Prin intermediul televiziunii, politica da navala \u00een casele oamenilor, invadeaza si cotropeste. Tentativele de \u00eempotrivire au mici sanse de izb\u00e2nda, fascinatia micului ecran este irezistibila. Persoane din medii fara nicio preocupare anterioara pentru treburile statului, indiferent de v\u00e2rsta sau sex, se abandoneaza hipnozei mediatice. Pe plan mare, social, coroziunea depersonalizarii macina instinctul civic. Lumea nu pare, ci este manipulata politic. Carierele politice, mai ales cele de v\u00e2rf din ierarhia statului, se fac prin intermediul si cu ajutorul unei uriase amalgamari a valorilor cu nimicnicia. Televiziunea are o mare contributie si o mare responsabilitate la aceasta farsa.<\/p>\n
Olivier Duhamel, profesor francez de drept si de stiinte politice, numeste tehnica de conducere si manipulare politica prin mass-media, mai ales prin televiziune, \u201evideocratie\u201c. Analiza lui porneste de la ceea ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Franta \u00een zilele noastre, tinta preferata fiind presedintele Sarkozy si echipa lui de guvernare. Nu sunt motive sa fie suspectat ca recurge \u00een judecata lui de pe pozitia de opozant ideologic. Profesorul constata si constatarile lui sunt valabile si \u00een alte medii politice. El \u00eensusi nu se rezuma la urmarirea fenomenului numai \u00een Franta, ci simte nevoia unei priviri generale si a unor conexiuni.
\nConceptul de videocratie s-a nascut din constatarea ca omul politic modern se foloseste tot mai mult de mass-media pentru a-si apropia si apoi pentru a exercita puterea politica. Machiavellismul nu moare, schimba numai razboiul sau saloanele cu sticla televizorului. Tehnicile de exercitare si, ceea ce intereseaza aici, de mascare a vicierii puterii sunt multe, nu au aparut azi si nici nu vor sf\u00e2rsi m\u00e2ine. Televiziunea a fost exploatata de factorul politic pentru forta ei uriasa prin\u00a0 care mijloceste informatia. ,,Traim un timp \u00een care, din cauza globalizarii si a videocratiei, functioneaza strategia de personalizare excesiva a puterii si a populismului xenofob\u201c afirma Olivier Duhamel (\u201eLe Monde\u201c, la 25 septembrie).
\nVideocratia a aparut \u00een Statele Unite. Nu trebuie \u00eenteleasa aceasta remarca, deocamdata, ca un blam. Profesorul francez retine doua modele de putere. Unul ierarhic care dezvolta pe verticala exercitiul politic: cel care\u00a0 aspira sa devina om de stat angajeaza un dialog democratic cu poporul \u00een intentia de a-i arata drumul; \u00een aceasta matca, mass-media are \u00eenca un rol constructiv. Al doilea, numit empatic, desfasoara energii pe orizontala si-i permite conducatorului\u00a0 ,,sa intre \u00een armonie completa cu epoca noastra a retelelor\u201c, adica a combinatiilor care, \u00eentelegem, nu mai au prea multe puncte comune cu democratia. \u00cen primul model, care astazi nu mai functioneaza, s-ar \u00eenscrie Pierre Mend\u00e8s France si, cu mai putina puritate, generalul de Gaulle, Val\u00e9ry Giscard d’Estaing si Fr. Mitterrand. Al doilea model, postmodernist, este ilustrat de prestatiile politice ale unora ca Silvio Berlusconi sau Nicol\u00e0s Sarkozy. Ultimul foloseste excesiv efectele si avantajele televiziunii si distorsioneaza exercitiul politic p\u00e2na la dezavantajele populismului: ,,Vreau sa fac totul pentru voi\u201c, repeta Sarkozy si Duhamel constata dezamagit ca nu face nimic, de fapt. Cred ca merita sa ne oprim putin la ceea ce \u00eel dezamageste pentru ca profesorul parca nu vorbeste numai de actualul presedinte al Frantei. ,,La \u00eenceput, apreciam faptul ca avem un astfel de presedinte \u00een tara noastra\u00a0 de secole st\u00e2njenita de conventii. Dar el a \u00eempins atitudinea lui \u00een ridicol, \u00een exhibition people care este contrar empatiei. Daca stap\u00e2nesti bine videocratia poti sa combini interesele poporului cu cele ale unei conduceri empatice. Barack Obama stie sa faca acest lucru si sa-l controleze. Nicolas Sarcozy nu-l