{"id":4890,"date":"2010-10-14T12:45:38","date_gmt":"2010-10-14T10:45:38","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4890"},"modified":"2010-10-14T12:47:48","modified_gmt":"2010-10-14T10:47:48","slug":"liiceanu-si-logica-scurta","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/liiceanu-si-logica-scurta\/","title":{"rendered":"Liiceanu si logica scurta"},"content":{"rendered":"

La nici o saptam\u00e2na dupa corida de la Ateneu, Gabriel Liiceanu gaseste cu cale sa intervina cu orecare puneri la punct \u00een chestiunea Herta M\u00fcller. Cadrul nimerit: emisiunea \u201eUltima editie\u201c difuzata la TVR \u00een data de 3 octombrie a.c. <\/strong><\/em><\/p>\n

Cum atacarea subiectului \u201epe fond\u201c \u2013 anume cine are dreptate, cine e culpabilul, cine e disidentul sau cine a m\u00e2ncat salam cu soia etc. \u2013 \u00eemi pare un pic prea grandilocventa pentru profilul rubricii, voi ataca fenomenul Liiceanu-M\u00fcller \u201epe procedura\u201c. Sa zicem ca \u00eemi e absolut indiferenta etica celor doi si biografia care-i \u00eendreptateste sa aiba opiniile pe care le au si care au facut spectacolul de luni, 27 septembrie, de la Ateneu. Eu ma voi limita aici sa masor anduranta logica a dlui Liiceanu, asa cum a probat-o discursul sau pronuntat de la catedra TVR, pe 3 octombrie. G\u00e2nditorul scruteaza cu repros ad\u00e2nc privirile
\nd-soarei redactor, cu care simte ca vorbeste \u201edegeaba\u201c de douazeci de minute \u2013 sceptic \u00een privinta recuperabilitatii naturii umane \u2013 si se lanseaza \u00een rationamente complexe si elegante, cu mare grad de generalitate: oamenii sunt…, scriitorii sunt…, publicul nu este…. Se \u00eent\u00e2mpla \u00eensa un fenomen suspect: \u00een pofida gradului de generalitate pompat \u00een concluzii, g\u00e2nditorul uita cu totul sa ia \u00een calcul plaja lor de aplicatie si valabilitate \u00een discursul imediat al Domniei Sale. Numai \u00een emisiunea cu pricina am sesizat c\u00e2teva situatii \u00een care ce fusese valabil \u00een minutul x nu mai era valabil \u00een minutul y. Iata trei dintre ele:
\n1. Herta M\u00fcller e scriitoare. Scriitorii \u2013 chiar si cei mai buni dintre ei \u2013 \u201esunt si ei oameni\u201c, supusi greselii si incoerentei de judecata, considera Liiceanu \u201e\u00een direct\u201c la TVR. Concluzia: Herta M\u00fcller s-a cam balacit \u00een erori lunea trecuta, la Ateneu. Daca Herta M\u00fcller gresise, Mircea Cartarescu-gazetarul, invocat de Liiceanu de doua-trei ori \u00een timpul aceleiasi emisiuni pe te miri ce temeiuri, s-a \u00eent\u00e2mplat sa aiba, de fiecare data, \u201edreptate\u201c.<\/p>\n

