Un studiu \u00eendraznesc sa spun fundamental pentru cunoasterea cu \u00eenca un pas a nebanuitelor trepte si\/sau trape ale poeziei lui Nichita Stanescu semneaza Daniel Cristea-Enache \u00een Contemporanul. Ideea Europeana, nr.9, octombrie 2010. Titlul, \u201eLyrica magna\u201c, indica preferinta criticului pentru volumul \u201e11 elegii\u201c considerat \u2013 cu o decizie admirabila dar care, nu ma \u00eendoiesc, va putea fi drastic amendata din purul spirit de contrazicere, daca nu mai ales din marunte si meschine pricini \u2013 \u201evolumul de v\u00e2rf al lui Nichita Stanescu si al \u00eentregii poezii rom\u00e2nesti postbelice\u201c. Aparut \u00een 1966, an al \u201edeschiderii\u201c corsetului ideologic de catre regimul comunist, acest volum \u00eempinge forta \u2013 limitata! \u2013 de receptie a cititorului dintotdeauna catre un soi de poezie gnoseologica si un lirism puternic nutrit de nostalgia cunoasterii \u201efilozofice\u201c a lumii si a eu-lui cunoscator. Peste doi ani, \u00een 1968, vor urma \u201eNecuvintele\u201c, respectiv, un volum ce ar trebui sa functioneze ca un \u201edictionar\u201c pentru limba noua \u00een care fusesera scrise cele \u201e11 elegii\u201c. Pe marginea acestor volume au curs r\u00e2uri, de nu fluvii de comentarii, interpretari, \u00eencercari de \u201etraducere\u201c a sistemului insolit de \u201esemne si noduri\u201c \u00een care neobisnuitul poet \u00eenfasura lumea si \u201einsul\u201c ce o locuieste lu\u00e2nd culoarea ei sau, din contra, color\u00e2nd-o cu propria lui existenta imaginara. Cea mai surprinzatoare, pentru ca opaca, \u201eviziune\u201c asupra acestui tip de poezie total neobisnuita \u00een epoca si la fel dupa aceea, a venit \u00eensa dupa 1990. \u00cenainte, ca si dupa 1989 fusese vorba despre \u00eencercari mai izbutite ori mai \u00eendoielnice de contestare a poetului si a poeziei lui. P\u00e2na aici nimic neobisnuit, c\u00e2ta vreme Eminescu \u00eensusi a avut parte de detractorii sai, nu cu totii opaci. Poezia de factura celei din \u201e11 elegii\u201c si \u201eNecuvintele\u201c s-a vazut \u00eensa contestata si respinsa dupa 1989 nu din interiorul propriului ei sistem liric, dar dintr-o directie total improprie. Anume, s-a spus ca \u201enecuvintele\u201c, poezia \u201efilozofica\u201c a lui Nichita Stanescu e o forma de … complicitate cu regimul comunist si agentii sai numiti activisti de partid: li se conferea acestora, prin poezia lui Nichita Stanescu, un rang, un \u201eblazon\u201c filozofic pe care ei nu-l meritau. Ca si cum ai spune ca scriind filozofie, at\u00e2ta c\u00e2ta si cum se putea, filozofii cautionau regimul \u00een care traiau. \u201eTragicul\u201c lui Gabriel Liiceanu sau \u201eSase maladii ale spiritului contemporan\u201c de Constantin Noica i-ar fi facut sa se umfle \u00een pene pe abstractionistii activisti care \u201eau dat drumul\u201c pe piata unor asemenea abstractiuni … Ce prostie! Opacitatea vadita, \u201estrigatoare la cer\u201c a unei asemenea directii de lectura si interpretare a unor \u201enobile inutilitati\u201c i-a izbit puternic pe prietenii si pe \u201efanii\u201c lui Nichita Stanescu, at\u00e2t de tare \u00eenc\u00e2t ei au decis ca acela care a pus-o pe h\u00e2rtie merita supus unei corectii radicale si dat pe m\u00e2na judecatii publice. A fost numit acela un \u201eGoebbels\u201c al culturii rom\u00e2ne. Numai ca acela care a pus-o pe h\u00e2rtie, autorul respectivei judecati opace este totodata detinatorul uneia din cele mai ascutite inteligente din lumea culturala de azi, scriitor si publicist al carui scris \u00eembina admirabil \u00een cele mai dese cazuri spiritul geometric cu spiritul de finete. Ram\u00e2ne un mister izvorul opacitatii lui \u00een privinta situarii fata de poet si a receptarii nepotrivite a poeziei lui. Va trebui sa ne multumim cu explicatia clasica \u00een asemenea cazuri: cele mai mari prostii le spun oamenii foarte inteligenti. Avertizat asupra limitelor fatale ale propriei noastre perceptii, Daniel Cristea-Enache \u00eesi ia \u00een studiul sau fundamental din Contemporanul precautia necesara avertiz\u00e2nd din capul locului ca oric\u00e2t am porni noi pe urmele lui Dante \u00een Infern, nu vom da niciodata de capatul drumului si niciodata nu vom elucida p\u00e2na la capat \u00eentreg traseul secret al poetului: \u201eDar poetii cu majuscula (si Nichita Stanescu este unul dintre ei) se folosesc de o cunoastere prin expresie pe care criticii
