{"id":4997,"date":"2010-10-28T10:04:14","date_gmt":"2010-10-28T08:04:14","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4997"},"modified":"2015-01-15T17:19:02","modified_gmt":"2015-01-15T15:19:02","slug":"ura-si-performanta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ura-si-performanta\/","title":{"rendered":"Ura \u015fi performanta"},"content":{"rendered":"

Povestea votului \u201egresit\u201c privitor la reducerea T.V.A.-ului la alimente, singura fapta buna, omeneasca a celor de la Putere, a facut \u00eenconjurul lumii. Ea ma obliga sa nu-i cred pe cei ce sustin ca, \u00een minunatul nostru spatiu national, unde haosul si incompetenta au atins desav\u00e2rsirea, nu ar mai exista nimic \u00een masura sa ne uimeasca. Si c\u00e2nd spun asta, nu ma g\u00e2ndesc si la afirmatii de genul: \u201eBasescu este ultimul bastion al democratiei \u00een Rom\u00e2nia\u201c sau ca acelasi \u00eenalt personaj este \u201efondatorul optimismului rom\u00e2nesc\u201c.\u00a0 Lucruri mult mai trasnite, laude infinit mai sforaitoare s-au scris despre\u00a0 regele Carol al ll-lea, Gheorghiu-Dej si Nicolae Ceausescu, ba chiar si despre slugile slugilor acestora. Timp ar mai fi, slava Domnului, iar laudatorii nu o fac din cine stie ce impulsuri ale constiintei, ci pentru ca asemenea elogii sunt rentabile. Chiar foarte rentabile.<\/strong><\/em><\/p>\n

Important mi se pare, asadar, sa nu ne pierdem optimismul pomenit, \u201eoptimismul rom\u00e2nesc\u201c, caci \u201efondatorul\u201c lui mai are \u00eenca destui ani \u00een fruntea statului si, cum ne-a obisnuit cu surprizele, am certitudinea ca nu ne va lasa prea mult sa le asteptam. Mai ales ca ura este infinit mai inventiva si mai eficienta dec\u00e2t dragostea. \u00cen realitate, toate c\u00e2te se petrec \u00een jurul nostru, mizeria, degradarea, umilirea oamenilor si, p\u00e2na la urma, disolutia statului nu au nicio legatura cu afectiunea fata de semeni. Dar, merg\u00e2nd cu adevarul p\u00e2na la capat si recurg\u00e2nd, cu voia dumneavoastra, la o parafraza, nu de dictator ma cutremur, ci de servitorii lui de pe toate palierele societatii: lichele, idioti, marionete, mercenari, o oaste de str\u00e2nsura gata \u00een orice moment sa-i sf\u00e2sie pe adversari, dar si pe cel ce l-au servit, de \u00eendata ce pozitia acestuia \u00eencepe sa se clatine. Spectacolele oferite zilnic la televiziune sunt demne de teatrul lui Eug\u00e8ne Ionesco. Rinoceri orbi, fara parinti, fara rude si, mai ales, fara memorie. Din cauza lor \u00eendeosebi, nimic nu poate ram\u00e2ne \u00eentreg, nemurdarit, nebagatelizat, \u00een gura lor cuvintele vitale agonizeaza si mor. Acum performanta, reforma si\u00a0 modernizarea\u00a0 se pregatesc sa-si piarda, pentru mult timp, continutul. Dar sa nu uit: si curajul! Iar curajosul acestor ultimi ani ar fi chiar Emil Boc. Caci nimeni p\u00e2na la el n-a avut curajul sa \u00eesi asume raspunderea unor reforme radicale. E foarte greu de spus ce a reformat Boc, dar daca\u00a0 reducerile de salarii si de personal, zecile de mii de someri si milioanele de rom\u00e2ni care au fost fugariti din tara, starea jalnica a sanatatii si a scolii se numesc reforme, atunci ne aflam \u00een fata unui mare reformator. Caci, la noi, prin grija actualei conduceri, a reforma a devenit sinonim cu a distruge si a vinde. Avem numerosi parlamentari de v\u00e2nzare, cu si fara dosare de cadre sau caziere, unii chiar mai scumpi dec\u00e2t fotbalistii, dar si primari si consilieri la preturi acceptabile. \u00cen cadrul modernizarii tarii, totul se vinde si totul se cumpara, de la fabrici la constiinte. Si nu e de mirare. Avem o buna si \u00eendelungata traditie. Este suficient sa citim Cronicarii, Cronicile lui Neculce, de exemplu, pentru a ne vedea adevaratul chip \u00een marime naturala. Cultura a fost prima care a fost sacrificata pe altarul privatizarii, dar nimeni nu s-a revoltat si asta se vede.\u00a0 Se reformeaza ne\u00eencetat sanatatea si scoala. Fiecare ministru, cu ideile lui. Si dupa at\u00e2tea reforme, viitorul este pus sub semnul \u00eentrebarii.\u00a0 \u00cen aceste zile, reformatorii mai au\u00a0 nevoie de \u00eenca 630 de victime din principalele institutii de cultura si, n-am nicio \u00eendoiala, le vor avea cu usurinta cu care au reusit sa distruga o tara.
