\u201eScrie ce vezi; orice ai scrie, exact asta o sa fie\u201c. Este ceea ce i-a spus Gabriel Garcia M\u00e1rquez biografului sau \u2013 Gerard Martin. Cu siguranta \u2013 poate jucata, poate sincera \u2013 a unui conducator puternic si fin diplomat care \u00eel asigura pe \u201eslujitorul\u201c sau ca are \u00een el deplina \u00eencredere, pun\u00e2ndu-i \u00eensa pe umeri, \u00een fapt, o raspundere grea. Si asta pentru ca Marquez crede mai \u00eent\u00e2i de toate \u00een rezistenta propriului mit. Cu alte cuvinte el stie ca ceea ce va scrie Martin va fi, daca nu \u00eentru totul exact, nici nu trebuie sa fie, va fi oricum adevarat, mai bine zis credibil. Fiindca cel putin deocamdata mitul nu poate fi falsificat \u00een esenta lui. Or, at\u00e2t timp c\u00e2t mitul rezista, sentimentul adevarului pe care \u00eel va trai cititorul biografiei sale este asa-zic\u00e2nd garantat. Si Marquez nu s-a \u00eenselat. Mizele lui au fost \u00eentotdeauna mari, inclusiv atunci c\u00e2nd el era sau parea prea mic pentru ele. Fireste, miza, mizele cele mai importante au fost cele privind creatia, literatura, cartile, al caror realism magic, a caror lectura solicitanta si a caror noutate socanta nu le-au \u00eempiedicat sa fascineze si sa faca \u00eenconjurul lumii. Dimpotriva.
\nGerald Martin s-a \u00eenhamat la o treaba ce avea sa dureze practic mai mult de jumatate din \u00eentreaga sa viata activa. 17 ani de cercetari asidui, de calatorii prin imensul, exoticul continent latino-american si prin spatiul iberic. A avut, cum am mai aratat, numeroase \u00eent\u00e2lniri si convorbiri cu oameni de conditii sociale si intelectuale diferite ori cu personalitati de prim rang pentru a culege marturii la prima m\u00e2na. Marquez este \u2013 cu vorbele unui biograf al lui Andre Malraux \u2013 un Destin, cu majuscula, \u00eentr-un secol. Scriitorii din asa-numitul Boom latino-american sunt toti celebri, dar parca nici unul dintre ei nu are destinul columbianului nascut \u00een obscurul, necunoscutul p\u00e2na la el Aracataca. La 55 de ani era \u00een culmea celebritatii. Cartile sale \u00eenregistreaza tiraje exorbitante \u00een aproape toate tarile si culturile lumii, ne spune biograful sau \u201etolerat oficial\u201c. Este un scriitor care poate sa semneze articole \u201ela aproape orice ziar din lume si sa primeasca sume uriase pentru ele\u201c. Cel care nu avusese 82 de pesos pentru expedierea la Editura Sudamericana din Buenos Aires a celor 490 de file ale romanului \u201eUn veac de singuratate\u201c, ce avea sa-i aduca Premiul Nobel, \u00eenc\u00e2t a fost nevoit sa trimita doar jumatate din paginile cartii, iar pentru trimiterea celeilalte jumatati, sotia sa, Mercedes, a trebuit sa v\u00e2nda obiectele strict necesare din casa, \u201e\u00eenfrunta si suporta\u201c de vreo c\u00e2teva decenii o faima invidiabila care l-a pus \u201e\u00een postura de a solicita (sau, mai frecvent , de a refuza) 50 000 de dolari pentru un interviu de o jumatate de ora\u201c. Scriitorul a ajuns sa fie scos din diverse incinte pe iesirile din spate spre a fi ferit de asaltul ziaristilor si admiratorilor, precum cutare vedeta de la Hollywood, dar, nu o data, si pentru a preveni un eventual atentat, tin\u00e2nd cont de implicarea sa \u00een politica din tara natala si \u00een cea internationala, ca \u201eom al st\u00e2ngii progresiste\u201c, ca fondator al unor organizatii si al unor \u201einfluente institute de jurnalism si film\u201c, ca initiator al unor actiuni si ca unul ce a \u00eentretinut si \u00eentretine relatii \u201ecu cei bogati, faimosi si puternici \u2013 Francois Mitterrand, Felipe Gonzales, Bill Clinton, majoritatea presedintilor Columbiei si Mexicului si cu multi alti lideri\u201c, precum si o \u201estr\u00e2nsa prietenie\u201c cu Fidel Castro, timp de peste treizeci de ani \u2013 \u201econstanta sursa de controverse si critici\u201c.
