Ce pot spune, acum, dupa ce am traversat, in mai multe r\u00e2nduri, spatiul literar ionescian, este ca omul care scrie este cu mult mai complex, spiritualiceste vorbind, dec\u00e2t spune ca este. T\u00e2narul Eugen Ionescu nu-i deloc un caligraf care face doar giumbuslucuri, cum cred multi dintre contemporanii sai, nu-i, oricum, numai eseistul capricios care se intoarce din drumul spre redactie si distruge articolul negativ pentru a scrie altul, eminamente encomiastic sau invers, este un intelectual autentic, cu simt metafizic si serioasa cultura literara, este un spirit inspaim\u00e2ntat de existenta, in fine, t\u00e2narul Ionescu nu se simte bine nicaieri si, cum semnalez in mai multe r\u00e2nduri in cartea de fata, el g\u00e2ndeste ca, de ar fi francez, ar fi genial. Un complex care il urmareste si pe care, in opera ulterioara, il leaga de alt complex (oedipian): relatiile cu tatal sau, avocatul Eugen N. Ionescu, \u201el’ogre dans ses longs cale\u00e7ons\u201c, simbolul autoritatii represive, simbolul, in cele din urma, al statului… C\u00e2t de indreptatit este Eugen Ionescu sa cultive aceasta fantasma care-l urmareste si in piesele de teatru? Este intrebare pe care mi-o pun si la care incerc sa raspund intr-un capitol din aceasta carte, in masura in care am putut afla documente convingatoare. Impresia mea este ca, stimulat de psihanaliza, Eugen Ionescu exagereaza enorm acest conflict si, in chip deliberat, creeaza o veritabila literatura in jurul lui. De altfel, autorul insusi se intreaba intr-un r\u00e2nd daca nu cumva a dat un credit mult prea mare psihanalizei in reflectiile sale autobiografice. Parerea mea sincera este ca, da, a impins lucrurile in aceasta directie.
\nVorbind de Eugen Ionescu, scriitor rom\u00e2n, si, in masura in care a fost nevoie pentru a lamuri radacinile lui culturale rom\u00e2nesti, de Eug\u00e8ne Ionesco si opera sa franceza, n-am trecut peste prima piesa, \u201eEnglezeste fara profesor\u201c, scrisa in rom\u00e2neste in 1943 si publicata de abia in 1965 in \u201eSecolul 20\u201c de Petru Comarnescu. Autorul n-a facut niciodata caz de ea, semnul unei rupturi acceptate, cultivate. Piesa exista insa si, compar\u00e2nd-o cu varianta franceza (\u201eC\u00e2ntareata cheala\u201c), remarcam ca structura discursului este aceeasi in ambele variante. La fel o buna parte din textul ca atare. Putem spune, atunci, ca antiteatrul sau teatrul absurdului se naste, in 1943, in limba rom\u00e2na. Ce s-a int\u00e2mplat ulterior tine de destinul acestui mare scriitor care si-a adus complexele, fantasmele, nelinistile in literatura si a avut, cu adevarat, geniul de a le da o expresivitate incontestabila. Ce-i curios, c\u00e2nd vezi de departe toate aceste invelisuri, fire care se leaga si nu se mai dezleaga, combinatii insolite intre teama cumplita de moarte si jocurile stralucitoare ale spiritului, este ca Eug\u00e8ne Ionesco ram\u00e2ne foarte autentic in toate, chiar si atunci c\u00e2nd in mod evident se preface. Este o mare inocenta in aceste combinatiuni si este o mare vointa de-a sugera ceea ce este dincolo de rational, firesc, normalitate in fiinta individului. Aici mi se pare ca se afla terenul predilect de v\u00e2natoare al scriitorului Eug\u00e8ne Ionesco, de aici isi trage sevele teatrul lui: exploreaza aporiile g\u00e2ndirii si automatismele limbajului, irationalitatile, negativitatile fiintei, fantasticul, absurdul din lumea realului. As spune ca Eug\u00e8ne Ionesco este, inainte de orice, un dialectician al insolitului, un realist \u00e0 outrance al irealitatii, irationalitatii, nefirescului ce ne inconjoara.<\/p>\n
*<\/p>\n
Ce datoreaza Eug\u00e8ne Ionesco lui Eugen Ionescu? E tema cartii mele. M-am ferit, dar nu stiu daca am reusit sa ma tin totdeauna de cuv\u00e2nt, sa nu trag spuza pe turta literaturii rom\u00e2ne. Cred insa in mod sincer ca formatia intelecutala a lui Eug\u00e8ne Ionesco s-a facut in cultura rom\u00e2na. A trait aici, in exil \u2013 cum zice el \u2013 intre 13 si 33 de ani, cu o pauza de doi ani (1938-1940), c\u00e2nd a stat in Franta ca bursier, a citit (nu numai in limba rom\u00e2na, evident), a comentat cartile pe care le-a citit, a pus in discutie toate modelele, le-a contestat, a urmat generatia sa, apoi s-a despartit, in fine, n-a ramas niciodata, el, ca individ, in afara discursului critic. A definit obiectivitatea in critica literara ca o forma organizata a subiectivitatii si a sustinut totdeauna ca, inainte de a fi Altul, Eu este el insusi, irepresibil, inconturnabil. In \u201eNu\u201c si in eseurile ce urmeaza experimenteza o forma de critica literara pe care, dupa o formula mai noua, am putea-o numi, dupa modelul \u201eego istoriei\u201c, ego critica. Un discurs, cu alte vorbe, in care subiectul (locutorul) nu se preda niciodata obiectului, subiectul este totdeauna pe locul int\u00e2i…