controleaza. Din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd, i se aduce aminte ca trebuie sa reintre \u00een pielea ,,presedintelui\u201c, sa se ,,reprezidentializeze\u201c;\u00a0 o face si apoi se contrazice. \u00cen Statele Unite gasim, spune francezul cu ceva ranchiuna, sursele si practicantii cei mai bine ,,recompensati\u201c de tehnica folosirii controlate a televiziunii. Tot acolo s-a vazut ca, pentru atingerea scopului urmarit, folosirea televiziunii care pune \u00een vitrina protagonistii, arata c\u00e2nd si c\u00e2t de gol este regele. Din categoria consecintelor care \u00eei arata nocivitatea sa retinem macar doua. Prima: \u00een loc sa \u00eenlature, atrage degradarea discursului politic. A doua: ,,expunerea\u201c nu descurajeaza ci, printr-o actiune perversa, sapa agresiv la temeliile democratiei si antreneaza alterarea institutiilor statului. ,,Era ecranului accentueaza dramatic cretinizarea factorului politic; prezidentializarea (un alt termen lansat de Duhamel) unui anumit numar de institutii este factorul agravant; aceasta, videocratia adica, a \u00eenceput cu Ronald Reagan, a trecut o etapa cu Bill Clinton si Tony Blair si a fost adusa la un punct incandescent, uneori plin de ridicol, dar si de eficacitate, de catre Silvio Berlusconi si Nicolas Sarkozy\u201c. C\u00e2nd avantajele videocratiei au fost evidente \u00een SUA, Europa nu a \u00eent\u00e2rziat sa o importe. Reprosul adus lui Sarkozy de catre Duhamel, ma opresc numai la acesta, este ca presedintele francez a pierdut ocazia de a-si pune calitatile \u2013 unele mari \u2013 \u00een\u00a0 evidenta. ,,El a ratat desacralizarea controlata a functiei prezidentiale. Si constructia unui nou discurs politic. Acesta nu cere un limbaj tehnic, ci presupune simplitate si\u00a0 profunzime. El a substituit simplitatea si profunzimea cu legitimarea vulgaritatii si a injuriei. Si acestea contamineaza\u201c. Pe acest fond, presedintele francez ar fi avansat pe calea populismului politic fara sa-i sesizeze capcanele. La capatul unei etape de exercitare a puterii, omul politic devine inevitabil impopular. ,,Chestiunea care se pune este: cum se rec\u00e2stiga popularitatea? \u00cen Franta, sustine Duhamel, avem doua cazuri, doua exemple: Fran\u00e7ois\u00a0 Mitterrand si Jacques Chirac. Este adevarat ca ei au fost ajutati sa-si rec\u00e2stige popularitatea de coabitare (cu un guvern format din opozitie, n.m.) care a disparut (sub Sarkozy, n.m.), dar nu numai de aceasta. Care a fost factorul principal pe care cei doi au stiut sa-l foloseasca? Timpul!\u201c.\u00a0 Sarkozy a facut, pretinde Duhamel, exact pe dos. La sf\u00e2rsitul lui iulie, a luat un viraj periculos spre extrema dreapta prin stigmatizarea unei populatii de origine straina (se refera la expulzarea tiganilor din Rom\u00e2nia si Bulgaria, n.m.) pentru ca \u00een septembrie, la ONU, sa ia virajul spre st\u00e2nga. Profesorul francez recurge la alte date care pot releva forta\u00a0 mass-media, a televiziunii \u00een principal, pentru cucerirea si exercitarea puterii politice \u00een state cu democratie veche si consolidata. Citind, constat ca videocratia are destule pacate si putine merite. Preocupat si dezamagit de ce se \u00eent\u00e2mpla \u00een Franta, el ,,nedreptateste\u201c un pic statele din Europa de Est unde videocratia face ravagii \u00eenca si mai mari. De ani buni, televiziunea a fost transformata \u00een Rom\u00e2nia, de ex., \u00een cabinet prezidential sau guvernamental si \u00eenca si mai abitir \u00een Parlament. Rom\u00e2nii sunt condusi nu prin legi drepte, ci prin discursuri la televiziune. Am ramas si aici originali, caci la autohtonizarea videocratiei am avut grija sa-i preluam viciile mai mult, si mai putin virtutile, at\u00e2tea c\u00e2te poate avea. Mircea Dinescu s-a dovedit bun profet c\u00e2nd a lansat, pe la mijlocul lui 1990, butada care suna chiar asa: am compromis noi comunismul, nu va fie teama, vom compromite si capitalismul! Sper ca poetul sa-si mai aduca aminte de aceste vorbe.