\nStatul nu c\u00e2stiga nimic de pe urma acestor disponibilizari, pentru ei, \u00eensa, pentru domolirea complexelor lor de inferioritate, important este ca ura sa fie distribuita cu aceeasi grija \u00een toate mediile sociale. Va functiona, se zice, criteriul performantei. Dar cum sa apere cultura niste oameni fara cultura? – \u00eentrebare, desigur, inutila. Cert este ca, niste oarecari cu diplome si cu carnete ale unor partide din… arcul guvernamental vor avea grija sa \u00eesi protejeze fidelii! Austria a\u00a0 acordat culturii 7% din P.I.B., Franta 10%, iar Rom\u00e2nia 0,18%! Si rezultatul e clar: nicio victorie \u00een niciun domeniu. Ce s-a obtinut ca urmare a politicii culturale din acesti ani se vede oriunde \u00een lume. Criminalul italian care a ucis o biata rom\u00e2nca nevinovata a fost aplaudat c\u00e2nd politia l-a scos din casa! Ce oferim astazi lumii este un model de haos si de lipsa de responsabilitate. Locuitorii acestei tari nu stiu ce se va \u00eent\u00e2mpla de la pr\u00e2nz p\u00e2na seara, ce vor m\u00e2nca sau daca vor mai avea un loc de munca \u00een ziua urmatoare, dar li s-a pus la dispozitie lista cu candidatii la Presedintie de peste patru ani! O tara pe dos, cu ierarhii pe dos, cu modele pe dos si cu rezultate pe masura. Zilele trecute, \u00eentr-un moment de respiro, \u00eencerc\u00e2nd sa gasesc ceva ce merita sa fie vazut, am descoperit unul dintre aceste modele. Tabloidele nu obosesc sa-i popularizeze faptele si silicoanele. T\u00e2nara cu pricina a fost \u00eentrebata daca are laptop si ea a raspuns cu seninatate: \u201eAm, dar nu-l prea folosesc. \u00cemi tin pe el rujurile si pudra iar, uneori, man\u00e2nca tata pe el!\u201c Privita prin prisma preocuparii actualilor guvernanti pentru viitor, persoana respectiva ar putea deveni o buna membra de partid \u00een ipoteza ca, mai t\u00e2rziu, va \u00eencerca sa-si caute norocul \u00een acest domeniu at\u00e2t de accesibil. De fapt, si ea este tot o particica din lumea pe dos care, sunt convins, nu a fost \u201ecreata\u201c la \u00eent\u00e2mplare. Caci daca n-as avea dreptate,\u00a0 ar fi trebuit ca \u00een toti acesti ani sa se mai fi produs macar \u00eenca o \u201eeroare\u201c asemanatoare celei legata de T.V.A.! Din nefericire, \u00een deceniile care au trecut de la Revolutie, nimeni nu s-a g\u00e2ndit sa \u00eentrebe cu glas tare cine sunt cei ce dau note, cei ce condamna sau stabilesc ierarhii, cei ce scormonesc gunoaiele nu din nevoia de a face curatenie, ci pentru a se urca pe umerii altora spre a se face vazuti. Cei ce, bine remunerati, au facut imposibilul pentru a taia orice legatura cu trecutul nostru, cu miturile si valorile noastre adevarate, iar astazi tot ei se mira de ce am ajuns unde am ajuns. Caci un popor fara scoala, fara cultura, fara parinti spirituali, fara trecut poate fi manipulat cu usurinta. Irvin D. Yalom, celebrul psihanalist si romancier american, vorbeste despre un model de abordare brutala si insolenta a vietii, pe care nu mi-l amintesc tocmai din \u00eent\u00e2mplare. Este vorba despre un baiat care si-a omor\u00e2t parintii, ca apoi sa ceara clementa\u00a0 judecatorului pentru ca este orfan.\u00a0 Oare n-ar trebui sa \u00eent\u00e2rziem ceva mai mult asupra acestui exemplu?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Povestea votului \u201egresit\u201c privitor la reducerea T.V.A.-ului la alimente, singura fapta buna, omeneasca a celor de la Putere, a facut \u00eenconjurul lumii. Ea ma obliga sa nu-i cred pe cei ce sustin ca, \u00een minunatul nostru spatiu national, unde haosul si incompetenta au atins desav\u00e2rsirea, nu ar mai exista nimic \u00een masura sa ne uimeasca.… Cite\u0219te mai mult »Ura \u015fi performanta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[13156],"tags":[3746,3748,2538,4,3745,1079,3747],"class_list":["post-4997","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-editorial","tag-aberatii-politice","tag-constiiinta-politicieni","tag-cornel-dinu","tag-editorial","tag-erori-parlament","tag-regimul-comunist","tag-tva-alimente"],"views":2633,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4997","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4997"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4997\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4997"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4997"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4997"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}