{"id":4883,"date":"2010-10-14T12:40:45","date_gmt":"2010-10-14T10:40:45","guid":{"rendered":"http:\/\/revistacultura.ro\/nou\/?p=4883"},"modified":"2011-03-09T15:43:52","modified_gmt":"2011-03-09T13:43:52","slug":"chiar-asa-suntem","status":"publish","type":"post","link":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/chiar-asa-suntem\/","title":{"rendered":"Chiar asa suntem?"},"content":{"rendered":"<p><em><strong>Ma stap\u00e2neste de c\u00e2teva zile un vers al marelui poet nationalist Octavian Goga: \u201eTraieste-nfricosatorul vifor\/ Al vremilor razbunatoare\u201c. Si nu pentru ca matusa mea, madam Nuta Herisescu Bolintineanu era pereche la bridge cu sotia acestuia, controversata Veturia Goga. Este, dupa mine, un vers definitoriu (mai sunt si altele), pentru destinul rom\u00e2nesc \u00een succesiunea timpurilor. \u00cemi permit chiar o reflectie, ce-i drept amara, \u00een acest sens: singuri ne provocam \u201eviscolele\u201c, si de la ele nu putem astepta dec\u00e2t vremuri razbunatoare.<\/strong><\/em><br \/>\nAdapt\u00e2nd discutia la fotbalul nostru, cum ma obliga rubrica pe care o semnez \u2013 adesea cu un patos prea mare pentru hiatul pe care tot noi l-am provocat \u2013 singuri ne-am croit \u201evremurile razbunatoare\u201c. si ne aflam doar la mijloc de octombrie, iar frigul ce s-a instalat cam repede anunta si \u00een fotbal \u201eviscole\u201c greu de trecut. Sa le anticipam pe \u00eendelete.<br \/>\nConul de sansa al participarilor cu numar mare de echipe \u00een cupele europene, inventie populista a U.E.F.A., se va narui cur\u00eend. C\u00e2tiva ani, s-a fugit ca, dupa o fata morgana, doar dupa banii prezentei directe \u00een elita Champions League prin echipa care c\u00e2stiga campionatul. A fost, incontestabil, o emulatie, care ne-a determinat sa ajungem si sa asistam la o lupta cu cel mai mare numar de echipe concur\u00e2nd, uneori si prin prestatii de calitate, pentru primul loc. Dar s-au iscat si multe tenebre ce au sfidat legea \u00een aceasta disputa. De aici, firesc, n-a mai fost pentru nimeni vreo supriza ca nu am depasit faza grupelor binefacatoare numai din punct de vedere pecuniar. Explicatia ar putea-o furniza o povata antica, din Persia Sasanizilor: \u201eUn om slab, de conditie joasa este \u00eentotdeauna folositor si sincer p\u00e2na ce este numit \u00eentr-o functie de care nu este demn\u201c&#8230; Mai simplu, la noi, s-a petrecut un fapt firesc, caracteristic pentru fenomenologia Orientului si a unei parti a latinitatii: \u201eDa-i omului puterea si vei vedea imediat cine este cu adevarat\u201c. Am comentat aceasta realitate mai pe larg \u00een numarul trecut, cu durerea ca suportam acest \u201eviscol\u201c inuman declansat de neatentia noastra, care \u00eencepe parca sa ne mature ca natie&#8230;<br \/>\nstim deja acum ca, prin aceasta superficialitate ce ne caracterizeaza, la noi au pus m\u00e2na pe bani oameni nepotriviti, prin mijloace, cu mici exceptii, straine de competenta autentica. si-au gasit un hobby \u00een fotbal si l-au \u00eempins \u00een cadere libera spre prapastia \u00een care s-a prabusit aproape \u00eentreaga noastra societate. stiu ca o sa va surprind din nou dar \u00een dictatura \u00een care a trait generatia mea fotbalistica, lucrurile erau mult mai apropiate de preceptele si de profesionalismul real al Occidentului. Nu \u00eent\u00e2mplator, dupa 1980 trei echipe rom\u00e2nesti au ajuns p\u00e2na \u00een fazele finale ale competitiilor europene, Steaua primind chiar laurii unici ai trofeului cluburilor de pe \u00eencercatul nostru continent.