{"id":4909,"date":"2010-10-21T09:17:04","date_gmt":"2010-10-21T07:17:04","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4909"},"modified":"2010-10-21T09:17:28","modified_gmt":"2010-10-21T07:17:28","slug":"kohl-nu-a-avut-dreptate","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/kohl-nu-a-avut-dreptate\/","title":{"rendered":"Kohl nu a avut dreptate"},"content":{"rendered":"


\nFostul cancelar german Helmut Kohl, obsedat probabil de posibile derive \u00een evolutiile din Germania (apasarea trecutului a continuat si la ei sa fie o povara \u00een demersurile pentru refacerea unitatii statului german) a avut un moment de sinceritate, neobisnuit la oamenii politici de talia lui. El i-a declarat, \u00een noiembrie 1992 lui Jacques Chirac, la prima \u00eent\u00e2lnire dupa ce acesta a devenit presedintele Frantei: ,,sa nu va \u00eenselati, sunt ultimul cancelar german pro-european\u201c. <\/strong><\/em>
\nSpre beneficiul Europei de azi, hartuita de consecintele globalizarii, Helmut Kohl s-a \u00eenselat. \u00cen ce-l priveste, pe plan personal, as fi tentat sa spun ca nu pentru singura data. Cel putin o a doua oara a fost atunci c\u00e2nd nu a anticipat ingratitudinea \u2013 nici cea a\u00a0 germanilor si nici cea a europenilor \u2013 cu care a fost tratat dupa ce a reusit sa realizeze reunificarea Germaniei. Hotar\u00e2rea lui de a discuta cu Gorbaciov \u00een termeni aproape negustoresti \u2013 adica: Germania va plati costurile retragerii trupelor sovietice din R.D Germana \u2013 se va dovedi cheia pentru exploatarea conditiilor politice ale prabusirii regimurilor comuniste din Europa de Est pentru care responsabilitatea nu o avea Berlinul, ci Londra lui Churchill si Washingtonul lui Roosevelt \u00een complicitate cu Moscova lui Stalin. Reunific\u00e2ndu-se si vindecata de obsesivele impulsuri razboinice cu care a crezut ca trebuie sa faca legea \u00een Europa, Germania a devenit motorul unitatii de care avea nevoie continentul european. Apoi, si aici este eroarea perceptiei lui Kohl, o Germanie reunificata nu putea sa abandoneze obiectivul ei istoric, si anume, sa devina mare putere \u00een Europa control\u00e2nd drumul spre Est. Un obiectiv care a atins forma cea mai agresiva sub Hitler: ,,Expansiunea spre Estul si Sud-Estul Europei, subordonarea economica si politica a popoarelor din aceasta regiune au constituit unul dintre obiectivele principale ale politicii externe a hitleristilor, chiar de la venirea lor la putere, \u00een ianuarie 1933 (A. Simion, \u201eDictatul de la Viena\u201c, Ed. Dacia, Cluj, 1972). Acum, Germania reunificata are acelasi obiectiv, drumul spre Est, numai ca \u00eel urmareste altfel dec\u00e2t Hitler. Ea a devenit puterea cea mai consolidata a Europei, nucleul \u00een jurul caruia graviteaza atomii europeni ce formeaza \u00eenca, deocamdata, o celula. Sa vedem c\u00e2t va mai putea locomotiva germana sa remorcheze economiile at\u00e2t de vulnerabile ale statelor europene. Stiu ca rom\u00e2nii nu au fost \u00eentotdeauna pe placul germanilor si nici germanii nu au stat alaturi de cauza rom\u00e2nilor \u00een istorie, dar asta este o alta poveste. Ca europeni, sa ne bucuram ca Helmut Kohl nu a avut dreptate si ca urmasii lui la Cancelaria Germaniei au ramas, altfel dec\u00e2t Hitler, pro-europeni.<\/p>\n