2. Cum sa aplauzi pe cineva care se refera \u201ecoroziv\u201c la tine (un \u201etu\u201c generic, evident \u2013 dar se-ntelege ca judecata poate fi aplicata si indivizilor concreti)? se consterneaza Liiceanu apropo de reactia salii la interventiile Hertei M\u00fcller. Asta \u00eenseamna autodiscreditare t\u00e2mpa, asta e bucuria prostului care, c\u00e2nd e \u00eenjurat, se crede ridicat \u00een slavi. Asa o fi (desi nimic nu ne \u00eempiedica sa luam \u00een calcul si varianta ca aceia care au aplaudat au apreciat ideea de cinism si sinceritate tout court, \u00eentr-un context suprasaturat de eufemisme si ipocrizii; apoi nu e deloc obligatoriu sa fi aplaudat incriminatii, aratatii cu degetul, asa cum reiese din rationamentul lui Liiceanu: poate au aplaudat fiii si nepotii lor, aia cu dintii strepeziti de agurida parinteasca, generatia postdecembrista; dar, iarasi, nu vad nimic declasant intelectual si moral \u00een a identifica si a asuma slabiciunile antecesorilor).
\n\u00cen atare conditii, editorul care va continua sa publice un autor care l-a discreditat la scena deschisa cum e? Daca as raspunde conform logicii liiceene, as spune ca e un… incoerent. \u00cen cazul de fata, ram\u00e2ne de vazut daca \u00een tabla de valori a editorului Liiceanu conteaza mai mult respectul de sine si orgoliul ranit sau beneficiile materiale asociate cu publicarea unui autor nobelizat.<\/p>\n

3. Rugat sa(-si) explice cumva atitudinea favorabila a salii \u2013 a publicului \u2013 fata de opiniile caustice ale Hertei M\u00fcller, Liiceanu o roaga pe d-soara redactor sa faca apel la nuanta: publicul unei sali nu o entitate \u201eomogena\u201c; cei cinci-zece aplaudaci ai Hertei M\u00fcller nu \u00eenseamna nicidecum \u201etoata sala\u201c, nu \u00eenseamna nicidecum \u201epublicul\u201c. Sunt numai cinci-zece, si at\u00e2t. Splendida zicere. \u00cen ceea ce ma priveste, constat \u00eensa ca rationamentul functioneaza si aplicat la speta urmatoare: populatia unui stat nu e o entitate omogena; cei cinci-zece disidenti rom\u00e2ni autentici nu \u00eenseamna nicidecum natiunea rom\u00e2na, nicidecum o solida rezistenta (prin cultura sau altminteri) \u2013 respectiv ceea ce sustinuse Gabriel Liiceanu, si continua sa sustina si \u00een cadrul zisei emisiuni televizate, \u00eempotriva nemtoaicei din Nitchidorf. Apoi, faptul ca restul salii n-a aplaudat vadit, alaturi de cei cinci-zece mai zgomotosi, nu e o garantie ca restul nu era \u00een asentimentul celor cinci-zece, sau ca erau fanii dlui Liiceanu. Altminteri, relu\u00e2nd paralela, publicul de la Ateneu vs. natia rom\u00e2na \u00een parametrii dlui Liiceanu, ne-am afla \u00een situatia de a considera si ca tot restul natiei rom\u00e2ne, \u00een afara celor cinci-zece disidenti mai vocali, era \u00een asentimentul regimului comunist \u2013 de vreme ce n-au considerat de cuviinta sa se remarce sonor.<\/p>\n

Din nefericire pentru coerenta intelectuala a dlui Liiceanu, nu altcineva, nu cuvintele \u201ecorozive\u201c, \u00eemproscatoare, aruncate de un altul, ci chiar domnia sa \u00eesi cotonogeste \u00een acest caz temeiurile, caci rationamentele d-sale preiau designul minciunii din paideia populara: picioare scurte si carente \u00een vitamina D.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

La nici o saptam\u00e2na dupa corida de la Ateneu, Gabriel Liiceanu gaseste cu cale sa intervina cu orecare puneri la punct \u00een chestiunea Herta M\u00fcller. Cadrul nimerit: emisiunea \u201eUltima editie\u201c difuzata la TVR \u00een data de 3 octombrie a.c. Cum atacarea subiectului \u201epe fond\u201c \u2013 anume cine are dreptate, cine e culpabilul, cine e disidentul… Cite\u0219te mai mult »Liiceanu si logica scurta<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[17],"tags":[3686,735],"class_list":["post-4890","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-ideilor","tag-chestiunea-herta-muller","tag-gabriel-liiceanu"],"views":4849,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4890","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4890"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4890\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4890"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4890"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4890"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}