\nNu foarte iubitor de rigorile formale ale scolii, desi nu le-a neglijat, Marquez a citit foarte mult si nu doar literatura, la v\u00e2rste c\u00e2nd lecturile sunt hotar\u00e2toare, \u00eendeosebi pentru formatia unui scriitor. Ca elev, la Barranquilla, unde a trait experiente formative de neuitat si unde avea sa revina \u00een repetate r\u00e2nduri de-a lungul vietii, citise tot ceea ce-i cazuse \u00een m\u00e2na: de la Omie si una de nopti la Jules Verne, la clasicii Secolului de Aur spaniol si mai ales multa poezie populara. Unii din cei care l-au cunoscut bine \u00een acea perioada, i-au relatat biografului ca acolo, la Barranquilla, a parcurs toata biblioteca de literatura, dupa care a trecut la carti de istorie, psihologie, marxism, dar si la lucrarile lui Freud. L-au atras apoi profetiile lui Nostradamus. O paleta de lecturi care i-au deschis mai multe orizonturi t\u00e2narului nascut \u00eentr-o familie numeroasa, aflata mereu \u00een nevoi, cu un tata de obicei absent care practica diverse meserii, dar esu\u00e2nd mai mereu si traind uneori din expediente, vesnic amator de aventuri erotice, cu copii din flori presarati pe unde trecuse sau locuise. \u00cen toata aceasta harababura existentiala fiintele care ordoneaza totusi viata familiei, cu dese mutari dintr-o locuinta \u00een alta, sunt mama si bunica. Personajul emblematic privind copilaria si apoi memoria si literatura scriitorului, cu adevarat de roman, de mare roman, cum de altfel avea sa si devina, este \u00eensa bunicul matern, Colonelul, caruia Marquez \u00eei datoreaza initierile si experientele fundamentale.
\nUnele asemanari cu copilaria si \u00een general cu biografia unui alt mare scriitor, laureat si el al Premiului Nobel, Jose Saramago, sunt frapante. De pilda, \u00een ceea ce priveste chiar rolul initiatic si persistenta imaginii bunicului. Un barbat \u00eenalt, batr\u00e2n, care se iveste acum, c\u00e2nd Saramago este aproape nonagenar, \u201edin vremuri trecute\u201c, pasind \u00een urma unei turme de porci, \u00eentr-un decor stihinic, ravasit de ploaie si de v\u00e2nt. Figura tutelara pentru autorul \u201eEvangheliei dupa Isus Hristos\u201c, ca si Colonelul, care l-a dus pe copilul Gabito sa vada pentru prima data gheata si pestisorul\u2026
\nRevenind, as releva un moment semnificativ al \u00eent\u00e2lnirilor biografului englez cu G. G. Marquez. Printre cei contactati de Gerald Martin, pentru a se documenta, se numara si Tachia Quintana, o femeie de mare calitate, pe care Marquez o iubise si cu care convietuise \u00een anii \u201850 la Paris (va fi apoi cavaler de onoare la nunta acesteia cu un alt barbat\u2026). Martin a cunoscut-o tot la Paris, \u00een 1993. Au flanat \u00eempreuna pe strazile pe care se plimbasera amantii, iar Quintana i-a vorbit despre iubirea de odinioara si despre cum se sf\u00e2rsise ea. Dupa sase luni, vizit\u00e2ndu-l acasa, \u00een Ciudad de Mexico, pe Marquez, si-a luat inima \u00een dinti, marturiseste el, si l-a \u00eentrebat despre relatia, nu lipsita de dramatism, cu Tachia Quintana, relatie la acea vreme cunoscuta doar de un cerc foarte restr\u00e2ns: \u201eA tras aer ad\u00e2nc \u00een piept, ca si cum ar fi privit cum se deschide \u00eencet capacul unui sicriu si a spus: \u201ePai, s-a \u00eent\u00e2mplat pur si simplu\u201c. \u201ePutem vorbi despre asta?\u201c l-am \u00eentrebat. \u201eNu\u201c, mi-a raspuns. Atunci mi-a spus pentru prima oara, cu expresia unui cioclu ce \u00eenchide pentru totdeauna capacul sicriului, ca \u201efiecare dintre noi are trei vieti: o viata publica, o viata privata si una secreta\u201c. Viata publica era deschisa, fireste, tuturor, mie neram\u00e2n\u00e2ndu-mi altceva de facut dec\u00e2t sa realcatuiesc din surse oficiale; din c\u00e2nd \u00een c\u00e2nd \u00eemi era permis accesul si la viata lui privata, treaba mea fiind evident aceea de a descoperi restul pe cont propriu \u00een ceea ce priveste viata secreta, \u00eensa, raspunsul sau a fost \u00eentotdeauna un Nu categoric. Daca aceasta putea fi \u00eentrevazuta undeva, a sugerat el, era \u00een cartile sale. Puteam \u00eencepe de acolo. \u201eSi oricum, nu-ti fa griji, o sa fiu orice vei spune tu ca sunt\u201c.
