{"id":4971,"date":"2010-10-21T10:08:20","date_gmt":"2010-10-21T08:08:20","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4971"},"modified":"2010-10-21T10:08:36","modified_gmt":"2010-10-21T08:08:36","slug":"cerbul-din-cadillac-sau-la-vremuri-noi-povesti-noi","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/cerbul-din-cadillac-sau-la-vremuri-noi-povesti-noi\/","title":{"rendered":"Cerbul din Cadillac sau La vremuri noi, povesti noi"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Mult mai putini, numeric, dec\u00e2t alti specialisti care au parasit, din motive politice, economice, personale sau chiar profesionale Rom\u00e2nia lui Ceausescu, folcloristii, cercetatorii literaturii, muzicii, dansului, artei populare nu au transmis, din emigratie, semnale la fel de puternice, de viguroase, de audibile precum colegii lor – literatii, scriitorii, criticii literari, \u00een primul r\u00e2nd, istoricii, jurnalistii, artistii si criticii de arta, mult mai numerosi, mai \u201evocali\u201c, o anecdota (un banc) a(l) acelor vremi caracteriz\u00e2nd foarte bine situatia: \u201eCe este un cvintet? – Filarmonica \u201eGeorge Enescu\u201c \u00eentoarsa dintr-un turneu \u00een Germania (de Vest, desigur!)\u201c.<\/strong><\/em><\/p>\n

\n

\u00cen capul listei celor care au ales, imediat dupa razboi, calea emigratiei trebuie asezat un Mircea Eliade (\u201eCe putea sa faca un istoric al religiilor \u00eentr-o universitate comunista?\u201c, \u00eesi motiva savantul alegerea) sau etnomuzicologul Constantin Brailoiui, un aristocrat si un deschizator de drumuri \u00een disciplina sa, dar care, sigur, daca n-ar fi ramas la Geneva, unde a fondat, \u00een 1944, Les Archives Internationales de Musique Populaire, al caror director a fost \u00eentre 1944-1958, ar fi \u00eenfundat puscariile comuniste din Rom\u00e2nia, alaturi de Hary Brauner, care \u00eel \u00eensotise \u00een campaniile gustiene de la Fundu Moldovei si de la Runcu,\u00a0 de Ernest Bernea, de Anton Golopentia, pe care \u00eel urmase, din interes pur stiintific, \u00een cercetarile la rom\u00e2nii de dincolo de Nistru si de Bug, \u00een timpul celui De-Al Doilea Razboi Mondial. Tot primului val de emigratie \u00eei apartine si Octavian Buhociu, stabilit, \u00een Germania, din 1948, si \u201erecuperat\u201c \u00een anii \u201edezghetului\u201c, prin publicarea unui studiu al sau din 1970 (1974, \u00een germana) la Editura Minerva, \u00een 1979, si \u00eenca vreo c\u00e2tiva.
\nAu mai \u201efugit\u201c, cum se zicea pe atunci, Gabriel Manolescu de la Timisoara, Ion Talos, de la Cluj, Paul Petrescu, de la Bucuresti, coreologul Gh. Popescu-Judet cu sotia, muzicologul Iosif Hertea, sotii Constantin Eretescu si Sanda Golopentia-Eretescu, sociologul Paul H. Stahl, folclorista Monica Bratulescu, scriitoarea Ioanna Andreescu, etnograful\/muzeograful Ioan Godea, dintre cei de care \u00eemi aduc eu aminte acum, fara a avea la dispozitie dictionarul exilului rom\u00e2nesc al lui Florin Manolescu.