\n\u00cemi \u00eengadui c\u00e2teva remarci.
\n\u00cen Rom\u00e2nia, nivelul aberant de intoleranta politica face astazi neacceptabila ideea coabitarii, cea despre care vorbea Duhamel ca fiind folosita\u00a0 \u00een Franta \u00een mandatele presedintilor Mitterrand si Chirac, unul de st\u00e2nga, altul de dreapta, pentru guvernarea Frantei. Coabitarea nu este un moft strategic ci un reflex al civilizatiei si o necesitate a democratiei atunci c\u00e2nd fortele puterii si cele ale opozitiei intra \u00eentr-un relativ echilibru. Apoi, Timpul de care s-au folosit aceeasi presedinti,\u00a0 nu pare sa aiba nici o valoare la politicienii rom\u00e2ni orbiti de obtinerea puterii prin orice mijloace, inclusiv cele care viciaza ocult rezultatele alegerilor, dar \u00een nici un caz\u00a0 prin pregatirea cu rabdare, \u00een timp, a succesului.
\nFolosita \u00eentr-un mediu democratic, forta videocratiei poate fi canalizata pozitiv. Conditia ar fi ca \u00een acel mediu cultura politica sa fie si suficienta si puternica. Astfel, forta televiziunii poate fi pusa sub un oarecare control si efectele ei pot fi limitate; pericolele derapajelor \u00een conducerea politica pot fi chiar neutralizate. Videocratia face ravagii mai mari \u00een statele cu sisteme democratice fragile, Rom\u00e2nia fiind unul dintre acestea. Este adevarat ca a fost inventata \u00een Occident, dar acolo ea este \u00eenca un produs de rafinament politic, ram\u00e2n\u00e2nd posibilitatea ca malignitatea ei, descoperita si relevata, sa fie \u00eengradita. \u00centr-un mediu marcat de primitivism politic, nocivitatea televiziunii se constata \u00een calitatea democratiei. Rom\u00e2nii au fost supusi unui draconic program propagandistic prin televiziunea nationala care a slujit aberantul cult al lui Ceausescu, au devenit cobai ai televiziunii internationale \u00een timpul a ceea ce unii \u00eenca mai numesc ,,revolutia din decembrie din 1989\u201c, au fost victimizati fara scrupule de televiziunea internationala pe vremea evenimentelor de la Tg. Mures, au suportat o manipulare aberanta \u00een timpul\u00a0 mineriadelor, iar astazi s-au trezit, tot fara voia lor, victime ale minciunii politice servita cotidian prin micul ecran. Ajunsi \u00eentr-o functie de stat, oamenii politici au tentatia sa se considere deasupra legii sau se asaza ei \u00eensisi temeinic deasupra ei \u00een speranta ca nimic nu li se poate \u00eent\u00e2mpla. Batalia mare se da pentru umbrela imunitatii, mai ales a celei penale, care se dob\u00e2ndeste prin ocuparea dregatoriilor \u00een stat. Cele mai vizate sunt fotoliile prezidentiale, parlamentare, guvernamentale si ale administratiei de stat \u00een teritorii. De aici si batalia oarba pentru ocuparea acestora. \u00centr-un stat ca Rom\u00e2nia, \u00een care coruptia nu mai are nicio posibilitate de a fi \u00eenfr\u00e2nata, intrarea \u00een Parlament arunca partidele politice \u00een cel mai dezgustator razboi. Discursul politic, daca se poate numi discurs, se degradeaza p\u00e2na la abjectie. De douazeci de ani, alegerile au demonstrat constant ca putini rom\u00e2ni \u00eesi pun \u00eentrebarea daca cei care intra \u00een politica, adica cei pe care sunt chemati sa-i voteze,\u00a0 sunt facuti pentru o responsabilitate at\u00e2t de mare precum cea de a conduce