Angela Merkel, omul puternic al Berlinului, face o vizita \u00een Rom\u00e2nia \u00eentr-un moment c\u00e2nd Bucurestiul nu are un nume prea bun \u00een Europa. Dar, de data asta, situatia tine de noi, nu de Germania! \u00cen privinta relatiilor rom\u00e2no-germane se acrediteaza ideea ca putine au fost momentele \u00een care politica Berlinului ne-a fost favorabila; tot la fel de adevarat este ca nici Bucurestiul nu a ramas dator. Nu este aici locul unor explicatii\u00a0 mai sustinute dar, \u00een aceasta privinta, merita sa fie spuse, fie si \u00een graba, doua-trei lucruri. Pe noi, rom\u00e2nii, ceva ne-a \u00eempiedicat sa ne ,,germanizam\u201c. Cu siguranta, prima cauza trebuie cautata \u00een marca profunda a latinitatii noastre. Desi aveau mari interese la gurile Dunarii, nemtii au fost obsedati de suspiciuni \u00een privinta colaborarii cu rom\u00e2nii, suspiciuni care veneau, \u00eentre altele, din politica pro-franceza a Rom\u00e2niei. C\u00e2nd si le-au depasit, nu le-a fost bine, \u00een nici un caz. Si unii, si ceilalti aveau dreptatea lor. Intuitia diplomatiei rom\u00e2nesti (ma refer la diplomatia mare, nationala) a fost \u00een genere corecta. \u00cen calculele ce trebuiau facute \u00een conditii de criza, Rom\u00e2nia s-a bazat destul de putin pe Berlin. Diplomatia rom\u00e2neasca intuise de mult tentatia Germaniei de a santaja Rom\u00e2nia \u00een probleme teritoriale. Ceea ce s-a confirmat prin Pactul Ribbentrop-Molotov din 1939 si prin dictatul de la Viena din 1940. Numai militarii au socotit diferit. Gestul lui Ion Antonescu de a intra \u00een razboi de partea lui Hitler este exemplul cel mai tragic pe care l-a scos istoria \u00een fata rom\u00e2nilor ca pe o farsa nemeritata. Celor tentati sa ma contrazica le ofer o declaratie a lui Ribbentrop facuta ministrului de externe Mihail Manoilescu \u00eemputernicit sa trateze, \u00een 1940, conditiile ,,arbitrajului\u201c pe care Germania si Italia, sora noastra de\u00a0 ginta latina, \u00eel impuneau Rom\u00e2niei: ,,Manoilescu a facut o ultima \u00eencercare de a atenua conditiile arbitrajului, printr-o declaratie ca Rom\u00e2nia nu va admite eventuale cedari importante \u00een Transilvania si ca va rezista. Ribbentrop a raspuns \u00eensa impasibil: <Atunci veti face razboi si veti pierde toata Transilvania>>\u201c. (A. Simion ,,Dictatul de la Viena\u201c ).
\nMi se va spune ca, la sosirea doamnei cancelar Angela Merkel \u00een Rom\u00e2nia, curtoazia cere sa nu ne oprim la lucrurile neplacute clasate deja de istorie. Da, raspund eu, dar la ce ne-ar folosi? Istoria are lectiile ei si nu este chiar potrivit sa le ignoram. Daca ma \u00eensel, vom vedea la apropiata examinare a conditiilor de intrare a Rom\u00e2niei \u00een Schengen. Fariseismul nu foloseste la nimic. \u00cemi vine \u00een minte un moment petrecut \u00een plin Razboi Rece si \u00een conditiile atingerii deplinei puteri politice si militare de catre Uniunea Sovietica. Cu riscuri pe care nici o alta tara din lagarul comunist nu si le-a luat, Rom\u00e2nia a stabilit relatii diplomatice, la 31 ianuarie 1967, cu Republica Federala a Germaniei. Rezervele Berlinului fata de ,,tradarile\u201c istorice ale Rom\u00e2niei, mai ales cea de la 23 august 1944, au fost date uitarii si gestul Bucurestiului comunist a fost salutat cu generozitate de catre vest-germanii si occidentalii democrati. Rom\u00e2nia se aventura viguros pe drumul disidentei politice si intra mai ad\u00e2nc \u00een schisma ideologica cu Moscova. Ne-au fost de folos sau au influentat aceste tentative conditia ulterioara a evolutiei politice a Rom\u00e2niei? Dupa un ,,deceniu de miere\u201c, \u00een care Rom\u00e2nia si diplomatia rom\u00e2neasca au fost elogiate pentru iesirea din dogmatismul sovietic pe plan extern, Rom\u00e2nia a fost din nou abandonata. Ca si \u00een 1939. Istoria ne-a demonstrat ca nimeni din Occident nu era dispus sa sprijine p\u00e2na la capat batalia pe care rom\u00e2nii o \u00eencercau, a c\u00e2ta oara! pentru dreptatea lor \u00een istorie.