\nUnii dintre cei plecati s-au pierdut definitiv, nerezist\u00e2nd conditiilor grele ale exilului (cazul lui Gabriel Manolescu, mort \u00eenainte de vreme, undeva prin cele strainatati, sau al Monicai Bratulescu, o neadaptata, ratacita \u00eentr-o lume care nu a acceptat-o si nu i-a \u00eenteles aspiratiile, cum o spune ea \u00eensasi \u00een volumul postum Cr\u00e2mpeie din cartea straduintei, Paideia, 20101 . Un caz cu totul special, \u00een galeria pierderilor,\u00a0 este acela al lui Ioan Petru Culianu, pe care Iordan Datcu \u00eel \u201erecupereaza\u201c abia \u00een vol. III din Dictionarul etnologilor rom\u00e2ni, aparut \u00een 2001, la 10 ani de la moartea tragica si nedezlegata a savantului, cercetator al – grosso modo – istoriei si filosofiei religiilor, ceea ce \u00eel asaza \u00een directa descendenta a magistrului sau, Mircea Eliade. Este mai putin stiut faptul ca debutul lui s-a produs \u00een Rom\u00e2nia, \u00een limba rom\u00e2na2. I.P. Culianu a facut o stralucita cariera stiintifica si universitara, \u00eentrerupta de asasinarea lui, \u00een conditii neelucidate, la Chicago, \u00een 1991.
\nAlti emigranti au beneficiat de statutul si de prestigiul stiintific dob\u00e2ndit \u00een Rom\u00e2nia si si-au continuat cariera profesionala \u00een tarile de adoptie (Paul Petrescu, Paul H. Stahl, Ioan Godea) ori \u201eau schimbat putin macazul\u201c, valorific\u00e2nd alte potentialitati stiintifice dec\u00e2t aceea de folclorist ori de etnograf (e. g. Ion Talos, Sanda Golopentia – Eretescu), dar ram\u00e2n\u00e2nd fideli si primului amor. Ion Talos, care si-a c\u00e2stigat existenta ca profesor de filologie romanica la Universitatea din K\u00f6ln, a revenit, imediat dupa 1990, \u00een tara si a \u00eembogatit literatura de specialitate cu c\u00e2teva lucrari fundamentale – vol. II al monografiei Mesterul Manole. Contributii la studiul unei teme de folclor european. Corpusul variantelor rom\u00e2nesti, Editura \u201eGrai si Suflet – Cultura Nationala\u201c, Bucuresti, 1997, dictionarul G\u00e2ndirea magico-religioasa la rom\u00e2ni, Editura Enciclopedica, 2001 (cu o versiune \u00een limba franceza, Petit dictionnaire de mythologie populaire roumaine, ELLUG, Grenoble, 2002), monografia Cununia fratilor si nunta Soarelui. Incestul zadarnicit \u00een folclorul rom\u00e2nesc si universal, Editura Enciclopedica , 2004, 959 p.,\u00a0 s. a.
\nLa fel de prodigioasa a fost si lingvista Sanda Golopentia-Eretescu, ale carei recuperari, reeditari, studii de directie ar umple o pagina de revista3 . Ca urmare a \u201econcurentei\u201c \u00een familie (glumesc, desigur!), folcloristul Constantin Eretescu, destul de reticent cu scrisul \u00eenainte de plecarea din tara, s-a \u00eenvrednicit de a fi elaborat si a publicat dupa 1990, \u00een Rom\u00e2nia, o serie de carti de (despre) folclor care ar sta bine \u00een biblioteca oricarei institutii de \u00eenvatam\u00e2nt sau de cercetare cu preocupari \u00een domeniul culturii populare. Este vorba, \u00een ordinea aparitiei, despre Vrajitoarele familiei si alte legende ale oraselor lumii de azi, Editura Compania, 2003; Folclorul literar al rom\u00e2nilor. O privire contemporana, Idem, 2004; Stima apei, Editura Ethnologica, 2007; Fata Padurii si Omul Noptii. \u00cen compania fiintelor supranaturale, Editura Compania, 2007; Mission en Roumanie. Culegerea de folclor rom\u00e2nesc a lui Hubert Pernot (1929), Academia Rom\u00e2na. Fundatia Nationala pentru Stiinta si Arta, 2009; Visul lui Owen. \u00cent\u00e2mplari, superstitii, povesti vechi si noi, Editura Paideia, 2009; Cerbul din Cadillac. Folclor urban contemporan, Editura Ethnologica, 2010. Despre unele din ele am scris eu \u00eensumi, c\u00e2nd s-a ivit ocazia, despre altele, cu parere de rau, nu, desi fiecare din aceste carti ar fi meritat o dezbatere ampla, nu doar simple \u201ementiuni\u201c, oric\u00e2t de binevoitoare ori de circumstantiale ar fi ele. Poate doar Iordan Datcu, neostenit cititor si comentator al cartii de folclor, sa fi reusit performanta de a scrie despre toate.
