{"id":4916,"date":"2010-10-21T09:23:34","date_gmt":"2010-10-21T07:23:34","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4916"},"modified":"2010-10-21T09:23:52","modified_gmt":"2010-10-21T07:23:52","slug":"si-daca-ben-laden-ar-fi-aliatul-chinei","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/si-daca-ben-laden-ar-fi-aliatul-chinei\/","title":{"rendered":"&#8230;Si daca Ben Laden ar fi aliatul Chinei?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong> <\/strong><\/em><\/p>\n<p><em><strong>Oric\u00e2t de extravaganta pare aceasta ipoteza, ea e avansata nu de un amator de scenarii fanteziste si senzationaliste, ci de un analist politic de prestigiu, Timothy Garton Ash. \u00cen comenariul de mare substanta de pe blogul sau, el avanseaza aceasta \u00eentrebare, evident \u00een mod polemic si pentru coerenta demonstratiei, adaug\u00e2nd ca, de fapt, nu numai temutul terorist Al Qaeda, dar si bancile americane, societatile care emit credit carduri, agentiile de publicitate si chiar&#8230; guvernul american au actionat tacit \u00een favoarea Chinei! Dincolo de ironia situatiei, sunt \u00eensa c\u00eeteva elemente care justifica asertiunile lui Ash.<\/strong><\/em><\/p>\n<p>Dupa atentatele din 11 septembrie 2001, Statele Unite au cheltuit mai mult de o mie de miliarde de dolari \u00een razboaiele din Afganistan si Irak, acumul\u00e2nd concomitent \u00een patrie un deficit financiar colosal. \u00cen tot acest timp, China a investit sistematic, vreme de un deceniu, a cucerit piete straine de desfacere, s-a dezvoltat nest\u00e2njenita, a economisit si reinvestit, pozition\u00e2ndu-se catre v\u00e2rful lumii financiar-economice&#8230; Daca, din punct de vedere moral si pentru viitorul mai \u00eendepartat, Iranul este \u00eenvingatorul razboiului din Irak, se poate spune ca \u00eenvingatoarea unui deceniu de lupta a Americii cu extremismul islamic violent e&#8230; China!<br \/>\nSe pare ca, \u00een sf\u00e2rsit, p\u00e2na si direct interesatii, Statele Unite ale Americii, si-au dat seama de aceasta anomalie. Presedintele Barack Obama vorbeste, dintr-o data, de necesitatea stringenta a unei \u201enation-building\u201c nu cine stie pe ce alte meridiane, ci chiar \u00een America. Richard Hass, actualul sef al Consiliului pentru Relatii Externe si fost membru al Administratiei Bush, reflecteaza cu amaraciune asupra \u201eunui deceniu de neglijenta strategica\u201c. El remarca faptul ca SUA a construit mai multa infrastructura \u00een Afganistan dec\u00e2t acasa, unde soselele, ca sa dam numai un exemplu, sunt\u00a0 tot mai proaste si ne\u00eengrijite. Ca sa nu mai vorbim de articolele din publicatiile americane care vorbesc admirativ si cu mare surprindere despre extraordinarele inter-city feroviare chineze, ce sunt doar un vis pentru americani (ar putea deveni peste c\u00e2tiva ani realitate, dar&#8230; cu expertiza oferita de chinezi!). Pe aceeasi nota, ex-consilierul pentru securitatea nationala, Zbigniew Brzezinski, recomanda recent cu caldura un program de \u201ereconstructie nationala\u201c, si asta de la sistemul de \u00eenvatam\u00e2nt public, lasat cam de prea multa vreme la voia \u00eent\u00e2mplarii, p\u00e2na la problemele structurale ale politicii americane.<br \/>\nSa adaugam la toate acestea pasul de melc al revigorarii economice, aproape imperceptibila, cresterea somajului, \u00een ciuda demonstratiilor stiintifice ale Administratiei Obama ca &#8230;mai putin \u00eenseamna de fapt mai mult! Cifrele vorbesc \u00eensa clar si de la sine! Si tot clar vorbesc ele despre deficitul american astronomic, cu cresteri incredibile \u00een ultimii doi ani, care nu mai pot fi aruncate mereu \u00een c\u00e2rca guvernarii Bush, cam ca \u00een alte parti unde mizeria sistematica era pusa mereu pe seama unei grele mosteniri burghezo-mosieresti&#8230;<br \/>\nAsh citeaza \u00een comentariul sau pe unul dintre generalii americani \u201ede patru stele\u201c care a fost \u00eentrebat ce considera el ca ar fi cel mai mare pericol pentru securitatea Statelor Unite. \u201eDeficitul nostru national!\u201c ar fi raspuns, fara sa clipeasca, respectivul general. Asta nu \u00eenseamna, desigur, ca celelalte probleme cu care se confrunta America nu ar fi extrem de importante. Iata, terorismul islamic \u00eencurajat de retragerea din Irak si care ameninta mereu sa loveasca din nou \u00een SUA si Europa. Iata, un Orient Mijlociu \u00een continua ebulitie, unde Iranul e mereu pe punctul de a construi arma nucleara, iar conflictul israeliano-palestinian treneaza la infinit, destabiliz\u00e2nd o zona \u00een care America e extrem de angajata&#8230; Totusi, spune Ash, daca cineva l-ar \u00eentreba care a fost evenimentul geopolitic esential al anului 2010, el ar raspunde fara ezitare: ascensiunea Chinei si decaderea Americii.