\nn-o pot atinge. \u00cen momentul \u00een care as \u00eentelege si as explicita fara niciun rest de ambiguitate aceste minunate elegii abstracte, ele ar \u00eenceta sa mai fie elegii, sa mai ram\u00e2na abstracte, sa mai para minunate. Ar fi doar niste rebusuri dificile, rezolvate \u00een cele din urma.\u201c Nu mai cunosc o atare declaratie de maxima onestitate critica facuta chiar \u00eenaintea declansarii exercitiului critic propriu-zis. De regula si fara exceptii, incursiunile critice, nu doar foiletonistice, dar si cele din istoriile literare destinate asadar unei lungi (supra)vietuiri dau sentimentul puternic ca interpretul porneste la drum total edificat, cu buzunarele pline de toate \u201esecretele\u201c creatiei pe care o pune pe masa de autopsie si \u00eencepe s-o ciop\u00e2rteasca analitic p\u00e2na c\u00e2nd … nu mai ram\u00e2ne nimic din ea: multe cronici si capitole de istorie literara sunt disectii pe cadavre. \u00cen literatura critica mai exista, dupa stiinta mea (poate ma-nsel) un singur caz de ezitare dubitativa cu privire la finalitatea actului critic: acela al lui Vladimir Streinu care, pornit sa analizeze poezia lui Arghezi ajunge \u00eentr-un punct unde criticul \u00eesi declara, poate retoric, propria neputinta de a merge mai departe. Exista vasazica un \u201erest\u201c caruia niciodata si nimeni nu-i va putea da de capat. \u00centr-adevar, cine ar putea pretinde sa \u00eensoteasca si sa mearga p\u00e2na la capatul g\u00e2ndului eminescian? E o imposibilitate. A recunoaste aceasta neputinta reprezinta nu doar onestitatea criticii, dar si un omagiu adus creatiilor majore al caror miez (\u201erest\u201c) nu poate fi dezlegat si elucidat ca un \u201erebus\u201c. Rareori criticii si comentatorii \u00eesi \u00eenving trufia elucidarii si mai nimic din ambiguitatea marilor creatii nu se strecoara, cu umilinta asumata \u00een analizele si judecatile lor severe. Ce-i drept, traind azi o epoca a \u201erevizuirilor\u201c, executiile nu pot fi facute cu m\u00e2na tremuratoare si cu o jumatate de gura … \u00cen formularea pragului critic p\u00e2na la care o analiza poate \u00eenainta pe drumul poetului, Daniel Cristea-Enache merge mai departe, incluz\u00e2ndu-l \u00een aceasta ecuatie elucidanta chiar pe \u201eemitator\u201c, pe poetul analizat. Cit\u00e2nd, \u201e\u00een contra logicienilor rigurosi cu ambitii explicative\u201c, c\u00e2teva versuri enigmatice, ambigue de o frumusete stranie si inexplicabila, el scrie r\u00e2nduri edificatoare: \u201eAceste versuri uimesc si ram\u00e2n at\u00e2ta vreme \u00een memoria cititorului nu pentru ca ele ar constitui punti catre \u00eentelegerea poetului. Sunt mai degraba punti catre \u00eentelegerea si acceptarea Poeziei ca teritoriu al expresivitatii suverane, \u00een dauna, aici, a unei inteligibilitati de care alteori se poate servi. \u00cen cazurile respective, textul este de o valoare non-instrumentala, de o splendoare care nu duce g\u00e2ndul lectorului catre supra-unitati mai importante. E o frumusete \u00een sine, perceputa exact asa, pe intervale \u00een care reflectia noastra (si analiza ulterioara) functioneaza \u00een gol. Se poate analiza o secventa precum \u201etoga virila, tristetea mea aspra \/ cu o fibula de gheata mi-o prind\u201c? E poate sugestia unei barbatii singuratice, de general roman \u00eenfr\u00e2nt de propria putere absoluta … sau cu totul si cu totul altceva. Pe c\u00e2t de bine se-nlantuie cuvintele, pe at\u00e2t de libere sunt asociatiile pe care le putem face \u00een marginea lor pentru a aproxima un sens care ne scapa. Si care scapa inclusiv intentiei de programare a poetului. Nichita Stanescu a intuit de t\u00e2nar aceste ascunse, dar uriase resurse ale limbajului poetic de a spune infinit mai mult dec\u00e2t sta scris pe h\u00e2rtie. Cuv\u00e2ntul \u00eesi poate transgresa semnificatiile, poate sari peste umbra sa. Liderul neomodernismului nostru epuizeaza Dictionarul limbii rom\u00e2ne, nu pe \u00eentinderea, dar pe ad\u00e2ncimea acestuia. El compune, din cuvintele pe care cu totii le cunoastem, necuvintele trase \u00eentr-o limba nemaiauzita, de o stranie frumusete. Aceasta \u00eenseamna, \u00een fond, lyrica magna. O experienta cu totul noua a limbajului, prin care \u201eagentul\u201c poetic, versificatorul (fie el Eminescu, Arghezi ori Bacovia, Nichita Stanescu ori Ileana Malancioiu, Mircea Dinescu, Ion Muresan sau Ioan S. Pop), se lasa vorbit de versurile sale, configurat si exprimat de ele.\u201c Concluzia acestui paragraf din studiul lui Daniel Cristea-Enache este una pe c\u00e2t de simpla, pe at\u00e2t de profunda si inexplicabila: poezia nu este cuv\u00e2ntul \u00eensusi, ci doar umbra lui pe care inspiratia (ce cuv\u00e2nt!)