\nM-am \u00eent\u00e2lnit cu C. Eretescu \u00een preocuparea, veche la am\u00e2ndoi, pentru ceea ce folcloristii anilor ’90 au numit \u201elegenda contemporana\u201c sau \u201eurbana\u201c, distinctia temporal-spatial fiind cuprinsa de autorul \u00een discutie \u00een titlul primei sale carti publicate \u00een Rom\u00e2nia, legende ale oraselor lumii de azi, unde \u201eorasele\u201c indica provenienta sau natura urbana\u00a0 acestor naratiuni, iar \u201elumea de azi\u201c se refera la aspectul lor contemporan. Ceva mai \u00eenainte, dar tot \u00een cadrul proiectului de reinsertie, dupa o oarecare absenta,\u00a0 \u00een spatiul cultural-stiintific rom\u00e2nesc, Constantin Eretescu publicase studiul Satul global si folclorul lui: legendele urbane4
\nVolumul Vrajitoarea familiei si alte legende ale oraselor lumii de azi (2003) este rezultatul convergentei preocuparilor constante ale autorului pentru creatia folclorica si \u201enoile orientari\u201c pe care le gasea \u00een plina expansiune \u00een momentul asezarii sale \u00een \u201eLumea Noua\u201c, ca profesor la Rhode Island School of Design din Providence, Rhode Island. Iar la \u00eenceputul anilor ’80, c\u00e2nd familia Eretescu s-a asezat \u00een S. U. A., cercetarile despre asa-zisele legende urbane (contemporane) cunosteau un adevarat \u201eboom\u201c. \u201eAutostopistul disparut\u201c, \u201edobermanul sufocat\u201c (cu degetele hotului patruns \u00een casa, \u00een absenta stap\u00e2nilor), \u201ebalena care avea o tumoare\u201c, \u201esoarecele din pizza\u201c sau \u201epaianjenul din nuca de cocos\u201c sunt c\u00e2teva dintre temele cele mai frecvente si cele mai cunoscute ale acestor naratiuni contemporane, numite \u201elegende urbane\u201c, \u201elegende moderne\u201c, \u201emituri ale orasului\u201c, \u201eistorisiri ale zilelor noastre\u201c, \u201ezvonuri de azi\u201c etc.
\nConstantin Eretescu dezvolta, \u00een prefata volumul amintit mai sus, \u201eLegendele urbane sau c\u00e2teva lucruri despre povestile zilelor noastre\u201c (p. 15-46), o mare parte din ideile expuse, succint, \u00een studiul Satul global si folclorul lui: legendele urbane, din 1999 s2001t, care cuprinde si o serie de referinte bibliografice reconstituind, \u00een mare, efortul depus de cercetatori, de-a lungul mai multor decenii, pentru definirea, caracterizarea, \u00eentelegerea speciei.
