{"id":4901,"date":"2010-10-21T09:09:45","date_gmt":"2010-10-21T07:09:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4901"},"modified":"2010-10-21T09:10:25","modified_gmt":"2010-10-21T07:10:25","slug":"o-victorie-literara","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/o-victorie-literara\/","title":{"rendered":"O victorie literara"},"content":{"rendered":"

<\/strong><\/em><\/p>\n

Dupa grava si fara de sf\u00e2rsit dilema identitara cu privire la Herta M\u00fcller in care primii comentatori si reporteri rom\u00e2ni au cazut indata ce s-a anuntat decernarea Premiului Nobel pe 2009 autoarei romanului \u201eLeaganul respiratiei\u201c, iata o noua dilema ce preocupa p\u00e2na la exasperare o anumita parte a frontului literar rom\u00e2nesc: a fost sau n-a fost int\u00e2lnirea de la Ateneu din 27 septembrie a.c. o confruntare s\u00e2ngeroasa intre Herta M\u00fcller si Gabriel Liiceanu, ca exponent simbolic al elitei rom\u00e2nesti? A fost ori n-a fost acesta din urma victorios sau invins in \u201erazboiul\u201c de la Ateneu? Si este Herta M\u00fcller \u201eso streng\u201c, precum a spus ea insasi (\u201eSunt rea. E adevarat. Nu am ce sa fac.\u201c)? Credit\u00e2nd spusele laureatei, Sorin Lavric intituleaza stenograma publicata in \u201eRom\u00e2nia literara\u201c \u201eDie strenge Herta\u201c. Dupa precizarea lui, e o stenograma retusata: \u201eredam principalele momente ale dialogului, cu retusarea tacita a stilului oral sau a repetitiilor.\u201c Ah, aceste cuvinte, \u201eretusarea tacita\u201c, cu ecou at\u00e2t de puternic in amintirea mea de vechi ziarist care vine din regimul comunist, martor al chinurilor prin care treceau fotografii nevoiti sa \u201eretuseze tacit\u201c pozele cuplului prezidential de atunci… <\/strong><\/em>
\nSa trecem. Din r\u00e2ndurile ce preced aceasta stenograma retusata aflam ca laureata Nobelului se bucura de nota maxima din partea lui Sorin Lavric. Consider\u00e2nd ca reusita int\u00e2lnirii a stat in \u201estofa celor doi protagonisti\u201c stenograful scrie mai departe: \u201eGabriel Liiceanu e genul de intelectual a carui prezenta solicita din plin atentia interlocutorului, gravitatea tonului sau ridic\u00e2nd nivelul discutiei si silind invitatul \u00absa-si intre in nerv\u00bb\u201c si, drept urmare, invitata, laureata Premiului Nobel trasa in sus de ce spune Sorin Lavric, \u201ea fost la inaltime\u201c! S-a comportat conform indemnurilor si asteptarilor. Insa ecourile int\u00e2lnirii nu se opresc aici. Dintr-o interventie a Teodorei Dumitru, cam streng si ea, aflu ca la TVR dl Gabriel Liiceanu a simtit nevoia sa explice \u201eatitudinea favorabila a publicului fata de opiniile caustice ale Hertei M\u00fcller\u201c. Una din explicatii pare sa fie aceea ca publicul acela n-ar fi tocmai reprezentativ: \u201ecei cinci-zece aplaudaci ai Hertei M\u00fcller nu inseamna nicidecum \u00abpublicul\u00bb \u2013 scrie \u00abdie strenge Teodora\u00bb… Banuiesc in fine ca aceasta eclatanta diversitate de opinii nu se va opri aici si ca ea va continua. Si mai banuiesc, si ma tem ca aceasta nenorocita \u201ediversitate de opinii\u201c blocheaza lectura si comentarea corespunzatoare a cartilor acestei mari scriitoare. O mare scriitoare despre cartea careia \u201eFrankfurter Allgemeine Zeitung\u201c scrie: \u201eAceasta carte este scrisa cu s\u00e2nge. Un manifest al neuitarii si al limbajului, al caror raport complex este acum dovedit intr-un mod extrem de emotionant. O capodopera.\u201c, iar in \u201eS\u00fcddeutsche Zeitung\u201c citim: \u201eTacerea a fost, in sf\u00e2rsit, rupta prin aceasta indrazneata opera de arta, care nu are egal in literatura europeana actuala.\u201c Ma tem ca din cauza diversitatii de opinii \u201eateneistii\u201c nostri n-au citit cartea si ca, din nou, din pricini obscure, dar profund specifice, trecem iarasi cu ochii inchisi pe l\u00e2nga un mare scriitor, scriitor german de origine rom\u00e2na.
\nDupa anuntarea deciziei Comitetului Nobel s-a v\u00e2nturat din nou ideea \u201epolitizarii\u201c prestigiosului premiu. Acum, dupa Herta M\u00fcller, vine a doua victorie a literaturii asupra \u201epoliticii\u201c, repurtata prin acordarea Premiului Nobel de 2010 lui Mario Vargas Llosa: aceste premii sunt, cu siguranta, premii pentru literatura. Dar aici, la noi, literatura, marea literatura, pare sa stea inca in umbra politicii, mica politica literara: cam asta-i concluzia pe care o putem trage deocamdata din modul in care mediile de presa si literare rom\u00e2nesti au primit-o pe laureata de anul trecut si cartile ei. Un scurt articol, excelent, din \u201eRom\u00e2nia literara\u201c al Luminitei Corneanu despre \u201eLeaganul respiratiei\u201c poate constitui, sa speram, un bun inceput pentru meritata receptie a unei capodopere: \u201eS-a tot discutat, c\u00e2nd scriitoarei i s-a decernat Premiul Nobel de motivele \u201epolitice\u201c ale acestei premieri. Romanul in discutie arata insa fara niciun fel de dubiu ca acea constiinta politica a Hertei M\u00fcller este dublata de un urias talent literar. \u201eLeaganul respiratiei\u201c este o carte de raftul int\u00e2i al literaturii universale, o veritabila marturie istorica apartin\u00e2nd unei mari scriitoare.\u201c O capodopera literara incomparabila, in fata careia pot pali si unele din cele mai reputate carti ale universului concentrationar din secolul trecut, inclusiv \u201eArhipelagul Gulag\u201c al marelui disident rus. Las\u00e2nd deci la o parte mica noastra \u201ediversitate de opinii\u201c despre alte lucruri dec\u00e2t cartea insasi, sa punem m\u00e2na si s-o citim. Cititorilor nevoiasi, care n-au nici de unele, le ofer aceasta pagina rupta dintr-un mare roman, in speranta ca-i va impinge ca, rup\u00e2ndu-si de la gura, sa o cumpere, sa lase Ateneul si sa o citeasca pe toata:
\n\u201eNe-am rostogolit afara de-a valma in c\u00e2mpul inzapezit aflat mai jos de terasament, cufund\u00e2ndu-ne in nameti p\u00e2na la genunchi. Am priceput fara sa intelegem ca ubornaia insemna sa ne facem cu totii nevoile. Sus, foarte sus deasupra noastra \u2013 luna rotunda. Pe dinaintea fetelor noastre respiratia trecea in zbor planat, sclipicioasa si alba ca zapada de sub picioare. De jur imprejur, automatele gata sa traga. Si-acum: jos pantalonii!
\nCe st\u00e2njeneala, simtam\u00e2ntul de rusine al unei lumi intregi. Ce bine ca tinutul inzapezit era at\u00e2t de stingher cu noi, ca nimeni nu-l vedea cum ne forteaza sa facem cu totii, inghesuindu-ne unii intr-altii, unul si acelasi lucru. Nu simteam nevoia sa ma usurez, dar mi-am lasat pantalonii jos si m-am asezat pe vine. C\u00e2t de infam si de tacut era tinutul asta, si cum isi mai r\u00e2dea de Trudi Pelikan, care, in st\u00e2nga mea, isi sumetea mantoul clos p\u00e2na-n subsuori si-si tragea pantalonii jos peste glezne, de cum se auzea susurul intre pantofii ei. De cum icnea in spatele meu, sfort\u00e2ndu-se, avocatul Paul Gast, iar lui Heidrun Gast, neveste-sii, ii oracaiau matele din cauza diareii. De cum exalatia cald-fetida de jur imprejur si ingheta, sclipicioasa, in aer. De cum acest tinut inzapezit ne aplica o cura drastica, pun\u00e2ndu-ne in fundul gol sa ne simtim singuri-singurei cu larmuiala p\u00e2ntecelui nostru. Ce jalnice ajunsesera maruntaiele noastre in aceasta comunitate.
\nPoate ca nu eu m-am maturizat subit in aceasta noapte, ci doar spaima din mine. Poate ca doar in acest fel colectivitatea devine reala. Caci toti, dar absolut toti fara exceptie, dintr-un reflex ne-am apucat sa ne facem nevoile cu fata inspre terasamentul de cale ferata. Cu totii aveam luna in ceafa si nu slabeam din priviri usa deschisa de la vagonul de vite, depinz\u00e2nd deja de ea ca de usa de la camera unei case. Simteam deja in noi frica nebuna ca usa s-ar putea inchide si fara noi, si trenul va pleca de aici fara noi. Unul dintre noi a tipat in noaptea pustie : \u2013 Ia te uita la neamul sasesc cum se caca toti la gramada. C\u00e2nd totul se duce pe g\u00e2rla, nu se duce doar g\u00e2rla. Asa-i ca vi-i draga viata? S-a pornit pe un r\u00e2s gol ca un zanganit de tabla .(…) Locomotiva n-a scos dec\u00e2t o singura suieratura infundata. Cel mai profund UUUU pe care l-am auzit vreodata. Ne-am ingramadit fiecare la usile noastre. Am suit in vagoane si am plecat mai departe.\u201c\u00a0\u00a0 \u00a0n<\/p>\n

