{"id":489,"date":"2009-12-10T12:15:00","date_gmt":"2009-12-10T10:15:00","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=489"},"modified":"2009-12-10T12:16:02","modified_gmt":"2009-12-10T10:16:02","slug":"ma-iubeste-nu-ma-iubeste","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/ma-iubeste-nu-ma-iubeste\/","title":{"rendered":"Ma iubeste, nu ma iubeste…"},"content":{"rendered":"

Henry James, Portretul unei doamne, traducere de Ileana Cazan, Bucuresti, Editura Leda, 2008<\/strong><\/em><\/p><\/blockquote>\n

O t\u00e2nara are sansa de a alege \u00eentre mai multi posibili pretendenti la m\u00e2na sa, fiecare dintre ei av\u00e2nd atuurile lui, cum ar fi o avere considerabila, un temperament placut sau o fire deschisa si calda. Cu toate acestea, fata, frumoasa, inteligenta, extrem de independenta si aflata, de cur\u00e2nd, si \u00een posesia unei averi considerabile, decide sa ignore toate aceste posibilitati si, \u00een schimb, va face cea mai proasta alegere matrimoniala, fiind orbita de aparentul rafinament si de niste maniere alese, care, \u00een cadrul oferit de peisajele italiene si de somptuoasele vile din Peninsula par a reprezenta totul. <\/strong><\/em><\/p>\n

