{"id":4968,"date":"2010-10-21T10:03:59","date_gmt":"2010-10-21T08:03:59","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4968"},"modified":"2010-10-21T10:04:48","modified_gmt":"2010-10-21T08:04:48","slug":"obiecte-urate-si-muzee-frumoase","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/obiecte-urate-si-muzee-frumoase\/","title":{"rendered":"Obiecte ur\u00e2te si muzee frumoase"},"content":{"rendered":"

\u201eDin bube, mucigaiuri si noroi
\nIscat-am frumuseti si preturi noi.\u201c<\/em>
\nTentatia oricarui colectionar este de a str\u00e2nge obiectele \u201efrumoase\u201c (cel putin, pe cele care par frumoase la un moment dat, potrivit gustului comunitatii din care face parte colectionarul sau al celui personal). Pe de alta parte, muzeele, nefiind simpli colectionari, ci institutii puse \u00een slujba interesului public, au obligatia de a colectiona bunuri, valori care fac sau vor putea face parte din patrimoniul cultural. <\/strong>
\nO privire asupra definitiei pe care legislatia nationala o da patrimoniului cultural ne va arata ca acesta \u201eeste alcatuit din bunuri cu valoare deosebita sau exceptionala, s\u2026t reprezent\u00e2nd marturii materiale ale evolutiei mediului natural si ale relatiilor omului cu acesta\u201c1. Asadar, doua par a fi conditiile esentiale pentru ca un bun sa devina parte a patrimoniului cultural national si, simultan, demn de interesul unui muzeu: valoarea si reprezentativitatea. Ideea ca tot ceea ce este reprezentativ este, \u00een acelasi timp, si valoros nu poate fi chiar at\u00e2t de usor acceptata. Oare m\u00e2rlania, ignoranta, kitsch-ul, indiferenta si prostul gust nu sunt, \u00eentr-o proportie mai mica sau mai mare, reprezentative pentru societatea rom\u00e2neasca de azi? Si atunci, ar trebui ele reprezentate, \u00eentr-un fel sau altul \u00een muzee?
\nDintotdeauna, muzeele au colectionat nu doar \u201eantichitati\u201c, ci si bunuri ale culturii contemporane, care pareau sa aiba un interes oarecare pentru privitori. \u00cen secolul trecut, atunci c\u00e2nd productia industriala a devenit dominanta la nivel mondial, bunurile care alcatuiau universul cotidian au ajuns sa fie cele de serie. Valoarea lor culturala nu a fost detectabila de la \u00eenceput, de catre muzeografi, tocmai pentru ca erau realizate \u00een proportie de masa. Parea greu de \u00eenteles de ce un muzeu s-ar stradui sa colectioneze obiecte pe care le avea oricare vizitator acasa. Cur\u00e2nd, muzeografii au \u00eenteles ca obiectele produse \u00een serie nu mai sunt pastrate si trecute de la o generatie la alta ci, pur si simplu, aruncate si \u00eenlocuite cu altele, noi, mai bune. \u00cen consecinta, daca muzeele nu \u00eencercau sa adune obiecte ce pareau a fi lipsite de valoare culturala, \u00een doar c\u00e2tiva ani, perioade \u00eentregi si marturii ale inteligentei unor creatori (ingineri, designeri, arhitecti etc.), tendinte ale modei si expresii culturale ale unor comunitati erau sortite sa nu mai fie documentate \u00een muzeele viitorului. Asa au aparut colectiile de istorie sociala contemporana, dublate, \u00een mod fericit, de muzeele marilor firme producatoare de bunuri de larg consum2.
\nO parte din aceste bunuri sunt, \u00een mod evident, ur\u00e2te, dupa gustul celor educati. Merita ele sa fie achizitionate si colectionate?
\nC\u00e2teva dintre ideile de mai sus a fost discutata cu ocazia unui simpozion rom\u00e2no – norvegian, desfasurat recent la Sibiu. Asa dupa cum se stie, norvegienii, ca si alte natiuni nord-europene, exceleaza \u00een muzee \u00een aer liber. Un asemenea muzeu, cel din Lillehammer, care este si cel mai mare de acest fel din Norvegia, si unul dintre cele mai importante muzee \u00een aer liber din nordul continentului, a surprins \u00eentreaga comunitate stiintifica atunci c\u00e2nd a luat de cur\u00e2nd decizia de achizitiona o casa-standard, realizata din placi prefabricate, \u00een urma cu 40 de ani, si care era, la momentul respectiv, extrem de rasp\u00e2ndita \u00een zonele rurale ale tarii. Dupa gustul comun, nu doar de azi, ci si de atunci, casa \u00een speta este, pur si simplu, ur\u00e2ta. Ea populeaza, \u00eenca, unele dintre satele norvegiene, cu toate ca, \u00eentre timp, norvegienii au revenit la arhitectura traditionala, din lemn, ecologica. Casa din prefabricate a \u00eenceput sa dispara. Decizia de a achizitiona una este, asadar, din punct de vedere muzeografic, absolut justificata. Cu toate acestea, ea nu reprezinta \u201eo valoare\u201c ci, mai degraba, \u201eo curiozitate\u201c, muzeul redevenind, parca, \u201eun cabinet de curiozitati\u201c, de genul celor existente acum patru secole.
\nDesigur, ne putem \u00eentreba p\u00e2na unde putem merge \u00een muzee, cu achizitionarea de non-valori contemporane, numai pentru ca ele documenteaza o epoca. Ce ar trebui sa colectioneze un muzeu de etnologie rom\u00e2nesc, dintre obiectele utilizate \u00een lumea satului contemporan? Multe dintre obiecte ar fi cele produse \u00een China, Turcia sau Ucraina, prezente \u00een aproape fiecare gospodarie taraneasca actuala. Majoritatea acestora e formata din kitsch-uri, sunt produse din materiale foarte ieftine, de o calitate execrabila si, tocmai de aceea, destul de fragile. Cum spuneam, muzeele de astazi colectioneaza, deopotriva, si patrimoniu imaterial. Ce ar colectiona muzeografii etnologi din muzica ascultata astazi, \u00een satele de pe cuprinsul patriei? Fara \u00eendoiala, nu ar putea trece peste \u00eenregistrarile cu Florin Salam si Sorinel Copilul de Aur. Atunci c\u00e2nd muzeografii de la Muzeul Taranului au \u00eencercat sa reconstituie o bucatarie actuala de tara, din care nu lipseau galeata de tabla si pozele din reviste lipite pe pereti, multi vizitatori s-au revoltat. Poate, pentru cei de astazi, o asemenea etalare a contemporaneitatii \u201eneeducate\u201c pare o insulta la adresa valorilor nationale. Fara \u00eendoiala, peste un secol, urmasii nostri vor privi cu interes, amuzament si, poate, nostalgie asemenea obiecte. Sper ca vor avea puterea sa r\u00e2da de noi, cei de azi. P\u00e2na la urma, si ur\u00e2tul \u00eesi poate avea locul sau \u00een muzeu, daca o expozitie este bine facuta. Paradoxal, se poate face un muzeu frumos cu obiecte ur\u00e2te!
\nDar discutia privitoare la continutul muzeelor si, implicit, la ceea ce hotar\u00e2m sa pastram este mult mai vasta. Mihai Oroveanu \u00eesi manifesta, adeseori, disperarea pentru faptul ca depozitele Muzeului National de Arta Contemporana sunt pline cu lucrari care \u00eenfatiseaza defunctul cuplu prezidential, \u00een vreme ce opere valoroase nu pot fi achizitionate, din cauza lipsei banilor (si, chiar daca ar fi cumparate, nu ar mai avea loc \u00een deja ne\u00eencapatoarele depozite ale muzeului). Dar, aici, problema se pune gresit. Kitsch-urile \u00eenfatis\u00e2ndu-l pe Ceausescu \u00een fata zecilor de ursi \u00eempuscati (unele dintre ele sunt realizate de artisti consacrati!) nu ar trebui v\u00e2ndute sau aruncate doar pentru a face loc unor lucrari valoroase, ci muzeul ar trebui sa dispuna de suficient de multe resurse de spatiu si bani pentru a le cumpara pe cele mai bune, de pe piata actuala, si a le depozita \u00een conditii optime. Cel putin, acesta ar fi dezideratul, \u00eentr-o societate normala.
\nNumai ca \u00een societatea normala, pe care unii dintre noi o visam, se asculta alta muzica dec\u00e2t cea pe care tocmai constatam ca trebuie sa o colectioneze muzeele de etnologie, din satul rom\u00e2nesc de azi.<\/p>\n