P.S.<\/strong> Ilustra poligrafa de la \u201eContemporanul\u201c, dna Aura Christi, imi reaminteste ca am fost ziarist la \u201eSc\u00e2nteia\u201c. Multumindu-i, o asigur ca inca nu mi-am pierdut memoria. Da, am lucrat la \u201eSc\u00e2nteia\u201c, mai inainte la \u201eSc\u00e2nteia tineretului\u201c, unde l-am avut pretios subaltern pe ilustrul sau colaborator de azi, Alex Stefanescu, adus la ziarul de tineret, de la Constanta la Bucuresti. Ce vremuri<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Dupa grava si fara de sf\u00e2rsit dilema identitara cu privire la Herta M\u00fcller in care primii comentatori si reporteri rom\u00e2ni au cazut indata ce s-a anuntat decernarea Premiului Nobel pe 2009 autoarei romanului \u201eLeaganul respiratiei\u201c, iata o noua dilema ce preocupa p\u00e2na la exasperare o anumita parte a frontului literar rom\u00e2nesc: a fost sau n-a… Cite\u0219te mai mult »O victorie literara<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[3689,2461,2059,735,178,1381],"class_list":["post-4901","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-contemporanul","tag-romania-literara","tag-aura-christi","tag-gabriel-liiceanu","tag-herta-muller","tag-sorin-lavric"],"views":3032,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4901","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4901"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4901\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4901"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4901"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4901"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}