\nUnul din meritele biografului este ca a dispus de antenele si instrumentele necesare pentru a interoga si literatura eroului sau, dovedindu-se un rafinat si experimentat analist al operei acestuia. Golurile inerente din documente, din literatura memorialistica, confesiva \u2013 a lui Marquez sau a celorlalti referitoare la el \u2013 sunt umplute de \u201emarturiile\u201c ce se gasesc \u00een cartile ca si \u00een eseurile si articolele sale. Pe care Gerald Martin le depisteaza ca unul ce are capacitatea de a identifica corespondentele, determinarile, legaturile dintre biografie si opera. Ca mai ales \u00een cazul lui Marquez biograful trebuia sa fie si un exeget competent al romanelor si nuvelelor sale, o postula implicit \u00eensusi Marquez \u00eentr-un microeseu \u201edespre literatura si realitate\u201c, publicat \u00een \u201eEl Espectador\u201c mult \u00eenainte de a-l cunoaste pe Gerald Martin. Vorbind despre realismul romanelor sale, despre faimosul realism magic, prozatorul sugera atunci ca ele, romanele, nu fac dec\u00e2t sa repovesteasca o realitate care, ea, este magica: \u201eExperienta mea cea mai grea ca scriitor a fost pregatirea \u00abToamnei Patriarhului\u00bb. De-a lungul a aproape zece ani am citit tot ce am gasit despre dictatorii din America Latina, si \u00een special din Caraibe, cu scopul ca romanul pe care ma g\u00e2ndeam sa-l scriu sa se asemene c\u00e2t mai putin posibil cu realitatea. Fiecare pas era o deziluzie. Doctorul Duvalier, \u00een Haiti, facuse sa fie exterminati c\u00e2inii negri din tara, pentru ca unul dintre dusmanii sai, \u00eencerc\u00e2nd sa scape de persecutia tiranului, se eliberase de conditia sa umana si se transformase \u00een c\u00e2ine negru. Doctorul Francia, al carui prestigiu de filosof era at\u00e2t de mare, \u00eenc\u00e2t a meritat un studiu de Carlyle, a \u00eenchis Republica Paraguay ca si c\u00e2nd ar fi fost o casa, si a lasat deschisa numai o fereastra pe unde sa intre posta. Antonio Lopez de Santana si-a \u00eenmorm\u00e2ntat propriul picior cu funeralii splendide. M\u00e2na taiata a lui Lope Aguirre a navigat pe r\u00e2u \u00een jos de-a lungul mai multor zile si cine o vedea trec\u00e2nd se cutremura de teama, g\u00e2ndindu-se ca chiar si \u00een acel stadiu acea m\u00e2na asasina ar putea \u00eenfige un pumnal. Anastasio Somoza Garcia, \u00een Nicaragua, avea \u00een curtea casei o gradina zoologica \u00een care se aflau custi cu doua compartimente: \u00eentr-unul se aflau fiarele si \u00een celalalt, separati doar de niste zabrele de fier, se aflau \u00eenchisi dusmanii lui politici. Martines, dictatorul teosof din El Salvador, a dispus sa fie acoperit cu h\u00e2rtie rosie tot iluminatul public din tara ca sa combata o epidemie de pojar, si inventase o pendula pe care o punea deasupra alimentelor \u00eenainte de a m\u00e2nca, pentru ca sa descopere daca nu erau otravite. Statuia lui Morazan, care \u00eenca exista \u00een Tegucigalpa, este \u00een realitate a maresalului Ney: comisia oficiala care a calatorit la Londra pentru a o face, a gasit de cuviinta ca era mai ieftin sa cumpere o statuie uitata \u00eentr-un depozit dec\u00e2t sa comande una autentica a lui Morazan.
\nSintetiz\u00e2nd, noi, scriitorii din America Latina si din Caraibe, trebuie sa recunoastem, cu m\u00e2na pe inima, ca realitatea este un scriitor mai bun dec\u00e2t noi. Destinul nostru, si poate gloria noastra, este de a \u00eencerca sa o imitam cu umilinta, si c\u00e2t mai bine ne va fi cu putinta\u201c.
\n(Va urma)<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
\u201eScrie ce vezi; orice ai scrie, exact asta o sa fie\u201c. Este ceea ce i-a spus Gabriel Garcia M\u00e1rquez biografului sau \u2013 Gerard Martin. Cu siguranta \u2013 poate jucata, poate sincera \u2013 a unui conducator puternic si fin diplomat care \u00eel asigura pe \u201eslujitorul\u201c sau ca are \u00een el deplina \u00eencredere, pun\u00e2ndu-i \u00eensa pe umeri,… Cite\u0219te mai mult »Cronica unei biografii tolerate (II)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[272],"class_list":["post-492","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-gabriel-garcia-marquez"],"views":2222,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/492","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=492"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/492\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=492"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=492"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=492"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}