<br \/>\nE drept ca majoritatea conducatorilor de pe teren de atunci, antrenori sau oameni \u00een functii administrative, erau formati la scoala bunului-simt creata \u00eentre cele doua razboaie mondiale, prin familie, \u00eenvatam\u00e2nt, biserica si armata. Chiar daca peste ei trecuse molima devastatoare a bolsevismului, cu \u00eenchisorile si masurile ei de decimare nationala a elitelor. Am \u00eenvatat de la ei, \u00een primul r\u00e2nd, sa cunoastem secretele meseriei pe care o \u00eembratisasem. Era un concurs de selectie si de acesta depindea prezenta \u00een vestiar. Pe atunci, nu aveau cum sa calce iarba jocurilor oficiale cei care dadeau aproximativ cu dreptul, care nu stiau cu st\u00e2ngul, iar de sarit la cap sareau de la \u00eenaltimea ziarului pus sub crampoane. Apoi, ne-au obligat sa ne comportam astfel \u00eenc\u00e2t sa nu cerem nimic; fiindca, daca meritam cu adevarat, vom primi cu siguranta, \u00een limitele a ceea ce se putea primi pe atunci. Acum, prea multora le sunt necunoscute aceste exigente.<br \/>\nMai simt nevoia sa precizez ceva. Anume ca fotbalul, patrunz\u00e2nd pe pam\u00e2ntul nostru prin filiera apuseana, profesorii nostri de gazon (si erau cu adevarat profesori!) ne-au obligat de la \u00eenceput sa respectam principiile britanice \u2013 ale celor care l-au creat si l-au exportat. Iata, deocamdata, sase dintre ele (mi se par cele mai importante): \u201eDa si pleaca\u201c, \u201eJoaca dintr-o atingere\u201c, \u201eTotul se analizeaza de la joc la antrenament\u201c si \u201ede la antrenament la joc\u201c, si \u201eJoci dupa cum te antrenezi\u201c. Apoi, sa reamintesc ceea ce se respecta cu sfintenie, fapt vizibil \u00eenca de la prima ocheada atunci c\u00e2nd patrunzi \u00eentr-un vestiar britanic: Art. 1: \u201eAntrenorul are \u00eentotdeauna dreptate!\u201c, \u201eArt. 2: \u201eC\u00e2nd lipseste antrenorul, se aplica articolul 1!\u201c&#8230; Peste acestea se mai poate comenta ceva? Unde ne situam noi \u00een aceasta privinta cred ca nu mai are sens sa comentam&#8230; Mai ales acum, c\u00e2nd conducem detasat \u00een topul tarilor care au schimbat cel mai mare numar de antrenori \u00een Europa, dupa doar zece etape! Sau c\u00e2nd Federatia a dat un semn nelinistitor, anunt\u00e2nd ca ar fi necesara \u00eenfiintarea unei comisii care sa verifice capacitatea reala de pregatire a antrenorilor nostri! Pai, atunci cum mai explicam existenta instantei eliberatoare de diplome de antrenori la nivelul pretentiilor U.E.F.A de sub conducerea profesorului Mircea Radulescu? I-adevarat ca \u00een primul an, sub directa supraveghere a sefului instructurilor U.E.F.A., belgianul Michel Sablon, s-a procedat corect, adica exigent. Chiar daca Michel ne stia bine si a stat pe g\u00e2nduri p\u00e2na sa ne acorde aceasta \u00eenvestitura; intuia cam ce<br \/>\nse-nt\u00e2mpla pe la noi, chiar daca au fost timpuri c\u00e2nd eram numiti \u201eBelgia Estului Europei\u201c, \u00eenaintea celui de-Al Doilea Razboi Mondial! Presimtea asadar ca orice regula de-a lor ajunsa la noi va fi transformata imediat \u00een smecherie fanariota.<br \/>\nSa ne mai surprinda ca, \u201epusa la v\u00e2nzare\u201c, Roma Rosselei Sensi \u2013 cu Totti si Adriano, greu de pus pe c\u00e2ntar, si cu Vucinici dormind parca prin padurile Muntenegrului \u2013 ne-a depasit C.F.R.-ul la pas? Sau ca Napoli, \u00een prima repriza \u201ematrimoniala\u201c (precautii luate de antrenorul Mazzari pentru campionat si indiferenta fata de posibila forta de joc a Stelei), iar \u00een cea de a doua a avut opt ocazii de a egala \u00een ultimele 16-17 minute?