Note:<\/strong>
\n1) Definitia este inclusa \u00eentr-o lege din 2000, dar tradeaza o mai veche conceptie despre patrimoniul cultural si, inclusiv, despre cel muzeal, dat\u00e2nd, de fapt, \u00eenca de pe la sf\u00e2rsitul anilor ’60. Definitiile actuale includ \u00eentre bunurile culturale colectionabile si pe cele imateriale. \u00cen Rom\u00e2nia, acestea sunt protejate printr-o lege aparte, aparuta, \u00eentr-o prima forma, \u00een 2007 (cea \u00een vigoare dateaza din 2008).
\n2) Este celebru cazul firmei Xerox, care, \u00eenfiintata \u00een 1906, s-a apucat sa \u00eesi faca un muzeu, la sediu, abia la \u00eenceputul anilor ’80. Deja, unele dintre produsele din perioada interbelica nu au mai putut fi gasite nicaieri, asa \u00eenc\u00e2t au fost \u00eenlocuite cu replici.<\/p><\/blockquote>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

\u201eDin bube, mucigaiuri si noroi Iscat-am frumuseti si preturi noi.\u201c Tentatia oricarui colectionar este de a str\u00e2nge obiectele \u201efrumoase\u201c (cel putin, pe cele care par frumoase la un moment dat, potrivit gustului comunitatii din care face parte colectionarul sau al celui personal). Pe de alta parte, muzeele, nefiind simpli colectionari, ci institutii puse \u00een slujba… Cite\u0219te mai mult »Obiecte ur\u00e2te si muzee frumoase<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3735,3736],"class_list":["post-4968","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-colectionari","tag-patrimoniu-cultural-legislatie"],"views":2133,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4968","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4968"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4968\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4968"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4968"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4968"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}