\nBine, sa vorbim despre Germania de azi, stat care a declansat \u00een secolul trecut doua razboaie mondiale si care acum si-a \u00eemplinit visul de a deveni statul cel mai puternic al constructiei si puterii Europei postbelice. Pentru ca pierdusera si ultimul razboi, germanilor le-a trebuit o jumatate\u00a0 de secol sa refaca unitatea statului lor. Astazi, ei sarbatoresc doua decenii de la renasterea Germaniei mari. Cei 20 de ani de la reunificare au fost sarbatoriti, la 3 octombrie, mai \u00eent\u00e2i la Bremen si apoi la Berlin. Alegerea locurilor pentru aceasta sarbatoare nu este \u00eent\u00e2mplatoare, orasul hanseatic are importanta lui \u00een istoria Europei: Bremen, \u00eentre 1810-1813, a fost capitala departamentului francez Buches-du-Weser, \u00een 1815 devine oras liber iar \u00een 1871 intra \u00een imperiul german.\u00a0 Acest oras este si el, ca si Strasburgul, un simbol al fram\u00e2ntarilor pentru o Europa unita asa cum Berlinul, redevenit capitala Germaniei reunificate, este simbolul puterii Germaniei de azi. La ceremoniile de la Bremen si Berlin, alaturi de presedintele Christian Wulff si de cancelara Angela Merckel, au fost prezenti nu reprezentantii puterilor implicate \u00een desfacerea nodului european care a permis reunificarea Germaniei, ci cei ai instantelor euro-atlantice: secretarul general al NATO, Anders Fogh Rassmussen, presedintele Uniunii Europene, Herman Van Rompuy, presedintele Comisiei Europene, Jose Manuel Barroso si, bine\u00eenteles, cei ai Frantei vecine si prietene, Bernard Kouchner, ministrul de externe, si Pierre Lellouche, ministrul pentru afacerile europene. Presedintele american Barack Obama a trimis felicitari si a elogiat ,,curajul si convingerea poporului german care a dar\u00e2mat Zidul Berlinului, pun\u00e2nd astfel capat deceniilor de separare dureroasa si artificiala\u201c. Deci, curaj si convingere! Dar, altfel, parca prea putin entuziasm pentru reunificarea Germaniei! Nivelul de reprezentare a celor patru mari puteri Rusia, ca mostenitoare a fostei URSS, SUA, Marea Britanie si Franta (care au girat afacerea germana dupa razboi) spune ceva si el. Sa ma \u00eensel oare?
\n\u00cen 2004, \u00eentr-un articol (reprodus \u00een cartea ,,Un Talleyrand pentru Rom\u00e2nia\u201c), am scris ca Germania a depasit complexul istoric creat de vina de a fi declansat doua razboaie mondiale. Recitindu-l astazi, constat ca nu am gresit \u00een rationamentul meu de atunci: ,,Timp de o jumatate de secol, acest mare stat european s-a vindecat, s-a refacut, s-a reunificat. Din nou puternica, Germania este dornica sa accelereze constructia Europei de m\u00e2ine. Nimeni nu mai pune astazi la \u00eendoiala democratia \u00een Germania\u201c. Am tinut sa reproduc acest paragraf pentru ca \u00een el se afla c\u00e2teva trimiteri care privesc recunoasterea vinovatiei si concilierea cu trecutul, reconstructia statului distrus \u00een timpul razboiului si democratia functionala \u00eentr-un stat care a cunoscut unul dintre regimurile cele mai severe de dictatura ideologico-politico-militara, nazismul. Astazi, la sarbatoarea celor 20 de ani de la ,,reconstructia statului\u201c, Germania este marea forta politica, economica si democratica \u00een jurul careia se construieste Europa unita. Oare victoria a fost salutata fara rezerve? Reunificarea, proiectul cel mai temerar al germanilor \u00eenvinsi \u00een razboi, multa vreme socotit un vis fara sperante, este aprobat astazi de numai 84% dintre germani. Cine ar putea sa creada ca, la 20 de ani de la euforia cu care a fost \u00eent\u00e2mpinata dar\u00e2marea Zidului Berlinului, 14% dintre germani regreta ca s-a facut reunificarea! Ce anume regreta? Costurile imense platite pentru scoaterea Germaniei de Est din anchiloza economica? Desigur ca acesta ar fi un motiv de suparare pentru germanii care au \u00eengrosat r\u00e2ndurile somerilor, dar nu si pentru cei care au avut si au un ideal national. Pierderea avantajelor de asistenta sociala de care se bucurau \u00een regimul comunist germanii din Est? Poate fi si aceasta de luat \u00een seama, dar pusa \u00een balanta istorica \u00eesi pierde rapid din greutate. Caci daca ar exista putina sinceritate, ar trebui sa socotim ca, pentru destinul Europei, reunificarea Germaniei este mai importanta \u00een consecinte dec\u00e2t prabusirea regimurilor de guvernare comunista din Europa de Est. Razboiul de care se face vinovat Hitler a condus mai \u00eent\u00e2i la \u00eempartirea propriului lui stat si apoi a venit divizarea Europei. Odata refacut \u00een frontierele lui politice antebelice, statul german a redeschis reunificarea pasnica a continentului, visul dintotdeauna al marilor g\u00e2nditori europeni. Reunificarea s-a produs la numai 11 luni de la dar\u00e2marea Zidului Berlinului \u00eentr-un context pe care istoria \u00eenca nu l-a limpezit pe de-a-ntregul, desi multi pretind ca nu mai exista nici un fel de neclaritati. C\u00e2nd vom cunoaste cu adevarat discutiile dintre cancelarul Helmut Kohl si presedintele sovietic Mihail Gorbaciov vom mai afla amanunte fara de care istoria Europei nu poate fi scrisa corect.