\nAutorul opteaza pentru eticheta \u201elegende urbane\u201c, socotind ca mediul propriu de producere si de transmitere a acestor naratiuni este cel urban: \u201esunt produse folclorice ale lumii moderne, o lume educata, care traieste \u00een orase sau \u00een aglomerari urbane\u201c (p. 16), asertiune \u00een mare parte justa. Mai putin se sustine, mi se pare mie, observatia prea categorica dupa care \u201elegendele urbane\u2026 constituie singurul (subl. mea – N. C.) gen folcloric productiv \u00een societatea contemporana\u201c (p. 16); dar grafitti, dar xerox-lore, dar computer-lore si, mai ales, mereu proaspatul si viul banc (politic, sexual, etnic, profesional etc.), ma \u00eentrebam \u00een recenzia dedicata volumului la vremea respectiva5 . Ca si antecesorii sai, C. Eretescu \u00eencearca sa valideze natura folclorica a acestor povestiri, relu\u00e2nd argumentele, de acum clasice, \u00een favoarea acestei \u00eencadrari: oralitatea, \u201ecircula pe cale orala\u201c, desi, adauga imediat, \u201elegendele urbane sunt astazi publicate \u00een ziare sau \u00een carti, apar la aviziere, circula sub forma de benzi desenate, formeaza nucleul unor filme artistice, continutul lor este discutat \u00een diverse programe de televiziune, pot fi gasite pe Internet\u201c (p. 17); existenta prin variante, dar si aici apar nuantari si precizari utile, tin\u00e2nd seama de circulatia si prin scris, care da textului mai multa stabilitate, de v\u00e2rsta colportorilor si de durata relativ redusa a interesului de care ele se bucura \u00eentr-o anume colectivitate; anonimatul, cu toate \u00eencercarile facute, nu s-a putut ajunge, firesc, niciodata la \u201esursa\u201c primara a cutarei sau cutarei legende; tendinta de a elabora anumite formule, infinit mai putin ferme dec\u00e2t cele ale speciilor traditionale, ale basmului, de exemplu, dar av\u00e2nd cam aceleasi functii – o data de a \u201eizola\u201c povestea din fluxul comunicarii comune, cotidiene, \u00een al doilea r\u00e2nd de a acredita veridicitatea \u00eent\u00e2mplarii povestite – \u201estiu dintr-o sursa sigura\u201c, \u201eprietena unei prietene mi-a spus\u201c etc. Concluzia: \u201eLegendele urbane sunt, desigur, mostenitoarele folclorului traditional si, ca atare, se cer culese si studiate \u00eentocmai ca genurile literaturii orale clasice. Cunosc\u00e2ndu-le, vom putea explica mai bine preferintele, dar si starea de spirit, comportamentele deviante ale semenilor nostri, temerile lor si domeniile \u00een care sunt vulnerabili\u201c (p. 20).
\nFundalul sau contextul social\/cultural care produce si \u00een care circula legenda contemporana sau urbana \u00eel constituie \u00een primul r\u00e2nd orasul si modul de viata citadin, cu tehnologia, institutiile si facilitatile sale: baruri si hoteluri \u00een care t\u00e2narul imprudent este infectat cu SIDA de o prostituata razbunatoare; stranduri si piscine \u00een care o t\u00e2nara neprihanita (virgina) ram\u00e2ne gravida cu sperma unuia care se masturbase \u00een apa bazinului de \u00eenot; asigurari sociale si ajutor de somaj primit ilegal de negrii care vin la cantina saracilor cu un Cadillac ultramodern; c\u00e2ini de paza care se \u00eeneaca cu degetele retezate ale hotului patruns \u00een casa; salbaticiuni fioroase tinute ca animale de casa – pitonul din cada de la baie; cluburi sportive si suporteri fanatici – povestea despre majoreta care a \u00eentretinut raporturi sexuale orale cu membrii unei echipe de baschet, inclusiv rezervele, necesit\u00e2nd, ulterior, spalaturi stomacale; restaurante fast-food si cinematografe drive-in unde poti m\u00e2nca o pizza sau un hamburger cu un\u00a0 soarece mort ca umplutura; sosele pe care se practica autostopul, dar pasagerii luati din drum dispar fara urma la un moment dat; morti violente \u00een parcari sau pe marile autostrazi; supermagazine cu produse congelate care se topesc la caldura din automobil, fac\u00e2ndu-l pe cumparator sa creada ca i-a plesnit creierul de canicula; bande organizate care rapesc copiii de l\u00e2nga mamele lor pentru a-i castra, sau ucid oameni pentru a le preleva organele si a le vinde pentru transplanturi; \u00eent\u00e2lniri de gradul trei cu extraterestri si contacte directe cu obiecte zburatoare neidentificate (OZN) etc. etc.<\/p>\n