\ni-o confera. Sub acest aspect, si cei mai \u201esolari\u201c poeti traiesc doar \u00een umbra cuvintelor pe care le smulg dictionarului si unde umbra nu e, nici poezie nu este: criticul bun este acela care alearga dupa aceste \u201eumbre\u201c si le descrie fara a le \u00eensori cu tot dinadinsul la lumina orbitoare a ratiunii lui diurne si deformatoare. Este ceea ce \u00eentreprinde Daniel Cristea-Enache atunci c\u00e2nd trece la analiza elegiilor, una c\u00e2te una, spre a ajunge la concluzia neputintei: \u201eneputinta\u201c poetului de \u201ea se desprinde de materie, de real, de \u00abopera imperfecta\u201c\u00bb care este omul\u201c, av\u00e2nd astfel \u201econstiinta propriei ratari\u201c care \u201es\u00e2ngereaza\u201c \u00een opera sa si, pe de alta parte, \u201eneputinta\u201c lectorului, a criticului care, si el, s\u00e2ngereaza \u201e\u00eembolnavit de o rana \u00eenchipuita\u201c, rana iluziei de a merge p\u00e2na la capatul umbrei. E destul sa ne sugereze drama de tip eminescian ce se desfasoara \u00een \u201e11 elegii\u201c ca si \u00een \u201eLuceafarul\u201c: cu diferenta radicala ca nostalgia cunoasterii absolute se manifesta invers, pe cai total opuse la unul fata de celalalt. \u00cen vreme ce eroul liric eminescian are nostalgia cunoasterii integrale vr\u00e2nd sa \u201ecoboare\u201c si sa faca experienta cunoasterii (prin iubire) pam\u00e2ntene, eroul liric din \u201e11 elegii\u201c parcurge drumul invers si aspira, hiperboreean, la reunificare, la unicitatea primordiala, prin \u201e\u00eenaltarea\u201c si zborul catre unitatea absoluta. Aceeasi nostalgie a unei androginii originare se valorifica diferit: Hyperion \u201ecoboara\u201c spre a se \u00eemplini, eroul liric din \u201e11 elegii\u201c aspira sa se \u00eemplineasca \u201eurc\u00e2nd\u201c si zbur\u00e2nd \u00een somn, pe o cale asa zic\u00e2nd onirica: \u201eDintr-un ou \u00eentr-unul mai mare \/ la nesf\u00e2rsit te nasti, nezburata \/ aripa. Numai \u00een somn \/ se poate trezi fiecare, \u2013 \/ din coaja vietii nici unul, niciodata\u201c. Sensurile calatoriei (si ale smulgerii) sunt diferite si divergente, ascendent si descendent \u2013 resimtirea nostalgiei este aceeasi. \u201eSunt comentatori care, din simpla ignoranta sau din ipocrizie critica \u2013 \u00eesi \u00eencheie criticul admirabilul sau studiu fundamental si \u00eennoitor -, se \u00eendoiesc de valoarea poeziei lui Nichita Stanescu. \u00cei depl\u00e2ng\u201c.<\/p>\n
P.S. <\/strong>Un singur cuv\u00e2nt, \u201eformidabil\u201c, mi se pare nelalocul lui, nepotrivit \u00een acest impecabil, stilistic, studiu: e probabil un cuv\u00e2nt cazut de pe gardul stadionului \u00een pagina criticului pe c\u00e2nd si-l redacta …<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":" Un studiu \u00eendraznesc sa spun fundamental pentru cunoasterea cu \u00eenca un pas a nebanuitelor trepte si\/sau trape ale poeziei lui Nichita Stanescu semneaza Daniel Cristea-Enache \u00een Contemporanul. Ideea Europeana, nr.9, octombrie 2010. Titlul, \u201eLyrica magna\u201c, indica preferinta criticului pentru volumul \u201e11 elegii\u201c considerat \u2013 cu o decizie admirabila dar care, nu ma \u00eendoiesc, va putea… Cite\u0219te mai mult »Calatorie spre umbra cuvintelor<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3749,2000,24,1207],"class_list":["post-5002","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-11-elegii","tag-contemporanul","tag-daniel-cristea-enache","tag-nichita-stanescu"],"views":2869,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5002","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=5002"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/5002\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=5002"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=5002"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=5002"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}