\nDaca exista o memorie a razboiului trebuie sa existe si una a pacii. P\u00e2na sa piarda alegerile, \u00een octombrie 1998, Kohl era socotit parintele Germaniei reunite. El condusese Cancelaria Germaniei federale pe calea reunificarii fara tulburari, fara revendicari nationaliste sau xenofobe. El \u00eemplinea visul predecesorilor lui, crestin-democratii Konrad Adenauer si Ludwig Erhard \u2013 vis la care nici social-democratii Willy Brand si Helmuth Schmidt nu au renuntat, ceea ce demonstreaza c\u00e2t de sf\u00e2nt ram\u00e2ne idealul national \u2013 adica refacerea Germaniei distrusa de Hitler. Kohl a pierdut alegerile din 1998, iar gestul germanilor a fost o insulta, pentru unii, o plata marunta, razbunatoare, pentru cei care nu au avut sensul istoriei. Germania a ramas si astazi pilonul constructiei Europei unite si viitorul este, cu siguranta, al ei. Acest statut a fost si este asigurat de forta pe care a dob\u00e2ndit-o prin reunificare. Cei 14% dintre germani care regreta reunificarea statului german \u00eesi au dreptatea lor \u00een imediatul concret al politicii, nu \u00een orizontul istoric. Experienta razboiului a facut ca Germania sa se convinga temeinic ca \u00een epoca moderna puterea economica se transforma \u00een putere politica si ca vremea razboaielor a trecut. Chiar \u00een aceasta idee, miza Germaniei este si va ram\u00e2ne Europa. Kohl nu a fost ultimul german pro-european. Dupa el, cancelarul Gerhard Schroeder a intuit pericolul euro-scepticismului si a sustinut largirea rapida a Uniunii Europene spre Est. (Rom\u00e2nilor le-a dat emotii rezerva prelungita a Berlinului la acceptarea aderarii Rom\u00e2niei, dar cred ca ne-a fost de folos). Astazi, Angela Merkel poarta griji mai mari: consolidarea puterii Germaniei \u00een contextul pericolelor care vin prin derapajele statelor est-europene, Grecia inclusiv, pe fondul crizelor financiare si economice, derapaje care pot slabi Uniunea Europeana \u00eensasi.\u00a0 Germania este cu adevarat, si doreste sa fie, liderul Uniunii Europene. O dovedeste atentia care i s-a acordat de catre conducatorii institutiilor pan-europene la aniversarea a 20 de ani de la reunificare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Fostul cancelar german Helmut Kohl, obsedat probabil de posibile derive \u00een evolutiile din Germania (apasarea trecutului a continuat si la ei sa fie o povara \u00een demersurile pentru refacerea unitatii statului german) a avut un moment de sinceritate, neobisnuit la oamenii politici de talia lui. El i-a declarat, \u00een noiembrie 1992 lui Jacques Chirac, la… Cite\u0219te mai mult »Kohl nu a avut dreptate<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[3],"tags":[3694,3692,3695,3691,3693,2431],"class_list":["post-4909","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-politica","tag-angela-merkel","tag-cancelar-german","tag-crize-financiare","tag-helmut-kohl","tag-reunificarea-germaniei","tag-ue"],"views":2250,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4909","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4909"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4909\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4909"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4909"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4909"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}