<br \/>\nIar pe fondul acestui \u201evifor\u201c socio-mental care a cuprins \u00eentreaga Rom\u00e2nie, se anunta la orizont asa-zisa noastra prietena, Franta. Careia ar trebui sa fim capabili sa-i dam o lectie. \u00cen general, nu neaparat pentru segregationismul de sorginte fascista prin care ne-a tratat \u00een ultimele luni, ci, mai ales, pentru ca e greu de precizat daca ne-a luat apararea, cu adevarat, vreodata. \u00cen schimb, Germania \u2013 tara complementara \u2013 care, prin printii de Zollern, ne-a rupt din iobagia Orientului, fac\u00e2ndu-ne cu adevarat o tara independenta, moderna, \u00een r\u00e2ndul adevaratei lumi, am tradat-o de doua ori! Chiar asa suntem?<\/p>\n","protected":false},"excerpt":{"rendered":"<p>Ma stap\u00e2neste de c\u00e2teva zile un vers al marelui poet nationalist Octavian Goga: \u201eTraieste-nfricosatorul vifor\/ Al vremilor razbunatoare\u201c. Si nu pentru ca matusa mea, madam Nuta Herisescu Bolintineanu era pereche la bridge cu sotia acestuia, controversata Veturia Goga. Este, dupa mine, un vers definitoriu (mai sunt si altele), pentru destinul rom\u00e2nesc \u00een succesiunea timpurilor. \u00cemi&hellip;&nbsp;<a href=\"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/chiar-asa-suntem\/\" rel=\"bookmark\">Cite\u0219te mai mult &raquo;<span class=\"screen-reader-text\">Chiar asa suntem?<\/span><\/a><\/p>\n","protected":false},"author":3,"featured_media":0,"comment_status":"open","ping_status":"open","sticky":false,"template":"","format":"standard","meta":{"neve_meta_sidebar":"","neve_meta_container":"","neve_meta_enable_content_width":"","neve_meta_content_width":0,"neve_meta_title_alignment":"","neve_meta_author_avatar":"","neve_post_elements_order":"","neve_meta_disable_header":"","neve_meta_disable_footer":"","neve_meta_disable_title":"","jetpack_post_was_ever_published":false,"_jetpack_newsletter_access":"","_jetpack_dont_email_post_to_subs":false,"_jetpack_newsletter_tier_id":0,"_jetpack_memberships_contains_paywalled_content":false,"_jetpack_memberships_contains_paid_content":false,"footnotes":"","jetpack_publicize_message":"","jetpack_publicize_feature_enabled":true,"jetpack_social_post_already_shared":false,"jetpack_social_options":{"image_generator_settings":{"template":"highway","default_image_id":0,"font":"","enabled":false},"version":2}},"categories":[1],"tags":[2538,3685,2604,5004,3683,3684],"class_list":["post-4883","post","type-post","status-publish","format-standard","hentry","category-mozaic","tag-cornel-dinu","tag-elita-champions-league","tag-fotbal","tag-octavian-goga","tag-sport","tag-u-e-f-a"],"views":2524,"jetpack_publicize_connections":[],"jetpack_featured_media_url":"","jetpack_sharing_enabled":true,"jetpack-related-posts":[],"_links":{"self":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4883","targetHints":{"allow":["GET"]}}],"collection":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts"}],"about":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/types\/post"}],"author":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/users\/3"}],"replies":[{"embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/comments?post=4883"}],"version-history":[{"count":0,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/posts\/4883\/revisions"}],"wp:attachment":[{"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/media?parent=4883"}],"wp:term":[{"taxonomy":"category","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/categories?post=4883"},{"taxonomy":"post_tag","embeddable":true,"href":"https:\/\/revistacultura.ro\/nou\/wp-json\/wp\/v2\/tags?post=4883"}],"curies":[{"name":"wp","href":"https:\/\/api.w.org\/{rel}","templated":true}]}}