treburile \u00een stat. Lipsa culturii politice face ravagii de la alegator la ales. Nemultumirile apar de \u00eendata ce toiul de posirca sau punga de malai expirat s-au terminat, iar sepcuta de c\u00e2rpa ordinara inscriptionata cu siglele unui partid nici nu a apucat sa se rupa. Abia atunci cel ce pune stampila \u00een cabina cum i se spune la cr\u00e2sma sau cum \u00eel sfatuieste doamna \u00eenvatatoare, care a bagat discret \u00een poseta un milion, \u00eesi aduce aminte ca dregatorul ales de el l-a trisat. Numai ca escrocheria lovise la momentul potrivit. Timpul arata ca triseria alegatorului este la fel de vinovata ca si farsa cumpararii votului si ca ambele conduc la discreditarea Puterii. Ceea ce noi, rom\u00e2nii, constatam \u00een fiecare zi.
\nDupa 1989, Rom\u00e2nia a parcurs, fara nicio modificare, traseul fostelor colonii africane prabusite si mai mult \u00een mizerie de coruptia clasei politice bastinase care au preluat puterea, clasa cu mult mai feroce dec\u00e2t colonizatorii de p\u00e2na atunci. \u00cen fostele colonii, coruptia politica a facut ca, \u00een mai bine de o jumatate de secol c\u00e2t a trecut de la preluarea \u00een propriile m\u00e2ini a bogatiilor statelor lor, conducatorii bastinasi\u00a0 sa se dovedeasca incapabili sa scoata din\u00a0 saracie popoarele lor. Coruptia a ruinat totul. Niciun program de dezvoltare, sustinut pe plan politic de ONU si pe plan material de unele dintre statele dezvoltate, nu a dat rezultate.
\nEvolutiile din Rom\u00e2nia de azi sunt trase la indigo dupa acest model. Marturisesc, notele de mai sus sunt hranite de amaraciunea pe care o consuma rom\u00e2nii neputinciosi \u00een fata spectacolului politic din tara. Vulgaritatea si agresivitatea si-au atins de mult limitele iar convingerea natiei noastre, ca leac nu exista, s-a consolidat. Si, totusi, cine urmareste fenomenul exercitiului politic \u00een lume constata ca exista destule leacuri pentru corectarea erorilor de comportament. Primul si cel mai eficient este aplicarea legii. Ceea ce presupune ca tara sa nu mai fie condusa prin televiziune.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Prin intermediul televiziunii, politica da navala \u00een casele oamenilor, invadeaza si cotropeste. Tentativele de \u00eempotrivire au mici sanse de izb\u00e2nda, fascinatia micului ecran este irezistibila. Persoane din medii fara nicio preocupare anterioara pentru treburile statului, indiferent de v\u00e2rsta sau sex, se abandoneaza hipnozei mediatice. Pe plan mare, social, coroziunea depersonalizarii macina instinctul civic. Lumea nu… Cite\u0219te mai mult »Despre videocratie<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3753,3754,278,3752],"class_list":["post-5011","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-instinct-civil","tag-promovarea-valorilor-in-media","tag-societate","tag-televiziune"],"views":2448,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5011","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5011"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5011\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5011"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5011"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5011"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}