Ilie Nastase povesteste \u00een autobiografia sa, Mister Nastase, cum ca, pe vremea lui, adica \u00een anii ’70-’80, tenismanii pro erau foarte uniti, vadind reale disponibilitati pentru camaraderie si amicitie. Adeseori, ei luau masa laolalta, mergeau \u00een pub-uri si discoteci, frecventau aceleasi party-uri, ba si calatoreau \u00eempreuna nu doar cu avionul, dar si cu autoturismul, pe care-l conduceau personal. Sa pierzi o noapte \u00een celebrul Studio 54 new-yorkez alaturi de Andy Warhol sau Mick Jagger nu era chiar un accident. Sa colinzi barurile si cafeteriile romane alaturi de Claudia Cardinale si de Marcelo Mastroiani, la fel, nu \u00eensemna mare fapta de glorie – caci asemenea episoade tineau de firescul acelei epoci. Si, succesiv, Nasty ajunge sa depl\u00e2nga prezentul, c\u00e2nd jucatorii de top nu numai ca nu sunt prieteni, dar si comunica eliptic, plini de o raceala geloasa.
\nEi bine, Fabrice Santoro nu tine nici de generatia radioasa si \u00een buna masura inocenta a anilor flower power, nici de cea a campionilor autisti si cyborgi din zilele noastre. El vine dintr-o lume mediana, de passage, a universului tenisistic. I-a prins activ\u00e2nd si pe Mc Enroe, si pe Connors, si pe Lendl, dar si pe Agassi, Courier, Sampras, fiind totodata contemporan si cu Hewitt, Federer si Nadal. De unde si unele alegeri, gesturi si moravuri mai deosebite, la r\u00e2ndul lor, de trecere. Fabrice seamana si cu unii, si cu ceilalti, izbutind performanta sa ram\u00e2na el \u00eensusi, cu toate bunele si relele. Astfel, francezul marturiseste ca, spre deosebire de multi jucatori ai circuitului ATP, dar si de foarte numerosi compatrioti fara legatura cu tenisul, el prefera sa nu iasa la restaurant prea des, aleg\u00e2nd mai cur\u00e2nd o cina saraca, dar petrecuta acasa ori la hotel, \u00een intimitate, cu partenera sau cu antrenorul. Fara sa fie un izolat ori un autist sadea, dimpotriva, dezvaluind reale calitati de comunicator, Santoro nu agreeaza totusi exhibarea, publicul si rampa. Reflexiv superior, Battling Fab iubeste discretia, solitudinea si paravanul intimist. Obisnuit de foarte t\u00e2nar cu voiajele \u00eendelungate, a asimilat un savoir faire care i-a modelat existenta. El \u00eesi aminteste ca, la v\u00e2rsta de cincisprezece ani, a efectuat cea dint\u00e2i calatorie la mai multe mii de kilometri departare de Hexagon, la Perth, \u00een Australia. Singur \u00een camera, la hotel, a tras draperiile si, cu fata lipita de geamul ferestrei, toropit de dorul fata de familie, a pl\u00e2ns.
