{"id":4974,"date":"2010-10-21T10:09:51","date_gmt":"2010-10-21T08:09:51","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4974"},"modified":"2010-10-21T10:11:06","modified_gmt":"2010-10-21T08:11:06","slug":"atat-de-departe-atat-de-aproape%e2%80%a6","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/atat-de-departe-atat-de-aproape%e2%80%a6\/","title":{"rendered":"At\u00e2t de departe, at\u00e2t de aproape\u2026"},"content":{"rendered":"


\nAm plecat din Rom\u00e2nia \u00een plina agitatie sociala si politica pentru a regasi, ca \u00een fiecare an, fara surpriza, aproape cu un \u00eenceput de enervare, pasnica, somnolenta si previzibila Canada. \u00cen sf\u00e2rsit, nu chiar Canada, ci provincia Quebec. Si mai exact, oraselul de pe malul st\u00e2ng al fluviului Saint-Laurent, la c\u00e2teva minute de centrul Montrealului daca circulatia pe podul Champlain e fluida. <\/strong><\/em><\/p>\n

Criza a lovit, loveste si pe aici, mai putin devastatoare ca \u00een sudul continentului, dar prezentul si viitorul continua sa \u00eengrijoreze. C\u00e2teva zeci de miliarde au fost deblocate de catre guvernul federal pentru a salva industria automobilului si pentru mari proiecte de infrastructura. Dar, pentru prima data \u00een aproape treizeci de ani, si probabil ca anumite lucruri ma impresioneaza mai mult dec\u00e2t pe altii, la o \u00eencrucisare de strazi, \u00een asteptarea schimbarii semaforului electric, am vazut o t\u00e2nara femeie agit\u00e2nd printre masini un carton pe care scria cu majuscule \u00een engleza: \u201eAjutati-ma! Am trei copii, le e foame\u2026 \u201e.
\nNu suntem \u00een Europa, ci pe continentul nord american unde fiecare naste, traieste si moare cu iluziile lui, revendicarile sociale sunt strict \u00eencadrate, atunci c\u00e2nd grevele si manifestatiile au loc (si nu prea au) ies rapid din actualitate, daca nu sunt complet ignorate, solidaritatea se confunda cu mizericordia televizata, iar viata de zi cu zi, buna sau rea, ram\u00e2ne o afacere strict personala administrata cu frica de a nu mai avea de lucru. \u201eM\u00e9tro, boulot, dodo\u201c (metrou, munca, somn), se rezuma pe aici sensul ultim al existentei \u00eenainte ca batr\u00e2netea si bolile sa-si arate coltii.
\nTara de imigratie, totusi, \u00eendeosebi pentru rom\u00e2nii naivi, aventurieri sau exasperati de fundatura economica si politica \u00een care a ajuns Rom\u00e2nia. S-ar putea sa fie mai putini ca altadata, Europa e mai la \u00eendem\u00e2na, dar s-ar putea la fel de bine sa fie ceva mai multi dec\u00e2t \u00een primavara de vreme ce un nou ziar distribuit gratuit (al patrulea, al cincilea?) le este destinat din aceasta toamna. Las deoparte uimirea ca at\u00e2tia tineri si-au luat lumea-n cap ca sa \u00eencropeasca o publicatie cu texte insignifiante si prost scrise \u00eengropate printre anunturile v\u00e2nzatorilor de case, ale doctorilor, dentistilor si avocatilor rom\u00e2ni si localnici \u00een cautare de clienti, pentru a observa ca cel putin \u00eentr-o anumita privinta abundenta solicitarilor de orice munca ale proaspetilor imigranti dau o marunta idee despre dificultatile si riscurile de a re\u00eencepe viata \u00eentr-o alta tara. Mi se povestea, de altfel, ca un candidat la emigratie este at\u00e2t de convins ca \u00eel asteapta \u00een Canada o slujba buna si un apartament, \u00eenc\u00e2t si-a v\u00e2ndut casa si masina pentru a-si cumpara rezidenta, si-a pregatit valizele si arde de nerabdare sa puna picioarele pe pam\u00e2ntul fagaduintei. \u00cen anii \u00eendepartati ai exilului meu, \u00eent\u00e2mplator tot ani de criza, povestea era la fel de gogonata: lipsea apartamentul, \u00een schimb trei locuri de munca, la alegere, \u00een functie de meserie, \u00eel asteptau pe fiecare nou venit.