O simpla poveste a unei dezamagiri amoroase, sau o iubire esuata, pe fondul eternei diferente dintre aparenta si esenta? \u00cen fond, numeroase elemente ale conflictului propriu-zis ar fi putut duce exact (si cel mult) catre aceste interpretari. Dar, c\u00e2nd fata se numeste Isabel Archer, iar autorul romanului construit \u00een jurul ei este Henry James, lucrurile se schimba. Caci, dincolo de subiect, \u201ePortretul unei doamne\u201c, cartea aparuta \u00een anul 1881, reprezinta, pentru James, nu doar o extraordinara realizare artistica, ci si nuantarea temei de care a fost fascinat \u00eenca de la \u00eenceputurile sale literare si careia \u00eei da, aici, o noua dimensiune. \u00cen fond, mult discutata \u201etema internationala\u201c ce marcheaza opera lui Henry James \u00eenca din \u201eUn episod international\u201c (1879) sau \u201ePiata Washington\u201c (1880) ajunge, \u00een \u201ePortretul unei doamne\u201c, sa se transforme, pe neasteptate, \u00eentr-unul din cele mai subtile studii asupra naturii umane si a capacitatii de alegere \u00een niste conditii date din \u00eentreaga opera a scriitorului.
\nFascinatia exercitata de valorile europene, \u00een comparatie cu cele ale lumii americane l-a marcat profund pe Henry James, ca si pe Cooper, Hawthorne sau Melville, \u00eenaintea lui, dar \u00eentr-un sens diferit caci, \u00een romanele sale avem de-a face cu o continua tensiune \u00eentre trecut si prezent, bine si rau, inocenta si experienta. De aici, \u00een fond, uimirea care \u00eei caracterizeaza at\u00e2tea din personajele venite din Lumea Noua \u00een fata rigorii europene, fapt evident si \u00een atitudinea lui Isabel, imediat ce ajunge \u00een Europa. Desigur, viziunea lui Henry James este influentata si de proza lui Turgheniev, dar si de o profunda cunoastere a \u00eentregii literaturi a Lumii Vechi, mai cu seama a operei autorilor favoriti, de la \u201eEvgheni Oneghin\u201c al lui Puskin, la \u201eMiddlemarch\u201c, de George Eliot. \u00cen fond, la o lectura atenta la aceste nuante, Osmond, cel care reuseste s-o cucereasca pe at\u00e2t de voluntara si de frumoasa Isabel, este un soi de domn Casaubon, desigur, mai stilat si mai manierat, \u00eensa nu fundamental diferit de personajul din \u201eMiddlemarch\u201c. Cu toate acestea, telurile – artistice – ale lui James sunt mult mai ambitioase, adesea, \u00een \u201ePortretul unei doamne\u201c, strategiile sale narative \u00eembin\u00e2ndu-se perfect cu metodele criticului, amanunt ce confirma asertiunea lui
\nT. S. Eliot conform careia Henry James se situeaza, din acest punct de vedere, mai aproape de Hawthorne \u00een ceea ce priveste conceptia generala a operei dec\u00e2t oricare altul dintre autorii care au urmat. Dar ceea ce-l individualizeaza pe autorul \u201eAmbasadorilor\u201c este capacitatea de a aborda probleme relativ asemanatoare cu cele prezente \u00een scrierile unui Hawthorne, dar cu o sensibilitate trecuta prin Sainte-Beuve (la opera caruia trimit, fara \u00eendoiala, chiar c\u00e2teva din titlurile scrierilor lui James, de la \u201ePartial Portraits\u201c, din 1888, la \u201ePortretul unei doamne\u201c) si Matthew Arnold, Henry James dovedindu-se, astfel, a fi, asemenea lui Ezra Pound sau T. S. Eliot, un scriitor pentru care drumul catre adevarata existenta trece, inevitabil, prin literatura.
\nIar daca, \u00een \u201eThe Europeans\u201c (1878), observatia ram\u00e2nea, oarecum, la un nivel exterior, cu note de satira de(s)prinse, parca, din cele mai bune pagini ale lui George Eliot, \u00een \u201ePortretul unei doamne\u201c, problemele sunt discutate, de la bun \u00eenceput, \u00een alti termeni si cu o profunzime cu adevarat extraordinara. Desigur, situatia initiala a lui Isabel Archer este pe deplin comparabila cu cea lui Catherine Sloper, protagonista din \u201ePiata Washington\u201c, ambele fiind, practic, victimele unor tirani domestici care stiu sa faca uz de maniere alese si fiecare din ele este dezamagita \u00een dragoste. Dar Isabel devine, pe parcurs, cu adevarat constienta de toate acestea, analiza autorului ating\u00e2nd, aici, o acuitate neasteptata, el impun\u00e2nd pe deplin realismul psihologic al carui maestru indiscutabil ram\u00e2ne fara doar si poate. \u00cen plus, o \u00eentreaga retea de elemente simbolice sunt extrem de bine plasate \u00een text, dar devin evidente abia la o a doua lectura a cartii, \u00eentre acestea mai cu seama fragmentele interpretate la pian, \u00eentr-o dupa-amiaza ploioasa, de odioasa Doamna Merle, sau clipele de asteptare petrecute de Osmond \u00een vila sa, parca lipsita de ochi. Realizarea artistica este excelenta, caci, la fel cum cititorul trece peste toate aceste amanunte fara a le da, la \u00eenceput, prea mare importanta, la fel procedeaza si inocenta Isabel, cea venita de cur\u00e2nd din Lumea Noua si incapabila, initial, sa \u00eenteleaga subtilitatile de g\u00e2ndire sau de actiune ale at\u00e2t de subtililor europeni. Pe de alta parte, Henry James stie perfect cum sa evite stridentele stilistice sau notele declamative care se mai regaseau, de exemplu, \u00een proza unui Hawthorne, de exemplu. Caci Isabel, caracterizata ca \u201enefiind o descendenta a puritanilor\u201c, este raportata, ca personaj, la Hilda, cea care, \u00een \u201eFaunul de marmura\u201c, celebrul roman al lui Hawthorne, afirma, \u00eentr-o scena (considerata de James drept una dintre cele mai reusite din \u00eentreaga literatura americana) tocmai acest lucru: \u201eSunt o fiica a puritanilor.