\u00e2nd \u00eentre risc si surpriza. Stilul lui Radu Enescu se releva abia \u00een aceasta a doua carte si el consta \u00eentr-o continua verva a ideii, nutrita de o eruditie tratata nonsalant. Unind demonstratia cu aforismul, argumentul larg cu fulguranta, Enescu are o scriitura vivace, captivanta si stralucitoare.
\nEruditia libera si juisanta de idee sunt si mai pregnant puse \u00een valoare \u00een \u201eAb urbe condita\u201c, suita de eseuri pe teme at\u00e2t de diverse \u00eenc\u00e2t devin surprinzatoare. Radu Enescu se comporta aici mai degraba ca un moralist, incitat la atitudine de cele mai diverse subiecte (e cea mai \u201emontaigniana\u201c carte a lui), de la literatura de calatorie la istoria romana, de la Leonidas la rostul bibliotecarului si de la \u201espiritul hispanic\u201c la \u2013 alte \u2013 teme kafkiene. Unele piese sunt mai centrate pe tema si se apropie de rigoarea studiului, dar majoritatea se misca lejer pe coordonata tematica propusa, \u00een excursii referentiale familiare at\u00e2t cu antichitatea, c\u00e2t si cu modernitatea si actualitatea. E vorba, de fapt, de eseuri reflexive, nu demonstrative sau interpretative; eseuri facute din spectacol erudit si concluzie aforistica. Mobilitatea de idee sf\u00e2rseste \u00eentotdeauna \u00eentr-o astfel de concluzie. Calatoria, de pilda, se verifica prin \u201eintensitatea emotiilor\u201c, prin \u201eresursele de uimire declansate\u201c nu prin \u201ekilometri parcursi\u201c sau prin \u201ediversitatea locurilor vizitate\u201c. Iar rom\u00e2nul \u201ecalatoreste spre a se regasi mai ad\u00e2nc\u201c, drumurile lui fiind \u00eentotdeauna \u201eun spor\u201c \u201ede \u00eentelegere mai ad\u00e2nca a propriei sale fiinte\u201c.\u00a0 Un calator printre idei, probleme si personalitati e si E. \u00een toate aceste eseuri, travers\u00e2nd nonsalant drumul de la literatura (Kafka, Malraux, Camus) la filosofie (Heidegger, Jaspers) si de acolo la stiinta (Einstein), spre a reveni la cele mai literare (arta actorului, bunaoara). Peregrinari de placere prin spatiile literaturii si g\u00e2ndirii europene, eseurile lui Radu Enescu sunt, \u00eensa, problematizante, induc\u00e2nd fiecare tema atinsa \u00eentr-o neliniste care nu e doar culturala.
\nDe o scriitura si atitudine eseistica beneficiaza, cel putin pe jumatate, si memorialul de calatorie \u201e\u00centre doua oceane\u201c. Calatorul care fotografiaza diverse realitati americane (de la cele culturale la cele naturale) e permanent \u00eensotit de eseistul care face \u201efiziologia\u201c Americii si transpune spectacolul privirii \u00een prelungiri reflexive. E o bucurie a calatoriei si privirii dublata ne\u00eentrerupt de o bucurie a meditatiei, calatoria \u201eamericana\u201c fiind si ea dublata de o calatorie prin toata cultura lumii.
\nCulegerile postume (\u201eDespre arhitectura\u201c si \u201eOrizonturi speculative\u201c), desi str\u00e2ng lucruri ramase, sunt mai unitare tematic dec\u00e2t, de pilda, \u201eAb urbe condita\u201c. Cea dint\u00e2i cuprinde, de fapt, o carte (poate nedusa p\u00e2na la capat) dedicata esteticii arhitecturale (cu probleme de istorie, stilistica si \u201eteorie\u201c, dar si pragmatice, legate de urbanizare si de \u201estilul international\u201c), iar cealalta miezul unei carti de reflectie asupra erosului (completat cu eseuri diverse, recenzii sau articole \u201eocazionale\u201c tematic). Desi ramase \u00eentr-un fel de schita, cele doua carti probeaza deschiderea si mobilitatea tematica \u00een totul aparte a Radu Enescu, ca si eruditia lui \u201erenascentista\u201c.<\/p>\n
(Articol din \u201eDictionar de critica si teorie literara\u201c, \u00een curs de aparitie)<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Eseist. Nascut la 12 iulie 1925, \u00een Satu Mare; decedat la 22 iulie 1994, Oradea. Fiul directorului de banca Gheorghe Enescu si al Ilenei (n. Steiger). Scoala primara la Brasov (Scoala Germana Evanghelica); tot acolo si liceul, si tot \u00een limba germana (\u201eAndrei Saguna\u201c), absolvit \u00een 1944. Facultatea de litere si filosofie (specialitatea filosofie) a… Cite\u0219te mai mult »Radu Enescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3756,3755],"class_list":["post-5023","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-monografia-franz-kafka","tag-radu-enescu"],"views":4471,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5023","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5023"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5023\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5023"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5023"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5023"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}