\nNu s-a \u00eent\u00e2mplat mare lucru de-a lungul verii \u00een aceasta tara a mea \u00eendepartata de adoptie care stie sa se v\u00e2nda la fel de bine cum se vinde un hamburgher si, at\u00e2t c\u00e2t pot sa-mi dau seama, nu exista nici cel mai mic risc ca \u00eentr-o zi se va \u00eent\u00e2mpla ceva deosebit. La \u00eenceputul verii, justitia redeschidea dosarul \u00eemprejurarilor \u00een care un t\u00e2nar negru a fost ucis de politisti \u00een august 2008. Procesul continua, \u00eempotmolit din nou \u00eentre supozitia de rasism primar a aparatorilor ordinei si spaima pentru propria lor viata la cea mai marunta altercatie ce-i face sa-si scoata rapid si eficient revolverul. Tot de la \u00eenceputul verii, \u00een urma dezvaluirilor unui fost ministru al justitiei privind numirile politice ale judecatorilor, coruptia din industria constructiilor si finantarea oculta a partidului liberal, zeci de martori se perinda prin fata unei comisii parlamentare de ancheta, fiecare cu versiunea si adevarul sau. Nu mai eram aici c\u00e2nd presa a readus \u00een discutie criza sociala si politica din octombrie 1970 soldata cu asasinarea unui ministru si rapirea unui consul englez de catre Frontul de eliberare a Quebecului (FLQ) de sorginte maoista si trotkista, instaurarea Legii masurilor de razboi, interventia armatei canadiene, suspendarea libertatilor civile si arestarea a peste cinci sute de persoane. Evocarile continua, interpretarile diferite ale evenimentelor de asemenea, iar ipoteza mai veche a unei conspiratii si a teleghidarii crizei de catre serviciile secrete si politie se regaseste cu argumente pertinente \u00eentr-un roman recent aparut.
\nPentru obsedatii rom\u00e2ni de Securitate, iata si o informatie ce-ar putea sa le cada prost: o politie politica (Centrul de analiza si documentare) a fost \u00eenfiintata la putin timp dupa Criza din octombrie 1970 si peste treizeci de mii de persoane, asociatii si evenimente suspectate de terorism si conspiratii socialiste au fost spionate si fisate. Dupa cum merge lumea, s-ar putea sa existe si azi ceva asemanator si literatii de m\u00e2ine, daca vor mai exista, sa nu duca lipsa de subiecte suparatoare. S-au pastrat, dupa distrugerea arhivei Centrului, \u00een 1977, sase cutii al caror continut nu e cu nimic deosebit de rapoartele si de notele informative pe care binevoitorii le dau din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd la iveala \u00een presa rom\u00e2neasca.
\nAs minti cu nerusinare daca as spune ca Rom\u00e2nia nu-mi lipseste. Bordelica, zgomotoasa, imprevizibila, hazlie, enervanta, obositoare, patria mea at\u00e2t de \u00eendepartata si totusi at\u00e2t de aproape clocoteste de at\u00e2ta viata \u00eenc\u00e2t poti muri peste noapte cu regretul imens de a fi pierdut \u00eenca o zi de ciorovaiala, de dezvaluiri, de acuzatii, de zvonuri, de povesti halucinante.<\/p>\n

(3 octombrie 2010)<\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Am plecat din Rom\u00e2nia \u00een plina agitatie sociala si politica pentru a regasi, ca \u00een fiecare an, fara surpriza, aproape cu un \u00eenceput de enervare, pasnica, somnolenta si previzibila Canada. \u00cen sf\u00e2rsit, nu chiar Canada, ci provincia Quebec. Si mai exact, oraselul de pe malul st\u00e2ng al fluviului Saint-Laurent, la c\u00e2teva minute de centrul Montrealului… Cite\u0219te mai mult »At\u00e2t de departe, at\u00e2t de aproape\u2026<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3737,637,3738],"class_list":["post-4974","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-canada","tag-criza","tag-quebec"],"views":2687,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4974","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4974"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4974\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4974"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4974"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4974"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}