\u201c \u00censa Isabel este mult mai nuantat – dar si mai realist – construita, privita drept fata americana, unica \u00een esenta ei si mostenitoare a tuturor epocilor, tinz\u00e2nd spre libertatea cea mai profunda si asumata \u00een toate sensurile, la fel cum se va \u00eent\u00e2mpla si cu Milly Theale, protagonista lui James din \u201eAripile porumbitei\u201c, un roman ce revine, cumva, asupra marilor teme din \u201ePortretul unei doamne\u201c. Iar daca, anterior, numerosi scriitori considerasera motivul fetei americane ajunse \u00een Europa unul cu profunde implicatii comice sau satirice, Henry James depaseste complet acest prag, explor\u00e2nd, prin intermediul fram\u00e2ntarilor si esecurilor repetate ale lui Isabel Archer, implicatiile libertatii de optiune, dar si capacitatea fiintei umane de a face alegerile corecte \u00eentr-o lume unde aproape nimic nu este ceea ce pare si, cu siguranta, toti sunt altceva dec\u00e2t dau impresia la prima vedere. De aici si pedepsa de care are parte mult prea \u00eencrezatoarea Isabel, dar, deopotriva, profunzimea mesajului acestui roman, ce atinge, nu o data, dimensiunea tragicului.
\nPe de alta parte, \u201ePortretul unei doamne\u201c ram\u00e2ne si un excelent studiu al mediului social, beneficiind si la acest nivel de perfecta observatie de care se dovedeste mereu capabil Henry James, cel care stie sa-si plaseze personajele, de la Doamna Merle la Osmond sau la contesa Gemini \u00eentr-o complicata retea de relatii si sfere de influenta, astfel \u00eenc\u00e2t dezamagirea amara a lui Isabel, ca si incapacitatea bunului Ralph Touchett (exemplu tipic de american europenizat \u00een sens pozitiv, deci diametral opus lui Osmond!) de a o ajuta altfel dec\u00e2t observ\u00e2nd tot ce se petrece sunt descrise, \u00eentotdeauna, convingator. \u00cen sensul acesta, trebuie sa tinem seama, deisgur, si de apropierea lui James de estetismul european, c\u00e2ta vreme si \u00een \u201ePortretul unei doamne\u201c este evident ca, pentru scriitor, perfectiunea artistica si semnificatia morala nu se afla nicidecum pe pozitii opuse, ci complementare, de natura a defini realitatea, altfel imposibil de prins \u00eentr-o caracterizare unitara. Doar prin \u00eentelegerea p\u00e2na la capat a acestui adevar, ca si prin asumarea situatiei sale, Isabel Archer va reusi, \u00een cele din urma, nu doar sa se cunoasca pe sine si sa perceapa, pentru prima data, lumea din jur si dincolo de aparente, ci si – mai ales – sa gaseasca curajul de a actiona \u00een functie de realitatile printre care a fost silita sa se miste, dar si \u00een functie de propriile sale dorinte. Mature, de asta data, depasind stadiul initial al unui joc – la care ea \u00eesi redusese, fara a-si da seama de implicatii, \u00eentreaga existenta. Astfel ca \u00eentrebarile nepasatoare de genul \u201ema iubeste, nu ma iubeste?\u201c, care par a marca, subtextual, prima parte din \u201ePortretul unei doamne\u201c, se transforma \u00een profunde si grave interogatii av\u00e2nd ca miza tocmai cunoasterea de sine, a celorlalti si a lumii din jur. Iar Isabel nu se va \u00eentreba, \u00een final, \u201ema iubeste?\u201c, si nici macar \u201ema cunoaste?\u201c, ci, \u00een primul r\u00e2nd, \u201eMa cunosc, oare, cu adevarat?\u201c<\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n


\n<\/strong><\/em><\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"

Henry James, Portretul unei doamne, traducere de Ileana Cazan, Bucuresti, Editura Leda, 2008 O t\u00e2nara are sansa de a alege \u00eentre mai multi posibili pretendenti la m\u00e2na sa, fiecare dintre ei av\u00e2nd atuurile lui, cum ar fi o avere considerabila, un temperament placut sau o fire deschisa si calda. Cu toate acestea, fata, frumoasa, inteligenta,… Cite\u0219te mai mult »Ma iubeste, nu ma iubeste…<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[8],"tags":[270,271,269],"class_list":["post-489","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-cultura-literara","tag-henry-james","tag-ileana-cazan","tag-portretul-unei-doamne"],"views":2439,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/489","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=489"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/489\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=489"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=489"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=489"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}