\nA avut Eugen Ionescu modele rom\u00e2nesti? Ce-a luat si ce-a lasat din\/ in literatura rom\u00e2na? Chestiune deschisa. Incerc sa dau, in capitolul final al studiului de fata, c\u00e2teva sugestii. N-as incheia inainte de-a spune ceva despre faptul ca Eug\u00e8ne Ionesco neaga in repetate r\u00e2nduri cultura rom\u00e2na si, in Scrisorile din Paris, vorbeste despre rom\u00e2ni in termeni foarte duri. Judec aceste opinii, ca si in cazul lui Cioran, ca o forma de iubire inselata. Cum zice moralistul Cioran: iubesc Rom\u00e2nia cu o ura grea. Eugen Ionescu o iubea cu o dezamagire compacta, o dezamagire vehementa pusa in complexe, tradusa in fraze memorabile. Din ea a iesit, cred, o literatura eseistica, moralistica sclipitoare. Eug\u00e8ne Ionesco nu s-a putut desparti niciodata, din fericire pentru noi, de Eugen Ionescu. In spiritul sau rebel a stat totdeauna pitit un spirit metafizic si un creator cu imaginatia in fierbere.<\/p>\n
*<\/p>\n
Public, intr-o editie noua, \u201eT\u00e2narul Eugen Ionescu\u201c, o naratiune critica aparuta cu trei ani in urma intr-un tiraj confidential. Nu-mi dau seama in ce masura ea a putut fi citita si, eventual, comentata. O retiparesc acum, in preajma implinirii a o suta de ani de la nasterea dramaturgului, cu speranta ca ea va putea ajunge in m\u00e2inile cititorilor mei… I-am adaugat aproximativ o suta de pagini noi, nu din dorinta de a spori numarul comentariilor, ci din motive care privesc biografia interioara a creatorului. Recitind eseul meu, mi-am dat seama ca unele dimensiuni ale spiritului ionescian nu fusesera analizate\u00a0 sau fusesera amintite doar in fuga: opinia, de pilda, despre lumea rom\u00e2neasca sau parerile unui adversar al ideologiilor politice, cum era t\u00e2narul Eugen Ionescu, despre ideologiile si revolutiile europene la sf\u00e2rsitul anilor ’30… Am scris, asadar, capitole noi despre aceste teme si despre altele (diaristul Eugen Ionescu, diplomatul Eugen Ionescu \u2013 episodul Vichy, procesul de calomnie din 1946 etc.) si am revazut, acolo unde a fost cazul, capitolele deja existente, utiliz\u00e2nd documentele publicate intre timp despre scriitor. In Franta a aparut, dupa volumul Alexandrei Laignel-Lavastine (\u201eL’oubli du fascisme\u201c), un studiu masiv (\u201eIonesco\u201c, Editions Flammarions, 2009) semnat de Andr\u00e9 Le Gaal, cu informatii inedite despre biografia lui Eug\u00e8ne Ionesco. Nu mi-au scapat rapoartele secretarului de presa de la Vichy descoperite si publicate de Simona Cioculescu in \u201eManuscriptum\u201c. Ele lamuresc in buna masura statutul si preocuparile scriitorului \u201eevadat cu hainele gardianului\u201c in mediul diplomatic. El scrie, aici, in limba rom\u00e2na, prima piesa (\u201eEnglezeste fara profesor\u201c) din seria anti-teatrului absurd).
\nMai important este faptul ca un cercetator priceput si prob, Marin Diaconu, a descoperit un numar insemnat de texte semnate de Eugen Ionescu (unele cu pseudonime) in revistele vremii. Ele nu schimba esential imaginea criticului Eugen Ionescu, dar o nuanteaza in unele privinte. Aflam de aici si din alte surse (din corespondenta) lucruri noi despre relatia fluctuanta a lui Eugen Ionescu cu generatia sa, indeosebi cu \u201ecriterionistii\u201c (Cioran, Eliade, Noica) de care se desparte, ideologic, apoi se impaca si chiar fraternizeaza afectiv mai t\u00e2rziu… Problema esentiala ram\u00e2ne, si in aceasta editie noua, legatura lui Eugen Ionescu cu literatura rom\u00e2na din care face parte \u201ede bine de rau\u201c, cum singur spune. O discut in mai multe r\u00e2nduri in cartea de fata, incerc\u00e2nd sa inteleg bine si sa interpretez corect fantasmele, complexele, umorile schimbatoare ale scriitorului, dar si acelea ale comentatorilor sai in legatura cu acest subiect. Uneori negatia, ne previne chiar Eugen Ionescu intr-un r\u00e2nd, nu-i dec\u00e2t o forma de iubire neimpartasita, bruscata sau ignorata…<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ce pot spune, acum, dupa ce am traversat, in mai multe r\u00e2nduri, spatiul literar ionescian, este ca omul care scrie este cu mult mai complex, spiritualiceste vorbind, dec\u00e2t spune ca este. T\u00e2narul Eugen Ionescu nu-i deloc un caligraf care face doar giumbuslucuri, cum cred multi dintre contemporanii sai, nu-i, oricum, numai eseistul capricios care se… Cite\u0219te mai mult »T\u00e2narul Eugen Ionescu<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[273],"class_list":["post-495","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-eugen-ionescu"],"views":3218,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/495","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=495"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/495\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=495"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=495"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=495"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}