<br \/>\nDincolo de orice elemente externe, tot mai multi americani sunt convinsi ca guvernul lor e nefunctional \u2013 si pe buna dreptate! \u00cen loc sa uneasca o tara b\u00e2ntuita de divergente de tot felul \u2013 de la cele doua razboaie extrem de costisitoare la somajul fara precedent, de la criza economica la controversatul plan de asigurare medicala universala \u2013 Barack Obama si Administratia lui nu au facut dec\u00e2t sa dezbine si mai mult, polariz\u00e2nd democratii si republicanii pe pozitii de forta. Rezultatul e ca nu se poate legifera aproape nimic, iar faimoasele stimulus packages, care trebuiau sa revigoreze economia si sa produca sute de mii de noi locuri de munca, au produs extrem de putin si, mai ales, o mare \u00eengrijorare publica, pentru ca toti acesti bani avansati bancilor si industriei vor trebui platiti de poporul american, prin taxe. Bancile s-au dovedit a fi mult mai solvabile dec\u00e2t s-a crezut si, \u00een fata perspectivei de a fi controlate de guvernul federal, au oferit sa dea \u00eenapoi banii primiti pentru dezvoltare, cu dob\u00e2nda cu tot! Mesajul e clar: America nu poate suferi socialismul! Pe acest fundal a aparut si, faimosul de acum, Tea Party, un nou partid cu totul opus expansiunii guvernului de la Washington si taxelor \u2013 cei doi piloni esentiali ai guvernarii Obama si, \u00een general, ai doctrinei partidului democrat. Candidatii acestei noi formatii au obtinut importante succese \u00een mai toate primariile p\u00e2na acum si se profileaza drept o neasteptata forta politica \u00een alegerile de peste c\u00e2teva saptam\u00e2ni.<br \/>\n\u00cen aceasta situatie, e limpede ca dupa 2 noiembrie democratii vor pierde majoritatea, daca nu si \u00een Senat, cu siguranta \u00een Camera Reprezentantilor. Ce va reprezenta, practic, aceasta \u2013 e greu de preconizat. Cel mai \u00eentunecat scenariu ar fi acela al ad\u00e2ncirii disfunctionalitatii guvernarii americane, cu democrati si republicani \u00eenca si mai consolidati \u00een spatele respectivelor baricade, si un presedinte care, criticat de-acum chiar de catre propriul partid, se izoleaza tot mai mult \u00eentr-un turn de fildes, ca un fel de monarh obiectiv si insensibil la politicianismul unei tari care nu \u00eel \u00eentelege si cu poporul careia a pierdut demult orice fel de feeling si contact direct. O perspectiva mai luminoasa ar fi aceea a conditionarii presedintelui de catre o majoritate de alta culoare politica dec\u00e2t a sa, cu care ar \u00eencepe sa coopereze. O opozitie constructiva si care sa atraga democratii moderati \u00een efortul comun spre mai bine ar face, dintr-o data, guvernarea functionala, ar fi \u00een traditia politicii americane a ultimelor cinci decenii si ar putea salva cel putin a doua parte a mandatului presedintelui american cu cea mai spectaculoasa ascensiune numai doi ani \u00een urma si cea mai teribila cadere, \u00een ochii propriului sau popor, \u00een tot numai doi ani&#8230;<br \/>\nSi poate, \u00een timp, va face improbabile scenarii ca acela propus, mai \u00een gluma, mai \u00een serios, de catre Timothy Garton Ash!<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Oric\u00e2t de extravaganta pare aceasta ipoteza, ea e avansata nu de un amator de scenarii fanteziste si senzationaliste, ci de un analist politic de prestigiu, Timothy Garton Ash. \u00cen comenariul de mare substanta de pe blogul sau, el avanseaza aceasta \u00eentrebare, evident \u00een mod polemic si pentru coerenta demonstratiei, adaug\u00e2nd ca, de fapt, nu numai&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/si-daca-ben-laden-ar-fi-aliatul-chinei\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">&#8230;Si daca Ben Laden ar fi aliatul Chinei?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[2140,3701,3702,574,3703,2617,3700],"class_list":["post-4916","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-al-qaeda","tag-analize-politice","tag-ben-laden","tag-china","tag-razboaiele-din-afganistan-si-irak","tag-statele-unite","tag-timothy-garton-ash"],"views":2217,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4916","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4916"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4916\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4916"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4916"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4916"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}