\nLa \u00eenceputul carierei de tenisman profesionist el obisnuia sa lipeasca, folosind o banda adeziva, perdelele camerei de hotel, ba chiar utiliza ochelari speciali ca sa poata adormi fara sa fie deranjat de lumina. \u00cen cei aproape douazeci si cinci de ani petrecuti \u00een ATP Fabrice nu a dormit niciodata mai mult de treizeci de zile consecutiv \u00een patul sau de-acasa! Tot asa, nu i s-a \u00eent\u00e2mplat niciodata sa petreaca alaturi de familie doua revelioane la r\u00e2nd… Daca majoritatea francezilor se pl\u00e2ng de monotonia vietii cotidiene, Fab e marcat de nostalgia fata de aceasta rutina, pe care spera sa o regaseasca dupa retragere! Desigur, exista si aspecte placute, de o importanta indiscutabila, ale unei vieti de globe-trotter. Francezul spune ca a asistat la clipe istorice, lu\u00e2nd parte la turnee desfasurate \u00een locuri-vedeta de pe mapamond: Berlinul de dupa caderea Zidului rosu, Bucurestiul de dupa executia lui Ceausescu, Moscova dupa lovitura de stat esuata \u00eempotriva puterii lui Gorbaciov…
\nDar iata cum descrie Fabrice Santoro trasatura de capat\u00e2i a vietii de tenisman pro: \u201eSportul nostru este din r\u00e2ndul acelora care cer cea mai ampla facultate de adaptare. Adaptare la clima, la decalajul orar, la suprafata de joc, la hazardul rezultatelor \u00eenregistrate… Jucam pe gazon, pe zgura sau pe rapid, \u00een sala sau afara, cu mingi de tipuri diferite. Fara sa stim \u00een ce zi vom intra \u00een competitie, nici la ce ora, nici \u00eempotriva cui si nici c\u00e2t timp va dura meciul sau turneul. Judecatorul-arbitru este cel care face planificarea de cu seara pentru a doua zi dimineata, odata ce meciurile din ziua respectiva s-au \u00eencheiat. Nici un tenisman nu poate sa cumpere bilete pentru un zbor dus-\u00eentors cu data fixa. De obicei ni se \u00eent\u00e2mpla sa sosim cu doua zile \u00eenainte de \u00eenceperea turneului, ca sa putem petrece doua nopti \u00een acea locatie, astfel \u00eenc\u00e2t sa ne obisnuim cu atmosfera, iar apoi plecam… dupa ce am pierdut, fiind eliminati. Tenisul ofera aceasta potentialitate: p\u00e2na si cei mai buni din lume pierd \u00een fiecare saptam\u00e2na. Un singur jucator paraseste turneul multumit: cel care a c\u00e2stigat finala. Nimic nu poate fi planificat pe termen lung, iar asta mi-a complicat imens viata de familie\u201c (op. cit., p. 67).
\nCum arata bagajul obisnuit al unui tenisman pro? Dupa cum urmeaza: „Ne baladam din oras \u00een oras cu termobag-urile noastre. C\u00e2nd trebuie sa plec pentru o saptam\u00e2na sau o luna, mi-l umplu pe al meu dupa cum urmeaza: mai multe perechi de sosete de tenis, bine dozate la saptam\u00e2na, caci ele au o durata de viata scurta, sf\u00e2rsind invariabil la cos, dupa patru-cinci zile de purtat pe teren, \u00een meci sau la antrenament, sase rachete de exact aceeasi greutate, la miligram, si toate echilibrate pe acelasi calapod. Mi le numerotez de la unu la sase, ca sa le pot racorda alternativ. Proced\u00e2nd asa, rachetele vor \u00eembatr\u00e2ni \u00een acelasi ritm. La fiecare trei luni \u00eemi re\u00eennoiesc parcul de rachete. Pe cele folosite le daruiesc \u00een diferite scopuri caritabile. Mai \u00eenghesui \u00een termobag, de asemenea, treizeci de pachetele de racordaj, treizeci de plicuri cu gripuri, patru cutiute cu prafuri pentru a-mi prepara bauturile de refacere minerala si, \u00eentr-un buzunar mic al gentii, amintirile daruite de fetita mea, desene, coliere si scoici… \u00een acest chip, termobag-ul \u00eemi este aidoma gentii-diplomat a omului de afaceri, caci \u00eel asimilez unui instrument de munca si chiar unei case la purtator” (idem, pp. 68-69).
\n\u00censa mai multe despre viata de etern ratacitor pe meridiane, pe care este obligat sa o duca un jucator profesionist de tenis, saptam\u00e2na viitoare.<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"
Ilie Nastase povesteste \u00een autobiografia sa, Mister Nastase, cum ca, pe vremea lui, adica \u00een anii ’70-’80, tenismanii pro erau foarte uniti, vadind reale disponibilitati pentru camaraderie si amicitie. Adeseori, ei luau masa laolalta, mergeau \u00een pub-uri si discoteci, frecventau aceleasi party-uri, ba si calatoreau \u00eempreuna nu doar cu avionul, dar si cu autoturismul, pe… Cite\u0219te mai mult »Santoro: cu doua m\u00e2ini (7)<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[3352],"class_list":["post-4887","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-fabrice-santoro"],"views":1939,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4887","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4887"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4887\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4887"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4887"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4887"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}