(continuarea \u00een numarul urmator)<\/em><\/p>\n

\n

\n

Note<\/strong>
\n1 cf. Nicolae Constantinescu, C\u00e2ta luciditate at\u00e2ta drama, \u201eCultura\u201c, nr. 29 (284), joi 29 iulie 2010, p. 28)
\n2 vezi Soarele si Luna. Eseu asupra semnificatiei simbolicii hierocosmice soare – luna si a nuntilor mitice, \u201eLucrari stiintifice. Cercurile studentesti de folclor\u201c, I, Al IV-lea Colocviul National al Cercurilor ?tiintifice Studentesti de Folclor, Baia Mare, 13-16 mai 1971, Baia Mare, 1973, p. 87-97; Cf. si Ion Talos, Cununia fratilor si nunta soarelui. Incestul zadarnicit \u00een folclorul rom\u00e2nesc si universal, Editura Enciclopedica, Bucuresti, 2004, p. 34, nota 92, si Bibliografia, p. 924, textul lui Culianu fiindu-i semnalat lui I. Talos de catre semnatarul acestor r\u00e2nduri, si ca tema din Soarele si Luna a revenit \u00een preocuparile ulterioare ale autorului, cf. Talos, op. cit., p. 34-35
\n3 Vezi, cu totul lacunar, \u00eensemnarile noastre despre unele carti ale Sandei Golopentia: Parinti si copii (I), Sud\u201c. Revista lunara de cultura editata de Fundatia \u201eDimitrie Bolintineanu\u201c, Bolintin Vale – Giurgiu – Bucuresti, anul 11, nr. 5 (106), mai 2008, p. 16; Parinti si copii(II), Idem, nr. 6 (107), iunie 2008, p.16, despre mostenirea stiintifica a sociologului Anton Golopentia, si Urmariti, urmasi, urmari \u2026 \u201eCultura\u201c. Fundatia Culturala Rom\u00e2na. Serie noua, anul V, nr. 5 (260), joi 11 februarie 2010, p. 20, despre volumul Viata noastra de toate zilele, Editura Curtea Veche, 2009)
\n4\u00a0 \u201eRevista de Etnografie si Folclor\u201c, tomul 44, nr. 2-3, 1999, Editura Academiei, 2001, p. 208-216, bazat pe comunicarea prezentata la Reuniunea internationala \u201eCultura rom\u00e2na \u00een lumea contemporana\u201c, Brasov, 31 mai-5 iunie 1998, Cf. Eretescu, Stima apei, 2007, p. 195-206, nota de la p. 279
\n5 Vezi N. Constantinescu, Mostre din folclorul zilelor noastre, \u201eLAI\u201c. Litere, Arte, Idei. Supliment de cultura al ziarului \u201eCotidianul\u201c, serie noua, , nr. 16 (319), anul IX, 3 mai 2004, p. 4-5, Cf. si Idem, \u00een vol. Citite de mine\u2026Folclor, Etnologie, Antropologie. Repere ale cercetarii (1967-2007). Volum editat de Centrul National pentru Conservarea si Promovarea Culturii Traditionale, Colectia \u201eAnotimpuri culturale\u201c, Bucuresti, 2008, p. 262-268<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Mult mai putini, numeric, dec\u00e2t alti specialisti care au parasit, din motive politice, economice, personale sau chiar profesionale Rom\u00e2nia lui Ceausescu, folcloristii, cercetatorii literaturii, muzicii, dansului, artei populare nu au transmis, din emigratie, semnale la fel de puternice, de viguroase, de audibile precum colegii lor – literatii, scriitorii, criticii literari, \u00een primul r\u00e2nd, istoricii, jurnalistii,… Cite\u0219te mai mult »Cerbul din Cadillac sau La vremuri noi, povesti noi<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[],"class_list":["post-4971","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor"],"views":2658,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4971","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4971"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4971\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4971"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4971"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4971"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}